#14 DENIS TUDOR, Swisspod. Tânărul care transformă hyperloop, ideea lui Elon Musk, în realitate

#14 DENIS TUDOR, Swisspod. Tânărul care transformă hyperloop, ideea lui Elon Musk, în realitate

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Imaginează-ți cum ar fi să ajungi din Cluj în București în doar 15-20 de minute!

Acum pare un pic ireal, dar dacă stai să te gândești, și trenul, mașina, sau avionul, înainte să fie create, păreau dintr-o cu totul altă lume. Toate au avut nevoie de câteva minți sclipitoare care să creadă într-o idee „nebună”, pentru a putea deveni mijloacele de transport folosite de noi, azi.

Hyperloop – sistemul de mare viteză bazat pe tuburi vidate, descris de Elon Musk prin 2013 – începe să prindă contur și să nu mai fie chiar out of reach. Sunt deja oameni care lucrează intens să găsească cele mai bune soluții de implementare a unei astfel de tehnologii, iar invitatul meu de azi este unul din ei.

În acest episod, Denis ne povestește ce înseamnă hyperloop și ce presupune construirea unei capsule care, dacă are infrastructura potrivită, poate ajunge la o viteză de 1200 km/h. În același timp, vorbim și despre hopurile peste care trebuie să trecem pentru a avea o astfel de tehnologie, care este momentan statusul în acest domeniu și ce experimentează acum cei de la Swisspod.

Te invit să asculți întreaga discuție, pentru că e plină de povești fascinante despre care cu siguranță se va scrie în istorie!

Despre Denis:

Denis Tudor este „Românul care aproape a lucrat la SpaceX”, și este CEO și cofondator al Swisspod Technologies – o companie din Elveția care construiește capsule pentru hyperloop.

Denis este absolvent al Facultății de Politehnică din București, iar pasiunea pentru acest domeniu a apărut în urma anunțului făcut de Elon Musk, în care invita inginerii din toată lumea să participe la o competiție organizată în scopul dezvoltării acestei tehnologii.

Cum a ajuns Denis să participe la acea competiție? „Din noroc” spune el, însă în urma discuției pe care am avut-o, sunt mai mult ca sigur că și curiozitatea, motivația, și capacitatea de colaborare au jucat un rol foarte important.

Am fost curios să aflu:

  • Cum ai ajuns la hyperloop? (06:58)
  • De ce v-au dat premiul de inovație? Ce ați avut voi diferit față de ceilalți? (36:48)
  • Cum a fost interacțiunea ta cu Elon Musk? (38:15)
  • Să zicem că treci de pasul ăsta în care reușești să “prove the concept”. Ce îți propui tu la următoarea rundă de investiții? (01:05:24)
  • Am senzația că challenge-ul cel mai mare la sfârșitul zilei e de fapt infrastructura, pentru că voi creați un produs pentru o infrastructură care încă nu există, corect? (01:07:53)
  • Cu ce ai vrea să rămână oamenii, după ce ascultă episodul? (01:19:00)

Cu ce poți rămâne din acest episod:

  • Cum s-a format echipa rLoop și cum au câștigat primul loc la categoria Design, din competiția lui Elon Musk. (10:08)
  • Prin ce metode au strâns banii și resursele necesare pentru a crea primul prototip de capsulă. (19:01)
  • Cum a fost experiența lui Denis de a lucra la primul prototip, în State. (25:39)
  • Povestea competiției în care echipa lui Denis a luat Premiul pentru Inovație. (30:17)
  • Motivul pentru care Denis a hotărât să părăsească rLoop. (40:30)
  • Cum și-a format Denis o echipă, în Elveția, cu care să meargă din nou la Competiția Hyperloop. (44:40)
  • Care a fost singura greșeală a echipei din Elveția, când au testat capsula în competiție. (54:16)
  • Ce l-a împiedicat pe Denis să se angajeze la SpaceX, deși a primit o propunere. (56:25)
  • Cum s-a născut Swisspod. (57:35)
  • Ce investiție plănuiește Swisspod să atragă și la ce va folosi banii. (01:00:40)
  • Care este una din problemele construirii unei infrastructuri pentru hyperloop, și cum pot veni în ajutor cei de la Swisspod. (01:11:41)
  • Cum a ratat Clujul oportunitatea să beneficieze de capsulele hyperloop. (01:13:35)
  • Motivele pentru care clasa politică, în general, ține în loc dezvoltarea infrastructurii pentru hyperloop. (01:16:39)

Contactează-l pe Denis:


Versiunea video:


Transcriptul discuției:

Sergiu Biriș: Bine v-am regăsit, dragi Neascultători! Astăzi, l-am avut alături de mine, la o distanță de 1,700 km unul de celălalt, pe Denis Tudor – CEO și cofondator la Swisspod Technologies, o companie din Elveția care construiește capsule pentru hyperloop. Ce este hyperloop? Este un sistem de mare viteză, bazat pe tuburi vidate, descris de către Elon Musk undeva prin 2013. Denis a câștigat câteva concursuri legate de hyperloop, a ajuns să îl cunoască pe Elon Musk, aproape s-a angajat la SpaceX – după cum mi-a povestit el. Am povestit despre foarte multe lucruri din culise, despre cum s-au întâmplat toate concursurile acestea, despre cum și-a asamblat echipa, cum a ajuns să își creeze acest nou startup, cum a ridicat bani de la investitori, ce planuri are mai departe. Am avut foarte multe discuții interesante și vă recomand să rămâneți până la final să ne ascultați.

Sergiu Biriș: Acest episod este susținut de către Banca Transilvania, cărora le mulțumim! Vă invit să ascultați podcastul lor, numit BT Talks. Mulțumim, BT! Vă las mai departe să vă bucurați de episod. Enjoy!

Sergiu Biriș: Ești făcut pentru scenă!

Denis Tudor: Am fost la TEDx Eroilor acum vreo trei ani, în Mai, și eu credeam că nu îmi place scena – mă consideram mai geeky style. Și l-am întâlnit acolo pe Dragoș Bucurenci și mi-a zis, „Mie mi se pare că ție îți place scena!”, zic „Băi, nu știu ce să zic, că nu m-am simțit inconfortabil.” Cred că am descoperit, de fapt, că îmi place scena. Uite, mă uit și la vloggerii noi de pe internet, moda asta nouă gen Selly, care mi se par foarte cool. Chiar îmi place ce fac ei.

Sergiu Biriș: Mie mi s-a părut că prezentarea aia a fost, poate, una dintre cele mai bune pe care le-ai făcut, din punct de vedere al interviurilor, chestii de genul. Ce mi-a plăcut foarte mult la ea, a fost că a fost story mode – ai povestit o chestie. Mi-ar plăcea și azi dacă poți să povestești un pic. Asta vrea lumea să audă, the story behind it, nu titlurile de ziare; lumea vrea să vadă insight-uri – cum te-ai simțit, ce s-a întâmplat, cum te-ai gândit să ajungi la asta, deci cumva din unghiul ăla o să vreau să povestim, ok?

Denis Tudor: Apropo de chestia asta, după TEDx-ul de atunci apăruseră titluri prin presă, gen „Un student clujean a inventat mașina viitorului.” Exact așa spuneau.

Sergiu Biriș: În primul rând nu ești clujean.

Denis Tudor: Da, Clujul este orașul meu preferat din România, dar nu am avut în viața mea vreo treabă cu Clujul. Adică ce a mai fost așa, că l-am ajutat pe George, un prieten de-al meu, care stă în Cluj. Am stat în București o perioadă. Eu sunt din Mangalia. în al doilea rând, „mașina viitorului” – adică nici măcar nu e o mașină și nici nu poți să zici că inventezi lucruri. Cel mult descoperi câte ceva sau experimentezi ceva, dar asta cu „inventezi”…

Sergiu Biriș: Mașina viitorului, un student de la Cluj.

Denis Tudor: Da, “Un student clujean a inventat mașina viitorului.”

Sergiu Biriș: Știi cum e, că le plac titlurile senzaționale.

Denis Tudor: Apropo de speech-ul ăla, am făcut și anul trecut în Noiembrie un TEDx speech în Elveția și trebuie să apară. Chiar acum am primit de la organizatori video-ul editat de ei, să îmi dau acordul că totul e ok. Dacă vrei, vorbesc și despre asta ca să fac, așa, un translate al poveștii respective. Cred că o să fie mult mai bun. Dar trebuie să știe toată lumea că poveștile astea de la TEDx, în general… Adică nu a fost un interviu tehnic în care cumva am zis noi ce facem, cum a fost cel de la CNN Elveția, de exemplu, în care m-am dus acolo în costum și le-am zis că eu asta fac. Când este vorba de o povestire cum sunt cele de la TEDx, nu mi-am făcut eu textul. Ca să fiu onest, eu nu mi-am făcut textul. Eu am participat la textul ăla și am trasat niște idei principale, după care, cineva m-a ajutat foarte mult. Și în ambele cazuri la TEDx, acel cineva este, ți-am spus de el, îl știi pe Codruț de la Patria – Codruț Nicolau.

Sergiu Biriș: Prietenul tău.

Denis Tudor: El a fost cel care a venit și a pus sare și piper pe povestirea asta. Eu am venit, de exemplu, la TEDx din Elveția, am scris eu că să nu mai poluăm, că cu viteza, etc. Eu am o părere de genul că singurul mod de transport de mare viteză care poate să fie electric, în ziua de astăzi, este hyperloop. Cu o autonomie relativ ok, cu o viteză relativ ok – până la 1,200 de km/h – poți face hyperloop. Toată lumea vorbește și de avioane electrice, în schimb e foarte dificil să ai o autonomie mare să depășești o anumită viteză maximă – lumea nu prea ar călători cu așa ceva. În schimb, la hyperloop sunt toate avantajele. În fine, eu am venit cu un text: „Nu mai poluați. Avem nevoie de hyperloop, eficiență, cu verde, cu fintech, cu greentech” și zice Codruț „Coaie, zici că ești Greta! Ai venit să ne cerți aici!”

Sergiu Biriș: Auzi, tu cum ai ajuns totuși la hyperloop? Adică, mi se pare că multă lume face Politehnica, dar de acolo până să ajungi la hyperloop e o cale. Care a fost?

Denis Tudor: Trebuie să recunosc, lumea când mă întreabă la TV chestia asta, mereu spun o poveste frumoasă, dar dacă vrei să îți răspund onest, cred că din noroc a fost.

Sergiu Biriș: Din noroc?

Denis Tudor: Din noroc a fost, pentru că toată povestea, vibe-ul ăsta cu hyperloop a început prin, dacă nu mă înșel, 2013-2014. Elon Musk atunci nu era neapărat foarte cunoscut – acum a crescut foarte mult, în ultimii ani, valoarea lui pe piață și marketing.

Sergiu Biriș: Nu era cunoscut worldwide. Era destul de cunoscut în State. Fusese la Paypal, făcuse el niște chestii și cred că în 2012 a scos whitepaper-ul “Hyperloop Alpha”.

Denis Tudor: Da, în 2013 cred că a scos “Hyperloop Alpha” și a lăsat-o în aer o perioadă de vreo doi ani. Și pe la sfârșitul lui 2014, început de 2015, dacă nu mă înșel, a zis „Eu nu am timp să fac chestia asta. Fac deja SpaceX Tesla și ce mai fac eu pe aici. Hai să fac o competiție, că tot am făcut paper-ul ăla.” Și lângă SpaceX – headquarter-ul de la SpaceX și Tesla are în jur de o milă lungime – și fix pe lungimea aia a făcut el un tub vidat. Și a zis „Cine vrea să vină să participe, să facă un vehicul care circulă în tubul ăsta vidat is more than welcomed. Cu ideile voastre și eu vă ofer infrastructura.”

Sergiu Biriș: Adică eu vi l-am făcut și vi-l pun la dispoziție.

Denis Tudor: Eu vă omor.

Sergiu Biriș: Eu v-am făcut, eu vă omor, da. Voi veniți, testați pe el, whatever, jucați-vă, nu? Ceva de genul.

Denis Tudor: Da, exact. Și s-au înscris foarte multe echipe universitare, gen MIT, Stanford – de-astea clasice din US – și echipe non-universitare. Ca să ne întoarcem puțin, el a lansat concursul ăsta pe Reddit, pe toate platformele în care era el activ atunci. Nu știu dacă știi că și-a șters Instagram-ul.

Sergiu Biriș: Da și Facebook-ul.

Denis Tudor: L-a provocat unul pe Twitter, i-a zis că nu are curaj să le șteargă și le-a șters, că se certa el cu Mark Zuckerberg cu chestia aia cu AI.

Sergiu Biriș: A, da.

Denis Tudor: Și a lansat asta pe Reddit. Și unul dintre actualii mei foarte buni prieteni din Sate – atunci nu îl cunoșteam – Richard, a scris un subreddit – un comment. Și a scris „Cine vrea să creeze echipa Reddit-ului?” Dacă toată lumea și-a făcut echipă și participă și sunt vreo 9000 de echipe deja înscrise, de ce să nu ne facem noi o comunitate din Reddit, să facem noi o echipă că toată lumea pe aici prin US citește Reddit-ul și hai să ne facem noi un branding – se chema Reddit Loop. Și a zis, “Cine vrea să facă chestia asta, să dea like la comentariu.” A strâns 30 de like-uri la comentariul lui și ne-am strâns 30 de oameni total necunoscuți – like random, de pe toată planeta asta – și am deschis repede un channel pe Slack, unde i-am băgat pe toți și am zis „Eu sunt Denis, fac asta, știu asta, pot să ajut aici”; „Eu sunt Thomas, lucrez la NASA” – ăsta e caz real – „Eu sunt Thomas Lambot, lucrez la NASA, am experiență de 10 ani să fac rachete”; „Eu sunt Brent Lessard, project manager, la nu știu ce proiecte de genul ăsta, știu să fac project management”; „Eu sunt Frank Zhao, lucrez la Sony, sunt din China și știu foarte multă electronică. Vă ajut la electronică.”

Denis Tudor: Eu eram foarte pasionat la momentul ăla – apropo de Poli – și eram ușor frustrat. O să vezi, dacă scrii „blind people navigation” pe Youtube o să vezi că am avut un proiect cu procesări de imagini, cu descoperiri, cu clasificat obiecte în jur. Și am fost la o sesiune de comunicări științifice – știi cum e la noi la Poli – și am zis, “Ce proiect cool!” Eram 100% sigur că voi câștiga. Și eram foarte frustrat de competițiile din România că nu îmi ieșea niciodată mai mult de locul III. Și am zis că fac ceva greșit; eram foarte ambițios că voiam să reușesc și eu să iau locul I. M-am înscris și eu – practic făceam roboți și știam software, embedded assistance, mai mult pe roboți – și am zis că mă duc acolo și ajung la control. Și am zis, “Eu știu să fac control, la asta mă pricep, la asta pot să vă ajut.” Și le-am zis, “Thomas Lambot, dacă tu ai 10 ani de experiență la NASA și știi să faci project management pe rachete, tu ești CTO, aia e.”

Sergiu Biriș: Ăla e rolul tău.

Denis Tudor: Da. Până la urmă, hyperloop tot o rachetă e. După care am zis „Tu știi să faci project management?”, „Da”, „Bine, tu ești CEO.” Bine, nu ne-am numit așa, erau Project Manager, Technical Lead și după eram, de exemplu, Control Lead pe algoritmi pe capsulă. Și ne-am strâns noi 30 de oameni din jurul lumii. Eram cel mai mic din echipă.

Sergiu Biriș: Cât aveai, 21?

Denis Tudor: Da, 21 aveam când am început. Și am început noi așa, au fost 10,000 de echipe înscrise, am făcut submit de design la anumite stagii și ne-am calificat în primele 100 în lume, din astea 10,000, cu echipa asta – o echipă super bună, experimentată. Din nou, eu eram cam cel mai neexperimentat și cel mai mic din echipa asta, dar cred că eram super curios, și cred că curiozitatea e o calitate foarte importantă în viața unui om, în special în profilul ăsta de tech.

Sergiu Biriș: Da, absolut. Altfel stai pe loc.

Denis Tudor: Exact. Mi se pare că dacă ești curios, chiar dacă nu te duce capul, poți compensa, dacă îți dorești cu adevărat. Cum povestea și Tibi Ușeriu, că „Nu sunt eu mare atlet, dar psihicul și dorința mea de a termina chestia asta și de a câștiga a fost mult mai mare ca la ceilalți și de-asta am și făcut-o.” Am fost în State în Ianuarie 2016, ne-am întâlnit acolo și ne-am întâlnit pentru prima oară în persoană.

Sergiu Biriș: Voi toată asta ați făcut-o remote?

Denis Tudor: Exact cum o fac așa, cu tine, pe videocall; sunt prietenii mei virtuali. Și ne-am întâlnit acolo, au anunțat ăia premiile. Trebuiau să se califice vreo 30 de echipe în finală și au anunțat o listă cu echipele calificate și după aceea au dat și niște premii de la cinci până la unu. Au zis, “Locul V, locul IV, locul III, locul II…” Zicem, aia e, mulțumim de participare. Ne simțeam puțin nasol. Ca să vezi, de fapt era locul I.

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Denis Tudor: Asta a fost Ianuarie 2016.

Sergiu Biriș: Și voi ați câștigat concursul – cred că ai povestit atunci la TEDx că 27 din 30 s-au și dus la party. Adică nici nu au mai stat să vadă.

Denis Tudor: Nu, nu. Asta este Ianuarie 2016, cronologic vorbind. Și acum, noi am fost doar cu un design face, cu calcule, “Uite așa ar arăta levitația, așa am face controlul, propulsia, cam despre asta e vorba. Ăsta e puzzle-ul de sistem, cam așa l-am face.” Și cu ideea asta, având un design foarte complex am câștigat premiul de design. Dar prima competiție a fost design și testing. Și la un an distanță, Ianuarie 2017, noi trebuia să venim cu un prototip care se baza pe design-ul ăsta. Și noi eram nimeni în drum, eram niște oameni de pe internet care au reușit să pună cap la cap niște designs cu software-uri piratate, etc.

Sergiu Biriș: Cu ce ați avut și voi.

Denis Tudor: Exact. Cel mai important cred că a fost faptul că eram super curioși și că am reușit să compensăm lipsurile astea cu ce aveam noi.

Sergiu Biriș: Adevărul e că dacă ați fi stat că „N-am aia, că n-am nu știu ce, n-am soft-ul.”

Denis Tudor: Exact, cred că mereu se găsesc scuze.

Sergiu Biriș: Motive să nu faci sunt destule.

Denis Tudor: Exact, cum e cu sala la mine. Zic mereu că m-aș duce la sală, dar azi nu că e înnorat, azi plouă și până mă duc… După care zic, “Lasă că merg mâine.” Și după, mă trezesc dimineață și trebuie să merg la birou și nu am chef să mai fac geanta de sport, zic “Lasă, nu mai fac geanta, că mă întorc acasă și plec după.” Și după, îmi sună telefoanele, stau până la nouă seara la birou și după zic, “Unde mă mai duc la sală acum?” Mereu găsești scuze. Dacă nu ai chef să faci ceva, mereu găsești scuze.

Denis Tudor: La noi nu a fost așa și noi chiar voiam să facem asta, era foarte fun pentru noi, pe lângă facultatea pe care o aveam. În același timp, eram super curios ce înseamnă un internship și am fost refuzat la multe companii din București. Picam, nu știu, mereu. Nu cred că făceam ceva greșit, dar picam; nu am înțeles niciodată. În fine, a fost o companie unde făceam și intership. Am fost în State, m-am întors în România, eram în sesiune, adică a fost ca dracu așa.

Denis Tudor: Noi trebuia să construim chestia asta într-un an și competitorii ceilalți 29, erau universități – și cumva pentru universități știi că se alocă timp, bani. Și zic eu, “Trebuie să facem rost de bani cumva să facem chestia asta, trebuie să ne folosim de povestea asta și să facem rost de bani.” Și am lansat o campanie de crowdsourcing pe Indiegogo – cred că încă poți să o vezi că rămâne istoricul acolo.

Sergiu Biriș: Pe Indiegogo? Ok.

Denis Tudor: Da, am luat cred că vreo $70,000 de dolari. Plus, cred că cel mai mult a contat faptul că am avut un parteneriat cu o companie din Silicon Valley, nu-i spun numele că nu vreau să fac reclamă.

Sergiu Biriș: Ba nu, spune!

Denis Tudor: Nu, nu, lasă.

Sergiu Biriș: Pornhub sau ce? Fii atent, stai, că știu niște detalii, trebuie să zici un pic. Ați făcut campanie pe Indiegogo, dar nu ai luat banii din prima. Adică nu i-ai luat foarte simplu, nu?

Denis Tudor: Nu, nu. Oricum nu m-am ocupat, nu știu detalii foarte mult. Ți-am zis, eu eram pe partea de control, eu mai ajutam așa cu o mică promovare. În fine, au venit două companii mari, una care face senzori – chestii de genul ăsta în electronică, electromechanical, în domeniul ăsta – și una, Soylent, care face lapte de soia. Au vrut să ne sponsorizeze cu bani să facem capsula asta și ceilalți ne-au dat laboratoare, ne-au dat tot felul de instrumente, încât am reușit să ne creăm ce voiam să facem. Și a trecut toată primăvara și a venit vara – eram student încă – și aveam internship-ul ăla de făcut. Eram foarte la limită cu bugetul, nu știam exact cum va funcționa treaba și până la urmă am făcut rost de banii ăștia și trebuia să plec în State să construim ce aveam de făcut. Eu eram intern la compania asta din București și era într-o vineri după-amiază așa, toată lumea se pregătea să plece acasă – știi cum e în corporație.

Sergiu Biriș: Și ai zis, „Băi de luni, îmi pare rău, dar…”

Denis Tudor: Exact! M-am dus la șefa mea și i-am zis „Scuză-mă, uite, am biletul de avion, trebuie să mă pregătesc și eu puțin. De luni nu mai vin. Nu știu cum se întâmplă și cum le așezați, dar nu mai vin.”

Sergiu Biriș: Vă descurcați.

Denis Tudor: Exact. Și șefa mea a zis direct că nu se poate, că termenul e cel puțin două săptămâni și nu știu ce. Și i-am zis „Nu înțelegi că de luni nu mai vin?”, zice „Nu, nu, nu!” Am fost la directoarea corporației în România și zic – încă țin legătura cu ea și pot să îi zic numele – „Băi, Delia, uite care e faza, nu mai pot să vin de luni.” Și am avut norocul că Delia a zis „Du-te, stai liniștit! Înțeleg!” Și cumva prin ea am reușit să scap repede, mi-am scris repede o demisie pe genunchi și mi-am făcut repede bagajele cât am avut și eu acolo și am plecat în State. Practic, eu nu știam unde plec. Aveam un bagaj extrem de mare după mine, în aeroport, în București. Trebuia să zbor București – Istanbul, Istanbul – San Francisco. Și eu eram în aeroport în București și nu știam ce fac după ce ajung în aeroport acolo, nu aveam un plan. Și am plecat, am zis că văd eu ce fac – repet, aveam 21-22 de ani. Și am ajuns în San Francisco, și zic “Ce fac acum?” Vorbeam cu ei pe Slack, ei fiind locali au zis „Stai puțin că trebuie să mai vină și alții din afară, de abia acum ne strângem”, „Ok, ok, ne strângem, dar eu ce fac?”

Sergiu Biriș: Unde dorm?

Denis Tudor: Exact. Și a venit o colegă – cumva ne știam doar de pe internet – să mă ia de la aeroport și m-a dus la un motel obscur, super cheap. M-am dus acolo, am stat o săptămână la hotelul ăla și după o săptămână au venit și ceilalți care trebuiau să vină din Nigeria, India, Canada, de pe toată planeta asta. Și ne-am închiriat o casă cu Airbnb, în Redwood City, unde era mai ieftin. Noi aveam birourile și laboratoarele la Menlo Park, fix lângă compania unde ai făcut tu exit-ul ăla șmecher.

Sergiu Biriș: Lângă Facebook.

Denis Tudor: Exact! Acum clădirile alea fac parte din Facebook. Deci era perpendicular pe strada unde e Instagramul, acolo, zona aia era.

Sergiu Biriș: Foarte tare! Și practic aveați banii din campanie, banii din sponsorships.

Denis Tudor: Exact. Și niște birouri – unde nu plăteam absolut nimic – și materiale oferite de TE Connectivity – le-am zis numele acum.

Sergiu Biriș: Dar nu te-am forțat, tu ai zis.

Denis Tudor: Am zis-o până la urmă. Ne-am strâns acolo, am început să lucrăm la capsula asta. A fost foarte cool. Stăteam toți – vreo 15 – într-un Airbnb, erau șapte camere și stăteam cam doi în cameră, dar cumva semi-studențești. Erau cam adulți ăștia din echipa mea, dar cumva era și cool. Țin minte că lucram luni – vineri seară, după care sâmbăta era liber, și duminică ne strângeam din nou ca să putem să facem planul pentru săptămâna care urmează.

Sergiu Biriș: Și cât timp ați avut la dispoziție?

Denis Tudor: Până am făcut campania și toate procesele astea, a durat cam din sfârșitul lui Ianuarie 2016, până pe la sfârșitul lui Mai 2016. Noi am început la sfârșit de Mai, început de Iunie. A fost foarte cool vara aia acolo; vineri seara era pe party toată casa cu Airbnb-ul, era un haos total, după care sâmbăta plecam prin San Francisco și mereu închiriam mașini cool, decapotabile, ne dădeam pe acolo – foarte tare a fost perioada asta. A fost o chestie nemaipomenită și din punct de vedere al experienței cu oamenii cu care lucram. De exemplu, cu Richard, cu cel care îți spusesem că a dat comentariul ăla, m-am împrietenit foarte bine și am plecat cu el la un moment dat într-un weekend foarte cool. Tatăl lui era secretarul de stat din California și avea niște case de vacanță super mișto și avea un iaht și au fost niște party-uri din astea foarte cool.

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Denis Tudor: La un moment dat, a venit un cofondator de la Tesla și a intrat și el la noi în echipă. El a făcut primele baterii la modelul S – dacă ai vreun prieten cu model S, te uiți pe baterii undeva, pe pressure vessel, scrie numele lui pe undeva pe acolo. Și cumva ne-am strâns o gașcă foarte cool. În fine, eu m-am întors de acolo în jur de Noiembrie 2016 și după, am mai făcut un drum. Când m-am întors aici, lucrul pe care îl făcusem în State în perioada aia nu era chiar terminat, mai aveau chestii de făcut, însă aveam o echipă care făcea asta acolo și am zis că rămân remote oricând, la orice oră, pe call, pe videocall vorbim. Și cumva live, am avut o revelație când mi-am dat seama ce înseamnă consultant.

Sergiu Biriș: Adviser.

Denis Tudor: Da, exact, pe genul ăsta. După care, m-am băgat să fac filtre digitale – asta puteam să fac remote din România – pentru că eram anul IV și trebuia să mai fiu în România să termin facultatea. Bine, eu am pornit-o și prost pentru că mi-am dorit foarte tare să fiu șef de promoție; am reușit până la urmă să fiu șef de promoție, dar în afară de faptul că îți zic ție acum în podcastul ăsta că am fost șef de promoție, nu m-a ajutat cu ceva.

Sergiu Biriș: Felicitări!

Denis Tudor: Exact.

Sergiu Biriș: Bine boss!

Denis Tudor: Bravo mă! În fine. După care, competiția de testare era în Ianuarie 2017 și era fix suprapusă cu sesiunea. Mi-am zis că nu am cum să ratez chestia asta, am muncit de un an și ceva, eu trebuie să mă duc la competiție. Și surprinzător, profesorii de la Poli m-au înțeles. Nu mi-au plăcut multe chestii acolo și putem intra în discuția asta dacă vrei, dar chestia asta, chiar și acum le mulțumesc – chiar m-au înțeles că nu pot să vin la examene și mi-au făcut o sesiune specială într-o săptămână. Mi-au zis, “Ai cinci examene. Într-o săptămână le dai pe toate când vii.” Și am zis „Bine, îmi asum asta, vedem noi cum facem.”

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Denis Tudor: Am plecat la competiție în State, ajung acolo – multe chestii neterminate. Eu mă așteptam să ajung acolo, să meargă și să zicem „Gata, hai că-i dăm drumul!” Multe chestii neterminate, multe probleme. Până la urmă era un produs care arăta a o chestie scalabilă, foarte cool așa – trei metri lungime, doi metri înălțime, destul de mare, o mașinărie foarte puternică. Era un mod de lucru tot în garage style.

Sergiu Biriș: Nu era foarte profi.

Denis Tudor: Nu era ceva profi, gen să vină un fir cum trebuie să vină un fir, twisted și tot felul de nebunii de genul ăsta. Nu erau. Mai mișcam puțin capsula, stai că se mai desprinde asta, mai pune niște scotch acolo, stai ușor, stai că nu e așa. Am zis că nu are rost să o facem așa, hai să o luăm de la început că tot avem schematicul ăsta, hai să o facem ca lumea. Am reînceput totul așa pe picioare, nopți pierdute, nedormite; au fost două săptămâni – și pe fusul celălalt – două săptămâni super aglomerate. Și o punem noi pe picioare, mergem la SpaceX, testăm acolo, eșuăm de multe ori; la un moment dat, s-a aprins un senzor – a luat foc. Și când am zis că facem noi testul suprem… Era Steve Davis, directorul de la SpaceX; Elon Musk a apărut doar la sfârșit, îți povestesc. Era Steve Davis, al doilea om din SpaceX. Eram singura echipă cu levitație activă. Înseamnă că aveam niște magneți și roteam magneții ăștia cu viteză foarte mare și se crea un câmp magnetic care ducea niște curenți în șina de aluminiu, care făceau un câmp magnetic secundar și așa apărea levitația. În schimb, aveam multe chestii parazitice în ea și era unstable. La algoritmul de stabilizat capsula am lucrat eu. Și, când să dăm drumul să arătăm testul suprem cu stabilizatul capsulei, nu pornea nimic, nu mergea absolut nimic. Îmi venea să plâng!

Sergiu Biriș: Nu a fost un moment de genul, “Nu vă supărați, dar l-ați băgat în priză?”

Denis Tudor: Exact!

Sergiu Biriș: Pe bune?

Denis Tudor: Capsula era pe niște roți separate – capsula în sine nu avea roți, că levita. Era pe niște roți separate pe care le împingeam noi. Și era un bumper cum sunt în State, în intersecții. Și noi l-am împins prin SpaceX pe acolo și am sărit peste un bump; când am sărit peste bump s-a decuplat un invertor, și din soft era că dacă cumva primim eroarea asta – că nu e conectat un invertor – nu avem cum să facem levitație, nu pornește nimic ca să nu se întâmple lucruri hazard. Și nu îmi dădeam seama. Au zis, “Da, da, hai că testați mâine!” gen bătaie pe umăr.

Sergiu Biriș: It’s ok.

Denis Tudor: Și când să plecăm de acolo, am văzut puțin desprins conectorul de la bump și zic „Mamă, ăsta era!” Și am testat până la urmă, totul a fost bine, dar tot am avut mici bug-uri așa. Gândește-te că noi am făcut manufacture-ul capsulei gen în Iunie-Ianuarie, și o parte a fost remote.

Sergiu Biriș: Oricum mi se pare senzațional faptul că ați reușit să faceți un proiect atât de complex în marea lui parte remote. Mi se pare ireal, adică nu îmi dau seama ce v-a trebuit.

Denis Tudor: A fost și echipa foarte cool, cred că în asta a constat.

Sergiu Biriș: Oameni și pasiune. Altfel nu ai cum să stai atâtea nopți nedormite pe Slack.

Denis Tudor: Eu cred că, de exemplu, cum erau ăștia acum 100 de ani – Einstein, Bohr, Schrödinger și toți de genul ăsta – ăștia au făcut ceva și au rămas în istorie. În știința modernă sau în tehnologia modernă nu cred că mai este vorba de un individ care poate să facă o chestie singur și uite, a descoperit ăsta o chestie singur. Cred că secretul este să ai o echipă foarte strong care cumva colaborează foarte bine, toți care merg în aceeași direcție și așa se face. Nu cred că în tehnologia sau în știința modernă mai este vorba de chestii individuale, pentru că implică foarte mult lucru și lucrul trebuie împărțit și fiecare trebuie să aibă o expertiză și trebuie să știe să colaboreze. Cred că cel mai important este să fii curios și să știi să colaborezi, cred că asta e cel mai important, nowadays.

Denis Tudor: Au fost patru premii care s-au acordat, din nou, în ultimii 30. A fost premiul de Safety pe care l-a luat MIT; premiul de viteză pe care l-a luat Munich; premiul de construcții pe care l-a luat Delft. Astea erau premiile oficial anunțate, aceeași poveste. Și la sfârșit au zis, „Și ultimul premiu – pe care nu l-am anunțat și este premiul special – este premiul de inovație.” Ei anunțaseră doar primele trei premii. Și au spus, pentru singura echipă non-universitară calificată în finală, se acordă premiul de inovație. Practic, rămăsesem trei oameni la premierea asta – eram eu cu Thomas și cu Brent; Thomas era Technical Lead și Brent era Project Manager – și nu ne-a venit să credem! Ți-am zis, am avut probleme la testări. Am avut un design foarte complicat și am avut probleme și totul remote, adică a fost așa…

Sergiu Biriș: Și de ce v-au dat premiul de inovație? Ce ați avut voi față de ceilalți?

Denis Tudor: Am avut, de exemplu, un pressure vessel unde am reușit să menținem presiunea înăuntru – cumva, un om ar fi putut sta înăuntru – și nu am pierdut presiunea din exterior. Și am avut sistemul de levitație activ care a fost foarte complicat de făcut. De exemplu, MIT a avut un sistem foarte safe, dar MIT a venit cu o capsulă – adică niște fiare – cu o levitație pasivă adică un bunch of magnets și trebuia să fie împinsă de o altă mașină electrică oferită de SpaceX, de Tesla, și controlul era cu un Arduino – like, push it, then, dacă ăla se desprinde și se oprește propulsia, break it – aia a fost toată logica la MIT. Noi aveam cu state machines, cu levitație, cu algoritmi de stabilitate când descoperea o anumită poziție nefavorabilă a capsulei față de șina pe care o oferea SpaceX. În fine, ceva foarte complex, adică a fost ca naiba. Și ne-am aruncat la design-ul ăsta și am respectat design-ul. Singurele schimbări pe care le-am făcut au fost strict să mai simplificăm puțin procesul de manufacturing, dar nimic mai mult.

Sergiu Biriș: Foarte tare! Am o curiozitate, că bănuiesc că ați interacționat și cu Elon Musk. Nu am văzut nicăieri să povestești un pic despre asta. Tu ai interacționat, până la urmă, de mai multe ori cu el. Cum e?

Denis Tudor: Eu pe Elon Musk l-am văzut de patru ori în viața mea. L-am văzut prima oară la competiția de design unde nu am schimbat absolut nicio vorbă, pentru că a fost pe stilul bodyguard style, în care nu se apropia nimeni de el. Și după, la premiul de inovație am stat de vorbă; a venit la noi, a stat de vorbă cinci minute, „Awesome, yeah! Good job guys!” – o îmbrățișare, hi five, inovație, kisses și atât. Și după, povestea continuă cu rLoop, ca să continui cu asta și să îți spun cum s-a întâmplat. După, nu ne-a mai lăsat să participăm cu echipa rLoop în competiția asta, din nu știu ce motive.

Sergiu Biriș: Anul următor? Asta se face în fiecare an?

Denis Tudor: Era August 2017, și nu am avut niciun motiv pentru care nu am fost lăsați. Anyway, cumva așa a fost. Și da, ne-au spus că putem să venim cu o altă capsulă să testăm din nou. Și am fost din nou cu altă capsulă, cred că din nou am fost by far the best.

Sergiu Biriș: Erați aceeași echipă?

Denis Tudor: Mai veniseră niște tipi noi în echipă, dar cumva core-ul a fost la fel. Și atunci, din nou, am vorbit foarte puțin – hi five, salut, salut, voi sunteți ăia, nu ați mai participat oficial, salut, salut din nou – și atât. După care, eu visam la chestia asta long term, hai să facem hyperloop, cumva schimbă paradigma în transporturi, e o chestie foarte inovativă și din nou, cred că hyperloop poate să fie singurul mod de transport de mare viteză sustenabil în momentul de față cu tehnologiile de care beneficiem. Și echipa asta din board, toți cofounderii, am avut un proces de vot în care am zis, „Ce facem mai departe? Că la competiție nu mai avem cum să venim.” – pentru că ne-au spus că “De acum încolo nu mai aveți cum să veniți la competiția asta.” Un plan de business nu aveam neapărat pe tema asta, chiar dacă cumva aveam niște sponsorizări foarte mari pentru competiția asta numărul doi, unde nu am fost incluși oficial. Și cumva, era tot vibe-ul ăla de Silicon Valley, “Uite, ăștia de pe Reddit au luat premiul de inovație” și toate chestiile de genul ăsta. Și ăștia au votat să facem drone cu rLoop și nu am mai avut o motivație.

Sergiu Biriș: Tu voiai să faci altceva.

Denis Tudor: Da, nu voiam să fac drone, nu îmi plac dronele.

Sergiu Biriș: Ei au vrut practic să transforme echipa asta într-un startup care să producă niște bani și au zis „Unde ne pricepem? Drone. Hai să facem drone.”

Denis Tudor: Da, exact. Și au zis, “Uite ce competiție e la drone! Face Boeing o competiție pe o dronă pentru un om.” Și încă lucrează la ea – de atunci încă lucrează. Și eu i-am zis lui Brent „Uite, cumva ești fratele meu și vei rămâne fratele meu pe viață și cu toți de aici, oricând, dar nu mai cred în chestia asta pentru că eu chiar vreau să fac hyperloop. Adică nu vreau neapărat să fac drone, nu am nicio pretenție.” Oricum asta a fost stabilită de la început – cine pleacă, pleacă fără nicio condiție. Băi plec, nu mai am chef să fac asta cu dronele. Și momentul ăla a fost așa, “Ce fac? Stai puțin, plec, plec, dar unde plec? What’s the plan?” Am aplicat la MIT la Ph.D. și la Master la EPFL și am fost admis la MIT, dar nu am avut Toefl Exam – scorul de engleză. Apropo, am dat fail la Toefl Exam, nu o dată, nu de două ori, ci de 10 ori!

Sergiu Biriș: Du-te mă!

Denis Tudor: Serios, cel mai mult am luat 83 la Toefl. Și cei de la MIT mi-au zis “Ești admis, dar trebuie să dai până la data de…, între 95 și 100, dacă vrei.” Și zic, “Uite, am încercat de vreo 7-8 ori – atât s-a putut!”

Sergiu Biriș: Nu ai încercat să iei ore sau ceva?

Denis Tudor: Ba da, am făcut meditații, am lucrat, dar e un examen în care trebuie să stai concentrat patru ore, și eu am o problemă cu chestia asta – patru ore nu pot să stau neapărat; plus că eram sub presiunea asta, că dacă iau, mă duc acolo și îmi doresc asta. Și fix atunci, știi cum e, că de fapt nu se întâmplă. Și am zis, “Aia e! Ce fac?” Aveam niște bani și zic, “Viața e scumpă în Elveția, am niște bani, fac master-ul și dup-aia mai vedem noi ce fac.” Am plecat din State în Elveția la master și am venit la plictiseala asta. Deci e o plictiseală în Elveția, la modul că nu știi ce să faci. Am ajuns într-o duminică în Geneva și mai și ploua și era Septembrie. Și venisem din L.A., din Venice Beach. Înainte cu o zi stăteam în Venice Beach și acum ajunsesem în Geneva, în Elveția, unde ploua și nu era nimeni pe stradă și erau vaci și cai. Și am zis “Frumos așa. E ok pentru 50 de ani, dar ce fac?” Și cumva am început cursurile.

Denis Tudor: M-am dus și am avut un sentiment dubios – după toate chestiile astea cool pe care le făcusem în State, să vin să mă așez din nou pe scaun, pe o băncuță și să ascult unul care vorbește teorii și chestii de genul. Stai puțin, că nu cred că este ceea ce mi-am dorit eu, la ce m-am gândit eu înainte. Și am zis că trebuie să fac ceva, că acum I’m engaged here, nici nu aveam vreun plan, nici nu aveam cum să mă întorc în America – scoate cămașa pe undeva. Zic, “Ce ar fi acum să îmi fac eu echipă de hyperloop aici, în Elveția, că văd eu.” Din nou, curiozitatea aia, dorința aia, drive-ul ăla – cred că mi mult decât cunoștințele locale de cum se strâng bani sau cum se fac chestiile astea, “Hai, o fac? Da! Cum?” Și, m-am dus la departament la mine acolo și am bătut la ușă, “Eu vreau să fac o echipă.” Și tipul a zis, “Uite, eu nu te pot ajuta, dar îți sugerez să te duci la un profesor, la Mario Paolone.” „Mersi mult!” Mă duc eu la el, îi bat la ușă, îi zic, “Am fost la SpaceX, am făcut asta și am mai făcut asta, uite, astea sunt premiile – hai să facem o echipă! Dacă am suportul tău, după e mai ok din punct de vedere al fundraising-ului.” Ăsta zice „Da, ne mai gândim” – o vrăjeală.

Denis Tudor: Plec acasă și îmi dă mesaj pe telefon, “Poți să vii din nou la mine în birou?” „Bine, hai că vin.” Și cred că a apucat el să citească, să vadă care e vibe-ul despre competiția asta și zice „O facem! No matter what!” Am înregistrat școala la competiția asta din nou, am strâns o echipă, am dat anunț „Cine vrea, veniți! Uite ce cool este.” Și au venit niște oameni necunoscuți, gen 20. Și zic, “Nu îi știu, habar nu am ce știu ăștia. Nici eu nu sunt expert la mechanical design, să zic dacă ăsta știe să facă stress analysis la capsulă și face o optimizare de aeroshell și reducem drag-ul și uite ce tehnologie cool.” Cumva, eu le înțeleg și le văd din big picture, dar nu știu exact dacă unul se pricepe sau nu să facă chestia asta – mai ales că eu am terminat Microelectronică, Optoelectronică și Nanotehnologie. Cu tranzistori, chestii de genul ăsta, nu am avut niciodată treabă și ce am avut din pasiune, aia cu roboții și ce mai făcusem prin State cu embedded software și microcontrolere.

Sergiu Biriș: Și te-ai apucat cu echipa asta, de un nou design?

Denis Tudor: M-am apucat cu echipa asta de un nou design. Am zis, “Hai să o facem! Nu vă știu, dar hai să vedem ce poate fiecare.” A fost foarte greu la început că unii nu erau buni, erau studenți de anul II, și nici curioși nu erau. Dacă nici cunoștință nu ai și nici curios nu ești – ori o ai pe una și ești tare și experimentat și înțeleg că nu mai ești curios, dar cumva îți faci natural lucrul, ori nu știi și ești curios și ai drive-ul ăla, “Băi, facem!” Și, în fine, am făcut echipa asta; la un moment dat au venit și oameni buni – cumva au auzit de proiectul ăsta, nu știu de unde au apărut. Deci nici acum nu îmi explic cum am făcut echipa asta. Au fost chestii, poate nu din noroc, dar să mulțumim Universului!

Sergiu Biriș: Probabil că au început să vorbească între ei „Uite ce chestie tare se face!”

Denis Tudor: S-au aliniat planetele. Am făcut echipa asta și după jumătate de semestru de master în care m-am plictisit… Mai studiasem chestiile astea pentru că la noi sunt vreo patru ani jumătate de Bachelor – lucrezi patru ani plus practică. Ăștia au un Bachelor de trei ani și doi master. Eu cumva terminasem master-ul, neoficial, în România. Și cum am zis, vrei să începi să faci lucruri cool – mai ales după ce faci niște lucruri cool, îl întâlnești pe Elon Musk, bați palma cu el, câștigi un premiu de inovație – nu mai ai chef să stai așa să zici, “Hai că îl mai ascult pe ăsta să mai învăț niște chestii.” Până la urmă îți dai seama că le înveți și de pe internet – dacă îți trebuie undeva, le înveți de pe net, aia e. Și am avut încă odată noroc. Profesorul ăsta la care am mers mi-a spus „Denis, mie îmi place drive-ul tău și îmi plac cunoștințele tale și că ești bun. Nu este legal neapărat, dar regulile se pot schimba. Hai la doctorat. Faci un doctorat pe hyperloop, că te suport eu și te plătesc eu pentru asta.” Banii cu care venisem din State, ușor, ușor se terminau și zic, ok, e mișto să reinvestești în educația ta – și mi se pare total normal – dar nici nu îmi plăcea, mă plictiseam. Am zis, “Perfect! Hai că vin la doctorat și fac și doctorat pe hyperloop, fac ce îmi place.” Între timp, s-a schimbat cumva regula și am devenit cel mai mic doctorand ca vârstă din departamentul meu, fără master terminat, dar cu licența și cu chestia asta de a face hyperloop. Am intrat la doctorat și am făcut echipa asta, ne-am calificat în primele 20 de echipe, din nou, cu echipa asta de hyperloop. Am fost singura echipă nouă acceptată în competiție, la momentul respectiv, și din nou, am avut o echipă incredibil de bună! Unul dintre mechanical advisers are 38 de ani și este CTO și co-founder-ul de la startup-ul meu actual. Și am început chestia asta.

Sergiu Biriș: Și ați ajuns în concurs?

Denis Tudor: Și din nou ne-am calificat în finală – în finala de trei cu echipa nouă pe care am creat-o. Nu că doar ne-am calificat. Prima oară când ne-am calificat, ne-am calificat la limită; de data asta am terminat testele – am făcut 122 de teste din 130 de teste impuse de SpaceX – de miercuri. Și cumva era luni, marți, miercuri. Deci am făcut o capsulă incredibil de bună din punct de vedere safe și al ingineriei. Din punct de vedere tehnic, mult mai sus decât ce am făcut în America.

Sergiu Biriș: Te-a ajutat probabil foarte mult experiența pe care ai avut-o inițial. Deja știai la ce să te uiți.

Denis Tudor: Am știut foarte mult să negociez cu inginerii de la SpaceX. Pentru că vine Steve Davis – asta se întâmpla la competiție – vine Steve Davis cu echipa lui, cu gașca lui.

Sergiu Biriș: Steve Davis e…

Denis Tudor: Directorul de la SpaceX. Al doilea om după Elon. Și își ia Steve Davis băieții lui pe mechanical design, pressure analysis, software control și toate ce se găsesc în rachete și zice așa, „Ia să vedem cum ai făcut design-ul la ăsta” și tu te duci și îi arăți calcule și zice „Băi nu e bine!” Și te sperie. Trebuie să mori cu el de gât și trebuie să te contrazici până în momentul în care înțelege ce ai vrut să faci. Și am știut trick-ul ăsta, că e o chestie foarte psihologică ce se întâmplă cu ăștia de la SpaceX, că încearcă să dea la gioale – politicos, dar cumva te desființează. Și le-am zis celor din echipă „Nu vă lăsați! Știm foarte bine că ce am făcut noi e foarte bine! Știm asta, pornim de la asta – trebuie să fim foarte siguri pe noi!” Și am fost acolo și singura greșeală pe care o făcusem era că anumite valve nu erau bine făcute. Era o chestie că înșurubai și băgai altceva acolo, atâta tot. A fost foarte cool; am închiriat un hangar lângă SpaceX de pe aeroportul din Hawthorne, de unde zbura Elon cu private jet-ul lui, am închiriat acolo unde am fost cu capsula – pentru că atunci când o transporți din Europa în America, nu poți să transporți baterii sau chestii de putere foarte mare pentru că sunt foarte periculoase; sunt surse de energie foarte mari. Și ca o mică paranteză, raportul dintre putere și masă a capsulei pe care am făcut-o în Elveția, este de trei ori mai mare decât raportul ăsta al unui Bugatti Veyron. Deci era literalmente o bombă pe șine.

Sergiu Biriș: O bombă pe roți. Pe șine, da, nici măcar pe roți. Bombă levitantă.

Denis Tudor: Exact! Am făcut capsula asta, a fost foarte cool, am fost acolo, ne-am calificat din nou, aceeași poveste. Și vine momentul ăla când apare Elon la competiție și îl vede din nou pe Denis și zice „I know your face! Fața asta cumva îmi pare cunoscută!” Și i-am zis că sunt ăla și așa și zice, “Ce mai faci?” Și în momentul acela  a devenit și el curios și zice „Ce tot cauți? Ce tot vrei de la mine? Care e treaba?” Ca să continui, după discuția cu Elon, am făcut capsula asta, am luat locul I pentru Best Engineering și locul III pentru Viteză. La viteză am avut o problemă în final round pentru că am vrut să aplicăm prea multă putere – am făcut putere maximă – am zis, “Gata, hai că o facem bombă pe roți!” Și atunci când am făcut chestia asta, a accelerat în 10 m, de la 0 la la 80 km/h, după care, fiind puterea foarte mare, dintre roțile de stabilitate care aveau o presiune foarte mare s-au detașat una și a început să facă slippering pe șină și nu a mai accelerat mai mult de 100 km/h. Cred că dacă nu aplicam așa, ca nesimțiții, din prima, putere maximă – am vrut noi să câștigăm – și am fost de vină pentru chestia asta și o să mi-o asum, pentru că am zis că vreau să câștig așa.

Sergiu Biriș: Detașat. 6-0, 6-0.

Denis Tudor: Exact! Și nu a fost chiar așa. Și am avut problema asta. În fine, a trecut; nici nu mă mai gândesc. M-a durut puțin pe moment, îți dai seama. Și am avut discuția asta cu Elon după, și zice „Tu ce faci?” Eu am avut o discuție cu SpaceX după prima competiție să iau un job acolo, dar nu aveam green card, și cumva am avut o discuție tehnică și după îmi zice, “Să-mi trimiți și copie după green card.”

Sergiu Biriș: Pățești.

Denis Tudor: Și zic, “Care green card?” Și au zis, “Când o să îți iei green card-ul, ești more than welcomed la SpaceX!” Și am zis „Mulțumesc! O să mă gândesc la această ofertă.” Dar nu cred că îmi doream eu să lucrez la SpaceX, dar e o chestie de orgoliu; știi cum apar știrile astea în România: “Românul care a lucrat la Google!”, “Românul care a lucrat la Facebook.” Și băi, a lucrat, felicitări, dar doar a lucrat. Și eu aveam chestia asta, voiam să fiu românul care a lucrat la SpaceX. De ce nu?

Sergiu Biriș: Uite, o să pun eu titlul la toată povestea asta „Românul care aproape a lucrat la SpaceX” – clickbait. Așa, vorbeai de Elon Musk.

Denis Tudor: În fine, am vorbit și am zis, “Uite, eu vreau să fac un startup. Tu cum ai vedea chestia asta? Ai un interes să faci asta? Că dacă faci tu, e clar că nu mai fac eu. Nu ne comparăm.” și zice „Eu nu sunt interesat să fac. Ce-o să fac, o să fac digging – soluții de digging – dar nu o să fac hyperloop.”

Sergiu Biriș: Adică săpătura, efectiv – tuneluri. Ce face cu Boring Company.

Denis Tudor: Exact! Și zic, „Ok. Tu cum ai vedea un business plan pentru asta? Pe ce te-ai baza atunci când ai face chestia asta?” și el mi-a spus că „Valoarea unei companii de hyperloop constă foarte mult în vehiculul respectiv, pentru că partea de inginerie civilă costă foarte mult, dar nu stă valoarea în chestia asta.” Și așa am început Swisspod. Acum continui doctoratul pe hyperloop și dezvolt metode de design de capsule. Și ce fac cu Swisspod, vin inginerii de la Swisspod și fac design-ul respectiv.

Denis Tudor: Și acum m-am întors în Elveția și am deschis cu Cyril, co-founder-ul și CTO-ul meu. El a lucrat în Armata Elvețiană câțiva ani și a fost liderul pentru manufacturing de Jet Fighter. Foarte cool! El a făcut foarte mult advising la echipa universitară și am zis, “Cyril, nu vrei tu așa să începem asta? Că tot am vorbit cu Elon atunci. Hai să o facem!” Și am făcut chestia asta. La început nu știam, nu cred că e vorba de o idee, că noi aveam o idee cumva, dar nu era ceva concret și până nu ai ceva concret, și nu se aliniază cumva stelele și nu ai o echipă și nu faci câte ceva, nu merge. Noi am început și am zis, “Ce vrem noi să facem?” Nu am avut un plan clar, adică nu știam exact ce vrem să facem, după care m-am gândit la discuția cu Elon Musk și el a spus despre soluții foarte ieftine și eficiente din punct de vedere al energiei, ceea ce înseamnă emisii de CO2 foarte joase – ăsta cred că este avantajul foarte mare al hyperloop-ului. Swisspod este acum un B2B care își propune să facă manufacturing de capsule, să vândă capsule unui operator de infrastructură. Este gen Bombardier la trenuri, Alstom care oferă trenuri la CFR – mă rog, la agenții de operațiuni de trenuri. Și cam asta ne propunem noi. Acum suntem o echipă de 25 de oameni. Când am făcut precall-ul acestui call nu ți-am spus – am luat un pre-seed investment.

Sergiu Biriș: Ai semnat?

Denis Tudor: Chiar ieri ne-au confirmat că va fi seed investment și acum am trimis contractul să vedem cum semnăm.

Sergiu Biriș: Dai de băut dacă vii în România!

Denis Tudor: Sunt foarte pozitiv cu seed investment-ul ăsta, prin care vom lua niște bani.

Sergiu Biriș: Cât veți ridica?

Denis Tudor: $200,000.

Sergiu Biriș: Nu e foarte mult.

Denis Tudor: Banii ăștia sunt de fapt o clauză pentru a mai ridica un milion de la statul elvețian.

Sergiu Biriș: Statul elvețian investește?

Denis Tudor: Au un program numit – poți să îl cauți după call-ul ăsta – la Innosuisse. Și spun așa, “Tu îți faci joint venture cu școala” – EPFL are interes să facă research în domeniul ăsta. Vin Swisspod cu EPFL și încă o școală din ELveția și fac un joint venture. Ăștia au nevoie să facă experimentul ăsta – și o să îți spun imediat ce experiment – și au nevoie de oamenii ăștia să fie plătiți. Și tot IP-ul se duce la companie în condițiile în care compania va plăti 10% din necesități. Abia acum am avut, ca să revenim la discuția aia, abia acum am avut o idee. Când nu știi cum să folosești banii, nu o sa iei niciodată o investiție. Acum, având o idee că așa voi folosi banii, fix în chestia asta, primul investitor a zis da – nici măcar nu m-am lovit de vreun nu. Când ai un plan foarte concret și touchable, nu cred că e o problemă. Și am luat banii ăștia ca să pot să plătesc 10% – bine ei au investit mai mult că au zis „Nu îți dăm $100,000 – nu vii la noi cu $100,000 – ia de aici $200,000.” Activăm banii ăștia ca să plătim niște oameni ca să facem un experiment.

Denis Tudor: Experimentul constă în următorul scenariu: vom avea o infrastructură circulară în care vom pune capsule reduced-scale – 1 la 10 – pe care le vom lansa la viteză foarte mare într-o traiectorie circulară. Pentru că, tot trick-ul ăsta despre hyperloop… Adică da, uite, au venit foarte multe echipe și au construit o mașinărie pe care au lansat-o pe nici măcar un km. E cool așa, dar nu reprezintă nicio soluție scalabilă și noi ne gândim foarte mult că problema la hyperloop este la viteze mari și distanțe lungi. Și asta vrem să imităm prin experiența asta, să facem un reduced-scale model la scale-ul nostru, full scale model.

Sergiu Biriș: Pe cel care transportă pasageri sau marfă, îl faceți la miniatură și practic demonstrați modelul, corect?

Denis Tudor: Corect. Și ideea e că vom fi prima companie care va face chestia asta pe distanțe foarte lungi.

Sergiu Biriș: Cât e de mare?

Denis Tudor: Diametrul va fi de 40 m – poate nu sună mult în cap, momentan, dar dacă vezi un render cum va arăta pe teren, 40 m is huge! Și totul este scaled down 1 la 10, viteza este mai mare, este 1 la 5 – vom lansa la viteze mai mari pentru că obiectivul nostru este să verificăm consumul de energie la viteze mari.

Sergiu Biriș: Asta cât e, vreo 300 km/h?

Denis Tudor: Cam așa, da, cam asta ne propunem. Și cu banii ăștia din seed vom genera banii de la Guvern. Acum, “vom genera” sună foarte optimist. Ideea e că e un proces și acolo ca la fondurile europene.

Sergiu Biriș: E un grant.

Denis Tudor: Da, însă ideea e că dacă ești refuzat o dată, cumva ți se dă un feedback, tu refaci aplicația, și la un moment dat o să o iei. Și vom face acest experiment în care vom plăti oamenii care să facă chestia asta, iar după care, sper eu, să cresc valoarea undeva pe la $25 de milioane. Momentan am luat banii ăștia la valoarea de $5 milioane și sper eu ca următoarea rundă să fie $25 de milioane valuation, cu cât avem nevoie, vreo $4 milioane, cam așa aș estima următoarea rundă.

Sergiu Biriș: Ce îți propui? Să zicem că treci de pasul ăsta în care reușești să “prove the concept”. Ce îți propui tu la următoarea rundă de investiții?

Denis Tudor: Noi facem acum un full-scale model design, dar neplătind inginerii ăștia care sunt foarte buni, adică inginerii mei sunt foarte experimentați. Cumva vreau să le ofer un job, like really get in, și să fac un full design de capsulă după care voi face un manufacturing de capsulă. Asta aș estima Series B, care cred eu că va fi în jur de $10 milioane. După care, voi face pasul ăsta de Series B cu manufacturing de capsulă într-un mod simplificat în materiale foarte ieftine, dar cumva vreau să prove the full-scale model, după care va fi următoarea rundă – the final one – care va fi în carbon fiber.

Sergiu Biriș: The unicorn one!

Denis Tudor: Exact. Sperăm!

Sergiu Biriș: $100 milioane la $1 billion valuation, parcă văd!

Denis Tudor: Cam ăsta este planul. Ideea e că chestiile se generează de la chestii foarte mici acum, care sper eu să se concretizeze. E foarte complicat; chiar vorbeam în precall-ul ăsta cu tine că nu e ca și cum ai o idee și gata. Sunt foarte mulți factori, de la chestii psihologice și alocat de timp pentru chestia asta, până la oameni de încredere în echipă, până la a convinge investitori și a juca cumva psihologic cu ei, până la a negocia, că îi ceri unuia $200,000, el zice $100,000 și îi zici $165,000, el zice $130,000 și zici, “Bine, $150,000 și gata am bătut palma!”

Sergiu Biriș: Astea nu se văd, lumea vede titlurile de ziar.

Denis Tudor: Exact, dar sunt cumva foarte multe sacrificii în spatele acestui lucru.

Sergiu Biriș: Cât lucrezi pe proiectul ăsta? Cât timp îți aloci? Tot!

Denis Tudor: Tot, da.

Sergiu Biriș: 24/7 – acum ești la lucru, practic, e sâmbătă seara!

Denis Tudor: Da, sunt acasă, dar lucrez de acasă pe laptop, nu trebuie să fiu neapărat la birou.

Sergiu Biriș: Voiam să te întreb, pentru că îmi dau seama cumva că challenge-ul probabil cel mai mare – și aici mă corectezi tu dacă greșesc – am senzația că challenge-ul cel mai mare la sfârșitul zilei e de fapt infrastructura, pentru că voi creați un produs pentru o infrastructură care încă nu există, corect?

Denis Tudor: Corect! Problema cea mai mare este infrastructura, însă când vine vorba de infrastructură, când vine vorba de un nou mod de transport, în general trebuie să facă un stat, un guvern, fie el democrat sau comunist sau dictatorial. Ideea e că statul ăsta nu o să îl facă el, trebuie să vină o agenție să îl facă sau o agenție să îl opereze, mai corect spus. Dar, statul trebuie să angajeze o companie de civil engineering care vin și dau cu ciment acolo și chiar fac chestia asta, unul care operează și unul de vehicule care provides the solution pentru vehicule. Ideea este că, în opinia mea – acum e foarte early-stage ca să spun dacă e sau nu așa – în opinia mea, valoarea unei companii de hyperloop – asta a spus și Elon – vine din vehicul. Tuburi vidate s-au mai făcut – poate nu la dimensiunile astea, dar s-au mai făcut – dar vehicule de hyperloop la full scale nu prea a mai făcut nimeni. Și cred eu că valoarea unei companii de hyperloop vine din asta.

Denis Tudor: Mai mult decât atât, ce știm noi să facem și cumva, “asta știu, asta fac” – ce știm noi să facem este tehnologie și startup style și innovation și chestii de genul ăsta. Ce nu știm noi să facem, nu știm să facem lobby politic, să ne implicăm în chestiile de infrastructură, de autostrăzi – drumuri și poduri. Nu știm să facem asta, nu am făcut licitații la așa ceva, nu am experiența asta, dar ce știu să fac este tehnologie. Deci dacă eu știu să fac asta, fac asta. Noi vrem să fim o companie, un startup cum este, ca și o paralelă, Airbus pentru Lufthansa – noi facem tehnologia, ia-o și opereaz-o cum vrei tu, fă ce vrei tu cu ea. Dar noi asta facem,  facem tehnologie și vrem să ne bazăm pe vehicule electrice în tuburi vidate. Cumva, îți dai seama, că aș fi foarte fericit să văd alte companii, de exemplu Virgin Hyperloop One, care vor să opereze, să spună că au convins statul ăla să facă, și să zic, “Perfect, că poate intru și eu cumva acolo.” Cumva, Virgin nu este un competitor pentru mine și pe mine mă bucură succesul lor, pentru că succesul lor poate să îmi aducă și mie succes. Avem un business plan total diferit, chiar dacă facem hyperloop. Nu e chiar așa; e ca și cum ai zice că ai face transporturi cu mașini, adică una e să vină unul să facă autostrada, alta e să vină Tesla pe autostradă și să circule. Cam așa suntem noi – noi suntem partea aia de Tesla.

Sergiu Biriș: Cred că ce încerci tu să obții e, practic, creezi vehiculul, arăți că e safe, arăți că e funcțional, arăți că toate checkpointurile – viteză, carbon emissions 0 – toate check box-urile sunt checked și te aștepți că dacă faci asta, ceilalți vor fi smart-enough să construiască infrastructura încât să beneficieze de acest sistem.

Denis Tudor: Corect! Încă o viziune pe care o avem noi și acum văd că și Virgin a zis-o în ultima lună – ceea ce m-a surprins pentru că au cheltuit capital foarte mare să ajungă la această concluzie – este că prețul e o problemă la hyperloop și ce putem face noi este să reducem prețul de infrastructură prin creșterea complexității capsulelor. De exemplu, de ce nu s-a făcut Maglev? Asta e o întrebare care cumva îmi răspunde la chestia asta. Maglev nu s-a făcut pentru că acel cost de infrastructură este foarte mare pentru că toată propulsia și levitația este făcută în infrastructură, ceea ce înseamnă electrification on the rail, ceea ce înseamnă mentenanță foarte mare. Ce vrem să facem noi este să facem o capsulă super smart, un smartphone hyperloop ca să spun așa, în care propulsia este pe capsulă, în care totul este pe baterii, ca să nu încărcăm infrastructura de electrification și infrastructura să ne ofere doar caracteristica de vacuum și să fie un dumb infrastructure care e safe, cu uși de-astea de safety și vin capsule super smart care cumva reduc prețul de mentenanță, reduc prețul de construcție/ kilometru al infrastructurii. Și acum, ce caut eu, din punct de vedere al business-ului și fac niște loby, este să mai fac un joint venture cu un mare provider de civil engineering, să facem un test de fezabilitate pe gratis, să mergem la guvernul X, să spunem, “Uite, noi am făcut asta pentru tine, cu partenerii noștri – Swisspod – care sunt specializați pe vehicule, cu compania X care face infrastructuri, drumuri și poduri și uite, ăștia fac drumurile și podurile, noi facem capsule. Uite așa ar arăta, ăsta ar fi costul – asta e oferta noastră, dacă ai fi interesat.”

Sergiu Biriș: O zic în glumă, dar poate nu e o glumă: la Cluj, Boc vrea să facă metrou, și ar fi o oportunitate să faci hyperloop direct, așa cum România a beneficiat de faptul că noi am trecut de la dial-up direct pe fibră, am sărit câteva etape în istoria internetului.

Denis Tudor: Îmi pare rău că trebuie să spun asta, știu că vine campania electorală acum, însă, eu am avut o discuție la primăria din Cluj despre chestia asta; nu cu domnul Boc, nu îi spun numele, dar cu directorul de investiții de la primăria din Cluj. Am avut o discuție despre chestia asta în care noi i-am oferit, pentru că au cerut până la 1 Martie anul trecut – m-am întâlnit cu el chiar pe 6 Ianuarie, țin minte data perfect – și a spus până la 1 Martie să-i ofer niște costuri estimative, cam cum ar arăta și că sigur putem face o chestie de genul ăsta. Și, prin Iunie anul trecut, încă nu mi-a dat niciun feedback și mi s-au părut foarte neserioși. Dacă se uită la podcastul tău, poate își aduce aminte.

Sergiu Biriș: O să le trimit un CD.

Denis Tudor: Poți să trimiți un CD, exact, la primărie. Eu nu am avut nicio discuție cu domnul Boc într-un mod direct, dar a fost cumva cu mâna lui dreaptă și sunt foarte sigur că a fost informat despre chestia asta. Și, din păcate, nu am avut niciun feedback, deși eu am încercat să vorbesc despre chestia asta. Eu m-am mai plâns încolo și de colo că nu mi s-a răspuns și mi s-a spus, “Stai măi, că nu ai vorbit direct cu el!”

Sergiu Biriș: Am înțeles.

Denis Tudor: Mi-ar plăcea să fac și pe gratis.

Sergiu Biriș: Tot ce mă gândesc eu e că tu, acum, încerci să demonstrezi viabilitatea modelului în Elveția, unde Elveția e la un nivel tehnologic foarte ridicat – mai e problema cu munții pe acolo, trebuie să facă tuneluri prin munți ca să construiască o astfel de infrastructură. Ce mă gândeam eu e că s-ar putea ca o oportunitate pentru voi să fie țări sau locații mai puțin dezvoltate care în loc să dezvolte pe tehnologie deja existentă, ar putea să încerce ceva pe o tehnologie complet nouă.

Denis Tudor: Gen, nu avem autostrăzi în România, dar facem hyperloop.

Sergiu Biriș: Da! Facem hyperloop direct, Cluj – București hyperloop, BUM! În 20-25 de minute ești la București.

Denis Tudor: Părerea mea este că o țară de genul ăsta, mai slab dezvoltată, gen România, ar avea avantajul – asta e cu dus și întors. Dar un alt dezavantaj ar fi, cred eu, clasa politică, pentru că nimeni nu și-ar risca să zică „Facem o chestie care nu a fost testată, investim în ea și la următoarele alegeri sigur pierdem.”adică nimeni nu își riscă fundul să îi facă pe plac lui Denis.

Sergiu Biriș: Ar vrea, dar…

Denis Tudor: Exact! Nu-ți zic “nu” și sunt super nice cu tine și „Da, foarte tare! Bravo Denis! Felicitări! Dar stai să mai așteptăm puțin.” Cam asta cred că este – e cu dus și întors. O părere este că, “Nu avem infrastructură. Hai să sărim direct la asta”, dar pe de altă parte suntem conduși de clasa politică.

Sergiu Biriș: Asta cu testatul cred că e o barieră destul de mare, pentru că de obicei nu se bagă nimeni în chestii pe care nu le-a văzut în altă parte, și atunci e chicken & egg problem. Deci va trebui cumva să rezolvi problema undeva unde te pricepi, unde ai cât de cât conexiuni.

Denis Tudor: Dacă pot descrie hyperloop, este chicken & egg problem, nu doar din punctul ăsta de vedere, dar hai să îți spun și o chestie tehnică. Atunci când ai o capsulă și vrei să îi faci sizing de baterii, te gândești câte celule de baterii pui? Și ideea e că nu e așa. Ideea e că trebuie să ai un objective function – ai un număr de celule, să le minimizezi, dar să păstrezi tot niște performanțe foarte bune, cu anumite constrângeri. Și ideea este că atunci când pui o celulă de baterie crești puterea, crești masa și când crești masa trebuie să mai crești puterea odată, și ghici ce faci? Mai pui o celulă. Și după intri în cercul ăsta chicken & egg problem. Cred că dacă aș putea descrie hyperloop într-o glumă, ar fi chicken & egg problem.

Sergiu Biriș: În continuu, ce-i prima dată? One last question… De fapt, nu îți pun eu întrebarea, lasă tu oamenii cu ceva.

Denis Tudor: Nu cred că sunt în măsură neapărat să dau sfaturi oamenilor sau să las ceva, dar, o analogie pe care o fac mereu – cred că e bine să crești cumva, dar cred e bine să crești într-un mod eficient. Îți dau un exemplu: child tree, nu știu cum să zic acum – copilul copac – când copilul copac crește, copacul adult nu lasă copacul copil să crească foarte repede din motive de eficiență. Raportul dintre lemn și aer nu va fi cel ok și nu va rezista peste iarnă. Și cred eu că e foarte ok să crești, dar cred că trebuie să crești într-un mod eficient și cred că această creștere poate veni din curiozitate – mai ales pentru oamenii tineri – și cred eu că atunci când ești curios poți să îți diversifici activitățile tale din viață, ceea ce înseamnă că poți deveni cumva mai creativ, pentru că atunci descoperi mai multe chestii și devii mai creativ. Atunci când devii mai creativ, cred eu, că devii mai inovativ. Că inovația nu cred că este „Băi, ai inventat mașina viitorului” – ca să încheiem cum am început – ci cred că este că pui ce e în stânga ta cu ce e în dreapta ta, le amesteci și iese ceva nou. Ai descoperit o chestie din anumite chestii care cumva existau înainte. Cred că totul vine din curiozitate, colaborare și din eficiență. Cred că asta ar fi o chestie interesantă de spus neascultătorilor.

Sergiu Biriș: Denis Tudor de la Neascultătorii! Îți mulțumesc tare mult pentru timpul tău. Felicitări pentru tot ce faci și pentru tot ce ai reușit. Ești unul din oamenii ăia care preferă să țintească sus și văd ei unde ajung, decât să settle with what they can și asta admir foarte mult la tine. A trecut timpul foarte repede.

Denis Tudor: Da, a trecut o oră și jumătate.

Sergiu Biriș: Abia aștept să te mai prind odată când faci runda de $100 de milioane la $1 Billion valuation. Abia aștept! Să dai un semn când vii prin Cluj, neapărat!

Denis Tudor: Sigur, sigur.

Sergiu Biriș: Îți mulțumesc tare mult!

Denis Tudor: Mersi mult!

Sergiu Biriș: Baftă cu tot ce faci, și keep in touch!

Denis Tudor: Da, ne auzim! Mersi mult!

Sergiu Biriș: Dragi Neascultători, vă mulțumim că ați rămas cu noi până la final. A fost un episod grozav – ne-am distrat foarte tare – sper că v-a plăcut și vouă și că ați avut ceva de învățat din el, mai ales să rămâneți curioși. Episoadele din podcast le puteți asculta ca de obicei pe sergiubiris.ro, pe Apple Podcast, pe Spotify – dați un follow; pe Youtube dați un subscribe pentru că ne puteți vedea și în format video; pe Apple Podcast puteți lăsa un review – dați cinci steluțe acolo că ne ajută să recomandăm podcastul și altora. Acest episod este susținut de către Banca Transilvania cărora le mulțumim! Vă invit să ascultați podcastul lor numit BT Talks. Mulțumim BT! Până data viitoare, rămâneți Neascultători! Să ne auzim cu bine. Pa pa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *