Sergiu

#5 VLADIMIR OANE, Deepstash. Dacă vrei să devii bogat în România, trebuie să te faci antreprenor

Vladimir Oane e unul dintre primii fondatori de start-ups tech în România. A început în zona de servicii web, iar apoi, în 2007, a fondat startup-ul UberVu, primul start-up românesc acceptat la programul de accelerare Seedcamp. S-a mutat în UK, apoi în Statele Unite, unde a ridicat bani de la investitori și a crescut compania…

Read More

#4 BOGDAN COLCERIU, Frisbo. Ce înseamnă o investiție de milioane de Euro într-un start-up tech în România

Invitatul meu din Episodul 4 e unul din oamenii care îmi sunt cei mai dragi în online-ul românesc. Suntem buni prieteni, ne cunoaștem de mai bine de 13 ani, îl cheamă Bogdan Colceriu și am avut câteva proiecte împreună: am co-fondat împreună Trilulilu, iar mai târziu am devenit parteneri și în Risky Business, un fond…

Read More

#3 ALEXANDRU LĂPUȘAN, Zitec. Cum și-ar dori să arate IT-ul din România peste 5 ani

Alexandru Lăpușan e unul dintre cei mai vizibili și implicați antreprenori în IT-ul românesc. A fondat compania Zitec acum 16 ani, companie care s-a făcut remarcată atât prin rezultate, confirmate prin numeroase premii primite, cât și printr-o investiție de 1,7 milioane Euro primită în 2017 din partea Dante International, compania din spatele eMAG.  Mai mult…

Read More

#2 PAUL APOSTOL, Digital Nation. Cum a construit comunitatea specialiștilor IT, susținută de Google cu $500.000 de dolari

Câți oameni cunoașteți, care ar fi dispuși să renunțe cu drag la un job de director general întro companie mare, ca să se dedice unui proiect de educație în România? Cel mai probabil, nu mulți. Paul Apostol, invitatul meu de azi are o poveste care mi s-a parut fascinantă și care merită povestită. A pornit…

Read More

#1 SEBASTIAN DOBRINCU, Storyheap. Cum a devenit, la 20 de ani, “cel mai tânăr milionar din Sillicon Valley”

Pe Sebastian Dobrincu l-am cunoscut prima oară la un eveniment în București și m-am entuziasmat foarte tare când a acceptat sa fie primul meu invitat din podcast-ul Neascultătorii. Sebastian e un tânăr de numai 21 de ani a cărui faima a explodat în momentul în care revista Forbes din Statele Unite l-a denumit “cel mai…

Read More

Am lansat “Neascultătorii”, un podcast despre poveștile antreprenorilor români din tehnologie

Țin minte că acum aproape 15 ani, când am pornit pe drumul antreprenoriatului tech, sursele de informare erau extrem de putine. Existau câteva site-uri internaționale, pe la noi incepeau să apară blogurile, iar piața de digital din Romania…

Read More

Intro Neascultătorii

Acest podcast nu este despre mine. Este despre poveștile altor antreprenori care au reușit și au inovat în tehnologie sau cu ajutorul ei. Oameni care au început un start-up, deși puteau să se mulțumească cu existențe de oameni ascultători, cu cariere corecte și predictibile, lipsite de roller coaster-ul specific antreprenoriatului în tehnologie.

Read More

Acest podcast nu este despre mine. Este despre poveștile altor antreprenori care au reușit și au inovat în tehnologie sau cu ajutorul ei. Oameni care au început un start-up, deși puteau să se mulțumească cu existențe de oameni ascultători, cu cariere corecte și predictibile, lipsite de roller coaster-ul specific antreprenoriatului în tehnologie.

(more…)
Țin minte că acum aproape 15 ani, când am pornit pe drumul antreprenoriatului tech, sursele de informare erau extrem de putine. Existau câteva site-uri internaționale, pe la noi incepeau să apară blogurile, iar piața de digital din Romania era foarte foarte mică. Mergeam pe la conferințe ca să încerc să aflu câte ceva despre ce se mai întâmplă în industrie și îmi amintesc cât de plăcut surprins am fost prin 2006, înainte să ne apucăm de construit Trilulilu, că piața de publicitate online in RO era estimată la aproximativ 5 milioane de Euro. Aveam 23 de ani... am zis “WOW, 5 milioane! O grămadă de bani!” (acum merge spre 50 de milioane). Așa îmi căutam inspirația atunci: din site-uri, bloguri și conferinte.  În zilele noastre, de când cu explozia trendului “self education” sau “self development”, găsești pe YouTube câte un “How to” video despre orice-vrei-tu-sa-înveți, poți urmări online conferințe live, ai acces la cursuri online, articole și cărți mai multe decât poți duce, iar mai nou, găsești câte un podcast cam pe orice nișă îți poți imagina. I love podcasts. Mi se pare din nou “wow” că există “emisiuni radio online” nișate pe te miri ce subiect. De la marketing, la religie, tehnologie sau grădinărit. Exista inclusiv podcasturi despre podcasturi! Așa că m-am decis să îmbrățișez și eu această nouă formă de comunicare și să încerc să aduc puțină valoare și inspirație în lumea din care fac parte.  M-am intrebat: “ce știu eu să fac cel mai bine”? Păi am făcut o mulțime de chestii, am pornit proiecte online, am luat investiții, am făcut investiții, am făcut exituri, am dat-o de gard de o grămada de ori. Am o tona de lectii de viață, let’s share it all! Hmmm, dar n-aș vrea să vorbesc despre mine. “Alte idei?” Păăi, cunosc o mulțime de oameni de succes! Hai să vorbim despre ceilalți antreprenori din zona de tehnologie! Bingo! Asta facem.  Sunt oameni care au trecut prin obstacole similare, care au reușit în ce și-au propus, dar care au avut parte și de esecuri. Și cred că povestea lor nu e îndeajuns prezentată. De unii ați auzit, iar de alții poate nu ați auzit deloc. Voi avea invitați ca Sebastian Dobrincu (în chiar primul episod), puștiul minune care a fost încoronat de revista Forbes din State ca “youngest Sillicon Valley millionaire”, Andrei Dunca, prietenul și co-fondatorul meu din LiveRail sau Paul Apostol, fondator Digital Nation, o comunitate de peste 600 de oameni care își îmbunătățesc competențele IT. Am vrut initial să numesc podcastul “Inovatorii” ... dar parcă mi s-a parut ca nu are suficient “zvâc”. Așa că m-am gândit la ce au toți oamenii ăștia în comun... Daca ar fi un singur lucru cu care toți s-ar putea identifica, oare care ar fi acela? Și mi-am dat seama că, undeva, cândva, în drumul lor antreprenorial, cu toții au fost "neascultători".  Unul din articolele mele preferate, unul negativ, dar care mi-a dat energie în momentul în care am pornit la drum a fost: "de ce trilulilu nu va fi o poveste de succes", apărut  la o săptămână după ce ne-am lansat oficial.  Mi-a păsat? Normal. M-am oprit din drum? Hell, no! Aceștia sunt Neascultătorii... antreprenorii care nu au ascultat de cei care le-au zis că n-o să poată, că ideea e proasta sau că n-o să reușească. Au fost neascultatori, au mers cu curaj înainte și au reusit pe forțe proprii. Abia aștept să le descoperim împreuna povestile!  Podcastul îl veți găsi aici pe site, dar și pe platformele principale de podcasts (notă: la data la care scriu acest articol, podcastul e încă în review la Apple Podcasts, deci va fi disponibil și acolo curând).  Frecvența lui va fi de un episod pe săptămână, iar primul episod va fi disponibil joi, 17 octombrie 2019. Îmi doresc să termin anul cu o serie întreagă de 10 episoade. Vedem cum se mișcă, ne adaptăm. Având în vedere că e primul meu proiect de acest gen, feedback-ul vostru e foarte important. Știu ca sunt “semi-rârâit” (mama ei de rațușcă și de rămurică...), nu sunt om de radio, am experienta zero, dar ăsta sunt eu și voi învăța din mers. Daca aveți sugestii de oameni pe care v-ați dori să îi aduc în emisiune, nu ezitați să dați un mesaj, comment, like, subscribe, share, emoji, memoji, porumbel călător. Ne auzim, Sergiu

Abonează-te la podcast:

Apple Podcasts   Google Podcasts Spotify

Pe Sebastian Dobrincu l-am cunoscut prima oară la un eveniment în București și m-am entuziasmat foarte tare când a acceptat sa fie primul meu invitat din podcast-ul Neascultătorii. Sebastian e un tânăr de numai 21 de ani a cărui faima a explodat în momentul în care revista Forbes din Statele Unite l-a denumit "cel mai tânăr milionar din Sillicon Valley". Succesul, și implicit acest statut, le-a dobândit datorită startup-ului său, Storyheap, care rezolvă o nevoie aparent simplă și anume aceea de a ajuta artiștii să posteze stories pe Snapchat și Instagram în același timp.

Pe Sebastian Dobrincu l-am cunoscut prima oară la un eveniment în București și m-am entuziasmat foarte tare când a acceptat sa fie primul meu invitat din podcast-ul Neascultătorii. Sebastian e un tânăr de numai 21 de ani a cărui faima a explodat în momentul în care revista Forbes din Statele Unite l-a denumit "cel mai tânăr milionar din Sillicon Valley". Succesul, și implicit acest statut, le-a dobândit datorită startup-ului său, Storyheap, care rezolvă o nevoie aparent simplă și anume aceea de a ajuta artiștii să posteze stories pe Snapchat și Instagram în același timp.

Da, și eu m-am întrebat cum poate o idee atât de simplă să îți aducă un asemenea succes… Mai mult, eram extrem de curios să înțeleg întreaga poveste din spatele acestui tânăr, care, atunci când îl cunosti, te surprinde în primul rând cu experiența sa, datorită căreia a ajuns sa îi cunoască pe CEO-ul Apple, Tim Cook, sau Mark Zuckerberg CEO-ul Facebook. 

Fiind pasionat de muzică și talentat, a început recent să își construiască o carieră muzicală, lansând un videoclip la piesa “On Your Mind”, produsă împreună cu Marius Moga. 

Momentul înregistrării acestui episod a fost între o ședință foto și un reportaj TV, parte dintr-un tur de promovare pe care îl făcea înainte de a se întoarce înapoi în Statele Unite. Am crezut că va fi un interviu în grabă, dar nu, am fost plăcut surprins să găsesc un om foarte pasioant de tehnologie și dornic să îi inspire și pe alții cu povestea lui. 

Abonare podcast:

Apple Podcasts
Google Podcasts
Spotify
YouTube

Câți oameni cunoașteți, care ar fi dispuși să renunțe cu drag la un job de director general întro companie mare, ca să se dedice unui proiect de educație în România? Cel mai probabil, nu mulți.

Paul Apostol, invitatul meu de azi are o poveste care mi s-a parut fascinantă și care merită povestită. A pornit ca intern într-o companie mare și a reusit în timp și prin forțe proprii să ajungă directorul general al companiei respective. Povestea se putea încheia aici, ca una de succes, dar asta nu e tot. 

A lăsat totul deoparte pentru a se dedica pasiunii sale: educația. A lansat comunitatea Digital Nation, un proiect educațional prin care ajută tinerii să dobândească competențe în domeniul IT, pe specializări ca programare, design sau cyber security. În doar câțiva ani, Digital Nation a ajuns la o comunitate de aproape 1000 de oameni, care studiază și lucrează împreună aproape exclusiv remote. 

Pentru reușitele lor și inovația adusă în procesul de învățare, Google le-a oferit un grant de $500.000 de dolari, acesta fiind doar unul din rezultatele formidabile ale acestei frumoase comunități. 

Abonare podcast:

Apple Podcasts
Google Podcasts
Spotify
YouTube

Alexandru Lăpușan e unul dintre cei mai vizibili și implicați antreprenori în IT-ul românesc. A fondat compania Zitec acum 16 ani, companie care s-a făcut remarcată atât prin rezultate, confirmate prin numeroase premii primite, cât și printr-o investiție de 1,7 milioane Euro primită în 2017 din partea Dante International, compania din spatele eMAG. 

Mai mult decât atât, biroul lor, amenajat tematic după serialul Star Trek este deja faimos în Romania, scoțând în evidență accentul pus pe cultură organizațională și team work. Am remarcat faptul că Alex nu a vorbit niciodată în timpul discuției de "angajați", ci tot timpul de "colegi".

Pentru că Alex deține și funcția de vicepreședinte al ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii), am vrut să aflu de la el cum vede evoluția României în sectorul IT și ce crede că am putea face mai bine pentru a rămâne competitivi la nivel global. 

Am discutat despre:

Cărți menționate:

Link-uri mentionate:

Invitatul meu din Episodul 4 e unul din oamenii care îmi sunt cei mai dragi în online-ul românesc. Suntem buni prieteni, ne cunoaștem de mai bine de 13 ani, îl cheamă Bogdan Colceriu și am avut câteva proiecte împreună: am co-fondat împreună Trilulilu, iar mai târziu am devenit parteneri și în Risky Business, un fond de investiții creat la Cluj. Acum Bogdan este CEO al Frisbo, un start-up inovator de e-fulfillment, care a primit recent o investiție de 1,2 milioane Euro de la două fonduri de investiții românești.

Ne-am tot zis de mult timp că ne vom întâlni cândva să vorbim despre subiectele mai puțin discutate, dar foarte importante în viața unui start-up, cum ar fi faptul că uneori un investitor existent te poate încurca mai tare decât să te ajute. Sau despre ce înseamnă “dead equity”, adică atunci când un partener/asociat nu mai este activ, dar are prea multe procente din business. Sau de ce sunt zero șanse să avem un ”unicorn” în România (”unicorn” = start-up care să valoreze cel puțin 1 miliard de dolari).

Momentul discuției a fost la scurt timp după ce Frisbo a anunțat runda de 1,2 milioane euro primită, moment numai bun să discutăm și de lucrurile mai puțin știute din spatele unei investiții de tip venture capital. 

Am mai aflat despre:

Puteți urmări varianta video pe canalul de YouTube:

https://youtu.be/KA3CJVs0tIU

Vladimir Oane e unul dintre primii fondatori de start-ups tech în România. A început în zona de servicii web, iar apoi, în 2007, a fondat startup-ul UberVu, primul start-up românesc acceptat la programul de accelerare Seedcamp. S-a mutat în UK, apoi în Statele Unite, unde a ridicat bani de la investitori și a crescut compania așa cum a știut el mai bine, inclusiv prin a aduce un CEO profesionist, care să îl ajute încât el să se poată concentra pe dezvoltarea produsului.

În 2014, la doar 31 de ani, a vândut UberVu către Hootsuite, pentru o sumă estimată atunci între 15-20 milioane de dolari.

După o experiență de peste 3 ani în Hootsuite a lua o scurtă pauză, iar apoi a început un nou start-up, numit Deepstash, un produs care își propune să ne ajute să ținem minte lucrurile importante pentru dezvoltarea noastră personală.

Vladimir este și President of the Board la Innovation Labs, un program de pre-accelerare care se desfășoară în facultăți.

Subiecte discutate cu Vladimir:
- cum a început UberVu și lansarea la nivel internațional
- mutarea echipei de management în UK, apoi în State
- cum a învățat să ridice bani de la investitori
- cât de ușor a fost să convingă un american să devină CEO al UberVu
- experiența cu creștere a UberVu
- cum a ajuns HootSuite să cumpere UberVu
- cum a fost după ce UberVu a fost cumpărat de Hootsuite
- ce înveți când te cumpără o companie mare
- de ce să te implici într-un start-up, chiar dacă ai un job confortabil
- de ce antreprenoriatul e singurul mod (legal) prin care poți deveni bogat
- de ce e mai ușor să devii antreprenor când ai 20 de ani
- de ce a fi antreprenor are "infinite upside"
- despre Deepstash
- de ce a început un nou start-up
- cum e diferită experiența cu al doilea start-up față de primul
- ce presupune să dezvolți un produs bun

Articole și cărți menționate:
- How to Make Wealth, Paul Graham: http://www.paulgraham.com/wealth.html
- What You Do Is Who You Are, Ben Horowitz
- Ultra Learning, Scott Young
- Joy Inc, Richard Sheridan
- How Asia Works, Joe Studwell
- The Messy Middle, Scott Belsky

Ascultă toate episoadele din Neascultătorii pe:
- Apple Podcasts
- Google Podcasts
- Spotify
- YouTube

Sandu Băbășan e unul dintre cei mai dinamici antreprenori tech din Cluj. A pornit primul business în timpul facultății, apoi în 2009 a devenit partener în MindMagnet, un business de software development. Treptat a început să se concentreze pe produse proprii, iar mai apoi să vândă complet agenția. 

În 2015 fondat Blugento, o platformă care ajută antreprenorii să își creeze foarte ușor propriul magazin online. Blugento a crescut spectaculos în ultimii ani, atrăgând în 2019 o investiție de 1 milion de Euro de la fondul de investiții polonez R22.

Am atins cu Sandu urmatoarele subiecte:

Varianta video:

https://www.youtube.com/watch?v=6C_vAJyxFDE&t=43s

Versiunea video:

https://youtu.be/vPYgEDF5FsI

Anda Gânscă este clujeancă, locuiește la New York și este CEO & Co-founder al Knotch, unul din cele mai dinamice start-ups din Statele Unite.

Din 2013 și până acum, Knotch a atras peste $34 milioane de dolari investiție, din care $20 de milioane doar anul acesta, de la unii dintre cei mai renumiți investitori la nivel mondial: New Enterprise Associates, Xochi & Michael Birch (fondatorii Bebo, vândut spre AOL pentru $850 milioane), Greylock Partners și mulți alții.

Am avut ocazia să o întâlnesc la Cluj, într-o vizită acasă și să vorbesc cu ea despre cum a reușit să atragă investitori de un asemenea calibru, cum a devenit antreprenor în Statele Unite și ce înseamnă să crești accelerat un start-up în tehnologie. 

Am atins cu Anda următoarele subiecte:

Cărți și link-uri menționate:

Versiunea video:

https://youtu.be/q3CqzslbMBo

Florin Grozea este fost fondator și component al trupei Hi-Q, om de showbiz, televiziune, cântăreț, compozitor, producător dar și antreprenor în tehnologie. 

În 2013 a înființat agentia Hit Yourself Consulting, care se concentrează pe influencer marketing, unde conectează brandurile cu peste 600 de influenceri.

După mai multe încercări antreprenoriale în zona de tehnologie, s-a decis să lanseze un nou start-up, care se numește MOCAPP - o platformă de automatizare a campaniilor cu influenceri.

În noiembrie 2019, Florin a anunțat că MOCAPP a primit o investiție de 200.000 Euro de la investitorul clujean Cătălin Chiș.

Am atins cu Florin următoarele subiecte:

Feedback-ul vostru este binevenit! Enjoy!

Versiunea video:

https://youtu.be/_A6UT9dis5U

George Haber s-a născut în Oradea în 1954. Este cunoscut drept cel mai bogat român din Statele Unite, cu o avere estimata la peste 100 milioane dolari. 

Este supranumit și “părintele DVD-ului”, pentru că prima companie pe care a creat-o în 1993 “CompCore Multimedia” a creat algoritmul care a permis ca începând de atunci filmele și muzica să poată fi rulate pe DVD. Trei ani mai târziu, a vândut această companie pentru 80 de milioane de dolari. 

Iar acesta nu a fost singurul său succes. A doua companie înființată de el a fost GigaPixel, companie care producea procesoare utilizate în plăci grafice și în console de jocuri precum Xbox sau PlayStation, companie pe care a vândut-o pentru 180 milioane de dolari.

Am avut așadar ocazia să discut cu un om care nu doar că are experiență în business, dar are mai ales experiență de viață. Un român care a contribuit la lumea tehnologiei și a văzut cum se transformă ea, chiar de acolo, de la firul ierbii, din Silicon Valley.

Câteva din subiectele pe care le-am atins în discuția cu George:

Cărți menționate:

De la începutul podcastului și până acum am primit foarte mult feedback de la voi (mersi!), dar și foarte multe întrebări. În acest episod am încercat să răspund cât mai bine la întrebările primite, împreună cu Bogdan Colceriu, partener al fondului de investiții early stage Risky Business și CEO al Frisbo. 

Versiunea video:

https://youtu.be/m0uxuZ2CNPI

Puteți asculta toate episoadele din acest podcast pe:

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Acest episod e unul foarte special pentru mine deoarece am avut ocazia să îi iau interviu lui Andrei Dunca, co-fondatorul meu din Trilulilu și LiveRail, un om împreună cu care am construit cele mai de succes proiecte de până acum. LiveRail este și azi, după aproape 6 ani de la vânzarea spre Facebook, cel mai mare exit al unui start-up din tehnologie pornit de fondatori români.

Pe Andrei l-am cunoscut în școala generală. El era "baiatul ăla olimpic" cu care mă mai întâlneam din când în când, pentru că aveam aceeași profesoară de matematică. În timpul facultății ne-am reconectat și am decis să lucrăm împreună la proiecte de outsourcing pentru clienți de afară. Prin 2006 am început lucrul la Trilulilu, pe care l-am lansat în ianuarie 2007.

Tot prin 2006, practic în paralel cu Trilulilu, lucram amândoi la LiveRail, un proiect al unui client de-al nostru, Mark Trefgarne. Am ajuns până la urmă să devenim amândoi co-fondatori în acest proiect, care a început timid, dar avea să ajungă nesperat de mare.

Poveștile noastre au luat-o pe drumuri diferite în 2008 când investitorul francez Alexis Bonte a preluat pachetul majoritar din Trilulilu. Eu am rămas cu Trilulilu, iar Andrei a mers mai departe în UK ca să crească LiveRail. Am rămas și eu acționar în companie pănă la final, dar Andrei a fost cel care a dus ”greul” , împreună cu Mark și echipa.

Am încercat să fiu o gazdă cât mai obiectivă și să aflu de la Andrei lucruri pe care poate nici eu nu le-am știut legat de perioada sa din LiveRail.

Alte subiecte discutate cu Andrei:

Feedback-ul vostru este binevenit!

Versiune video:

https://youtu.be/Z0RWeMWriAE

Podcastul Neascultătorii poate fi ascultat/urmărit pe:

Apple Podcasts
Google Podcasts
Spotify
YouTube

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Majoritatea articolelor și cărților de business pe care le citim redau povești care nu sunt neapărat valabile în România. Auzim deseori că este nevoie de o idee strălucită și investitorii vin pe bandă rulantă!

Dar e, oare, așa?

Ei bine, ca să ai un business de succes, câteodată trebuie doar să îți dai seama de o nevoie reală a oamenilor din jurul tău - pe care tu ai încredere că o poți satisface - și de niște bani puși de-o parte, care să îți asigure confortul până prinzi tracțiune.

În episodul de azi, Dan ne împărtășește experiența din spatele roviniete.ro, o poveste cu doi oameni care au pornit la drum din dorința de a-și ușura un proces obligatoriu. Fiind de ani buni în „techprenoriat”, a trecut prin nenumărate situații, a avut multe reușite dar a făcut și multe greșeli, și a învățat lecțiile pe propria-i piele.

Am reușit, zic eu, să îl descos destul de bine, așa că a ieșit un episod care cu siguranță merită ascultat până la capăt, mai ales dacă ești cu un picior în pragul antreprenoriatului, și te gândești să începi cu propriile resurse.

Despre Dan:

Dan Cobeanu este, de mai bine de 10 ani, un antreprenor activ, care se axează pe dezvoltarea de proiecte scalabile, utile pentru comunitatea din România. Are o experiență vastă în domeniul asigurărilor și este cofondatorul Scala Assistance – compania din spatele roviniete.ro. Recent, a făcut un exit de milioane de euro din acest business, care a fost 100% construit din banii fondatorilor și din profiturile obținute.

Dan se implică și în sprijinirea startup-urilor tech, investind în acestea alături de cei de la fondul de investiții Risky Business.

Am fost curios să aflu:

Cu ce poți rămâne din acest episod:

Conectează-te cu Dan:

Versiunea video:

https://youtu.be/Qbg72CN9Hag

Transcript:

[00:00:00.18] Sergiu Biriș: Salutare, Neascultători! Bine ați revenit la un nou episod din podcast! În acest episod, l-am avut invitat pe Dan Cobeanu - cofondator Scala Assistance. E o companie cu care sunt șanse mari ca voi să fi interacționat pentru că e compania din spatele roviniete.ro. Așadar, dacă aveți o mașină, s-ar putea să fi cumpărat roviniete de la ei. Roviniete.ro e un business din care Dan și cofondatorul lui au făcut exit recent - un exit de milioane de euro despre care mi-a povestit foarte multe detalii interesante. Ce este însă și mai interesant este că a fost un business 100% bootstrapped, adică a fost construit doar din banii fondatorilor și din profiturile business-ului în sine. Așadar, cred că e un episod pe care merită să îl ascultați până la final.

[00:00:48.21] Sergiu Biriș: Înainte de a trece mai departe la episodul de azi, aș vrea să le mulțumesc partenerilor noștri de la Banca Transilvania, alături de care producem acest podcast și alături de care sper să reușim să producem episoade cât mai mișto și să avem invitați tot mai faini pe viitor. Așadar, mulțumim Banca Transilvania! Dragi Neascultători, enjoy the show!

[00:01:26.24] Sergiu Biriș: Bine v-am regăsit, dragi Neascultători, într-o nouă emisiune Neascultătorii! Îl am astăzi alături de mine pe Dan Cobeanu. Bine ai venit, Dan!

Dan Cobeanu: Salut Sergiu!

[00:01:38.22] Sergiu Biriș: Pe Dan poate nu îl știți foarte mulți. Te-am căutat pe Google, ai numai câteva link-uri.

Dan Cobeanu: Which is good!

[00:01:47.17] Sergiu Biriș: Which is good, dar acum te facem faimos. Uite, vă zic un pic despre Dan. Motivul pentru care l-am invitat pe Dan este că unul dintre Neascultătorii mei mi-a zis, "Adu în emisiune și pe cineva care a făcut bootstrap - a făcut un business de la zero, pe banii lui, fără să aibă investitori, fonduri de investiții." Ladies and gentlemen vi l-am găsit pe cel mai bootstrapped from them all, pentru că Dan Cobeanu este fondatorul Scala Assistance, care este compania din spatele Roviniete.ro, așa-i?

Dan Cobeanu: Da, cu o mică precizare: cofondatorul.

[00:02:30.10] Sergiu Biriș: Cofondator, da. Sunteți doi de Dan, e greu. Este cofondatorul Scala Assistance. Voi, recent, ați vândut business-ul, ați făcut un exit.

Dan Cobeanu: Așa! Nu am vândut, am făcut un exit.

[00:02:46.09] Sergiu Biriș: Ați făcut un exit din roviniete.ro. Așadar, avem un business care e și bootstrapped, ați și făcut un exit, zic eu, de milioane de euro. Tu nu ai voie să îmi zici - am tot tras de el să îmi zică, "Zi, Dan, cu cât ați vândut?" "Nu!"

[00:03:04.19] Dan Cobeanu: Da, nu am voie. O să pot spune în momentul în care clauza o să își înceteze efectul - o să publicăm fără nicio problemă.

Sergiu Biriș: Când?

Dan Cobeanu: Undeva în 2022, nu mai e mult de așteptat.

[00:03:14.27] Sergiu Biriș: Ok, atunci facem următoarele chestii, până în 2022. Bănuiesc că sunt chestii pe care mi le poți zice, care sunt informații publice, de genul: cât ați avut cifra de afaceri în ultimul an?

Dan Cobeanu: Da, 2018 cred că s-a încheiat undeva la 53 de milioane de euro, pe aici.

Sergiu Biriș: 53 de milioane de euro?

Dan Cobeanu: Da.

[00:03:35.06] Sergiu Biriș: Ok, deci tu nu poți să îmi zici cu cât ai vândut, dar fii atent, facem următorul exercițiu: Deci tu ai avut cifră de afaceri 53 de milioane. Îmi imaginez că într-un astfel de business, marja este foarte, foarte mică.

Dan Cobeanu: Corect. E un business de volume.

[00:03:54.08] Sergiu Biriș: Deci trebuie să ai vânzări, foarte mulți clienți, dar marja e mică - probabil sub 5%, îmi imaginez. 

Dan Cobeanu: Da, eu zic că e mult sub 5%.

[00:04:07.09] Sergiu Biriș: Bun! Zic eu, 2%. Bun, deci dacă tu ai făcut 53 de milioane și ai marjă 2%, înseamnă că faci un milion profit brut pe an.

Dan Cobeanu: Matematic e corect, după prezumția ta.

[00:04:21.19] Sergiu Biriș: Prezumția mea e corectă matematic. Bun! Și atunci, încă o presupunere: Un astfel de business se vinde probabil pe multiplu de profit, că nu poți să îl vinzi pe floricele pe câmpii, având în vedere că e un business unde ai un singur furnizor: statul. Corect?

Dan Cobeanu: Corect.

[00:04:44.24] Sergiu Biriș: Și foarte, foarte mulți clienți. Și atunci, dacă tu vinzi multiplu de profit și să zicem că faci un milion profit pe an, asta înseamnă multiplu de un milion sunt mai multe milioane. Deci, ai vândut pe niște milioane. Gata!

Dan Cobeanu: Nu pot să confirm, dar nici nu pot să infirm.

[00:05:00.23] Sergiu Biriș: Nu, stai puțin! Dacă l-ai vândut pe sute de mii, mă supăr că nu ai venit la mine să mă întrebi, "Sergiu, nu vrei un business de 53 de milioane pe an pe câteva sute de mii?" Bun, Dan, mă bucur să te am aici și mă bucur pentru succesul vostru și pentru că ați reusit să aveți acest exit. Aș vrea să te întreb câteva chestii. Sunt foarte curios de foarte multe chestii. De unde vii? Care e background-ul tău? Cum ai ajuns la roviniete?

Dan Cobeanu: Da, a fost un journey interesant. Eu, de loc, sunt din Galați, deci far away.

Sergiu Biriș: Depinde. Dacă ești la Constanța nu e așa departe.

Dan Cobeanu: Deci far away de Cluj. Nu pot să îți încep de la liceu. Hai să sărim câteva etape.

Sergiu Biriș: Nu, nu, normal.

[00:05:56.16] Dan Cobeanu: Ideea e că am ajuns în Iași să fac facultatea, mi-a plăcut - un oraș foarte mișto - am terminat acolo, m-am întors în Galați. Ceea ce le spun tuturor care mă întreabă, "Ok ce facem prima dată după ce terminăm facultatea?" s-a întâmplat și la mine, m-a marcat foarte mult primul job pe care l-am avut. Deci eu am terminat facultatea FEAA - Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor. Sună așa, a spionaj.

Sergiu Biriș: Cred că așa ai învățat să îți administrezi afacerea.

[00:06:28.08] Dan Cobeanu: Da, da... Nu. Am învățat cum să învăț, cam atât. Și, ulterior, am făcut o specializare, un master în Bănci și Burse de Valori - așa se numea - și mi-am dorit foarte mult să lucrez în banking. Undeva în 2004 se întâmpla treaba aceasta, ori atunci, să lucrezi în banking era un vis superb. If you have usual parents, it's not going to happen. Și practic am zis, "Ok, bun, ce facem? Nu avem cum să te angajăm, mamă, în bancă." Mi-am depus CV-uri de m-am plictisit. Nici nu aveai unde să depui CV-uri în 2004; tot așa, știai pe cineva care îți lua CV-ul. Și am mers la societățile de asigurări și m-am angajat la Asiban.

Sergiu Biriș: Doamne, ce am urât Asiban. Nu mai există, nu?

Dan Cobeanu: Nu, în 2009 a făcut o fuziune, prin absorbție Groupama.

Sergiu Biriș: Mamă, i-am urât pe Asiban. Am pierdut bani cu ei.

Dan Cobeanu: Îmi pare rău!

[00:07:24.19] Sergiu Biriș: Asta e, pățești! Și ce ai fost la Asiban?

Dan Cobeanu: Eram inspector de asigurări!

Sergiu Biriș: Inspector de asigurări...

Dan Cobeanu: Uite cum sună! Tu îți dai seama ce mândrie când mi-au dat cartea de vizită?

Sergiu Biriș: Erai Inspector Gadget.

[00:07:34.05] Dan Cobeanu: Mă simțeam ca fiul lui James Bond. Am făcut chestia aceasta timp de aproape un an de zile în Galați, până mi-am dat seama că, "It’s not okay! Lucrurile nu merg în direcția corectă." Deși începusem să fac bani, să am comisioane, mi se părea un pic că e același peisaj în fiecare zi și nu o să rezist mult. Am zis, "Ok, o să plec în București." Între timp, l-am cunoscut pe asociatul meu - Dan Ciceu. El lucra la un broker din București.

[00:08:10.10] Sergiu Biriș: Deci voi de 15 ani v-ați cunoscut și lucrați împreună?

Dan Cobeanu: Da, exact. Și i-am zis, "Eu nu mai rezist aici. Eu plec la București." Povesteam, pur și simplu povesteam. Eram doar amici, povesteam diverse chestii. Am plecat în București și acolo am zis că treaba asta cu vânzările nu mi se pare a avea un viitor - să tot vinzi, să vinzi, să ai target. Hai să mă angajez în altceva, orice. Și am fost, cred, la 30-40 de interviuri până când am cedat. Toată lumea îmi spunea, "Pari a fi bun pe vânzări! Avem un job pe vânzări." Și am zis ok, asta e! Până la urmă, Dan zice, "Hai totuși la brokerul la care lucrez eu." El era deja în Cluj și era reprezentantul brokerului Asigest la Cluj. Și zice, "Hai! Uite, vorbesc eu cu băieții să faci un interviu cu ei. O să fie fain. Hai încearcă acolo." Am zis că asigurări parcă știu ceva, hai să încerc. Și așa a început journey-ul. Practic, de fapt, ce m-a atras acolo, e că el lucra la un proiect personal care se numea Asigur.com - se mai numește încă - primul site online de vânzare al asigurărilor. Și mi s-a părut foarte mișto acest proiect, zice, "Uite, o să colaborăm pe proiectul ăsta."

[00:09:42.23] Sergiu Biriș: Deci a fost cumva prima ta întâlnire cu online-ul și cu a vinde ceva online.

Dan Cobeanu: Da. Și pentru mine personal a fost un real succes. Așa s-a strâns și relația dintre noi și am colaborat și în zona de business, nu doar ca amici, până când tot mai veneam la Cluj, îl mai vizitam, și am încercat să găsim tot felul de variante să ne dezvoltăm. Chestia cu rovinietele a apărut dintr-o întâmplare pură. Mergeam undeva într-o vacanță amândoi.

[00:10:14.23] Sergiu Biriș: Asta când era?

Dan Cobeanu: Undeva în 2007 a fost asta.

Sergiu Biriș: Undeva în 2007 v-a venit ideea?

Dan Cobeanu: Da, în 2007 ne-a venit ideea. Ne-a venit dintr-o nevoie, pentru că plecam din Cluj undeva la ski, tot am încercat să cumpărăm roviniete de la benzinării - pe atunci erau acele stikere galbene, nu știu dacă îți mai aduci aminte.

Sergiu Biriș: Cele pe care le capsau, nu?

[00:10:40.21] Dan Cobeanu: Da, le compostai valabilitatea. Nu exita o valabilitate online, să poți să zici că poți verifica undeva - doar verificai stikerul din geam. Și am descoperit că nu prea voia nimeni să vândă pe șapte zile rovinieta, când același stiker îl putea vinde pe un an de zile și să își ia un comision mult mai bun. Și am văzut aici o oportunitate, "Uite, treaba asta seamănă cu RCA." RCA (Răspundere Civilă Auto) făceam deja. E și mai mișto că nu are daune - deci ai vândut-o și ai terminat.

Sergiu Biriș: Nu îți mai vine omul înapoi.

Dan Cobeanu: Da, și nu e nimic online. Cool!

[00:11:19.11] Sergiu Biriș: Stai un pic. Voi v-ați gândit să vindeți acele stikere pe internet? Acesta a fost business-ul la început?

Dan Cobeanu: Da, acesta a fost business-ul.

[00:11:25.27] Sergiu Biriș: Inovație! De fapt era o nevoie reală. Și nu făcea nimeni?

Dan Cobeanu: Nu, la momentul respectiv nu făcea nimeni. Roviniete.ro a fost un site frumos, galben - am o captură pe undeva - pe care l-a făcut Dan singur, adică s-a chinuit. La vremea respectivă, în 2007, el e jurist, asta e formarea lui, deci nu i-a fost foarte simplu. Și am zis, "Ok, cum facem chestia asta?" Ne-am calculat câte roviniete trebuie să vindem pe an la camioane ca să putem să supraviețuim, și ușor, ușor să lăsăm de-o parte business-ul de asigurări, pentru că nu le vedeam mergând împreună. Și asta e foarte important pentru bootstrapping, să poți să ai un venit inițial de undeva sau să ai niște bani puși de-o parte din care să reziști, din care să fii cât de cât confortabil, pentru că în momentul în care te apucă disperarea financiară n-ai cum să mai fi nici creativ, nici focusat, nici absolut nimic. Și cred că e foarte important nu să fii comfortable, dar să ai o sursă de venit care să îți permită să îți trăiești viața într-un mod normal. Ar fi de preferat. Deci, ideal, așa văd. Și am pus cumva pe pilot automat toată treaba cu asigurările - am angajat niște persoane care să se ocupe de portofoliile noastre și noi am început să ne focusăm pe roviniete. Bineînțeles, înainte de toate, a trebuit să semnăm un acord cu Compania de Drumuri.

[00:13:10.04] Sergiu Biriș: Mamă! Cât timp v-a luat să faceți asta?

Dan Cobeanu: Nu ne-a luat foarte mult pentru că, practic, tot Dan s-a ocupat. Eu nici nu aveam firmă, nu aveam nimic; el avea o firmă cu soția lui și a zis, "Hai să nu pierdem timpul, mergem cu firma asta. O autorizăm și vedem noi după cum facem." Important e să faci, să nu te gândești foarte mult, știi? Și s-a dus acolo, le-a explicat oamenilor că vrem să facem un site unde să vindem roviniete. Și erau așa un pic cam, "Da, nu avem. Cred că o să fie o chestie mișto!" Am avut deschiderea aceasta pentru că, probabil noi cu toții, prima dată spunem, "În structurile de stat nu sunt oameni ok, nu sunt oameni pregătiți, sunt răuvoitori", dar nu e întotdeauna așa. Oamenii au zis, "Sună interesant! Uite, o să avem și noi o reprezentare online a vânzărilor, ca și Companie de Drumuri. Ceea ce e mișto!" Ei s-au gândit că o să fie un proiect fain și până la urmă, în mod evident, așa a și fost. Și asta ne-a ajutat foarte mult. Dacă ne-am fi dus că vrem să facem un punct de lucru fizic unde să vindem roviniete în vamă, ar fi fost mult mai greu, dar online le-a plăcut ideea și au fost de acord.

[00:14:56.23] Sergiu Biriș: De la început ați avut vreo integrare tehnică cu ei?

Dan Cobeanu: Nu. Păi, dacă erau stikere, nu prea aveai ce să integrezi.

Sergiu Biriș: Pur și simplu îți dădeau camionul de stikere.

[00:15:06.14] Dan Cobeanu: Exact, exact. Nu era un camion, că erau foarte micuțe, dar îți dădeau stocul de stikere și făceai gestiune pe ele. Pur și simplu, le trimiteai prin plic clienților. Însă, de la început a avut o tracțiune foarte faină pentru că, practic, noi am picat pe o problemă a parcurilor auto, care își doreau foarte mult să își externalizeze chestia asta, să nu mai trebuiască să stea la rând la poștă sau la Petrom în fiecare zi cu tabelul în mână, ăia să capseze. Ei voiau să scape și să dea cuiva chestia asta, să facă alții dacă se poate, iar dacă o fac și gratis - pentru că noi primeam un comision de vânzare de la Compania de Drumuri - wow! E tot ce poți să îți dorești.

[00:15:46.14] Sergiu Biriș: Foarte tare! Deci, practic, nevoia cea mai mare au avut-o companiile.

Dan Cobeanu: Exact! Deci nu retail-ul, ci zona de corporate.

Sergiu Biriș: Parcurile auto.

[00:15:59.00] Dan Cobeanu: Exact! Practic, inițial, dacă îți vine să crezi și trebuie să îți vină să crezi - se poate verifica - comisionul pe care îl plăteam pentru o plată cu cardul pe site, dacă un client ne plătea cu cardul, online, pe site, să îi trimitem un stiker, era mai mare decât comisionul încasat de la Compania de Drumuri. Deci noi, o bună bucată de vreme am subvenționat, pentru că era cartea noastră de vizită, era singurul mod în care ne permiteam să ne facem reclamă.

[00:16:31.00] Sergiu Biriș: Foarte tare! Și totul din banii voștri, din ce bani aveați.

Dan Cobeanu: Din ce bani aveam, am susținut. Norocul nostru a fost că a început să prindă tracțiune repede și să avem clienți persoane juride cu parcuri auto destul de repede. Deci nu a fost o perioadă lungă, dar aproape un an a fost zero pe zero, ca să zic așa.

[00:16:53.23] Sergiu Biriș: Și cât timp a durat chestia asta cu stikerele?

Dan Cobeanu: Undeva în 2010 s-a oprit. A intrat în funcțiune sistemul care este și acum.

[00:17:05.12] Sergiu Biriș: Adică rovinieta electronică?

Dan Cobeanu: Rovinieta electronică, da. A intrat în funcțiune acest sistem și cred că noi am fost primii sau printre primii care ne-am dus și am bătut la ușă, "Ok vrem un API."

[00:17:16.11] Sergiu Biriș: V-ați dus la Compania de Drumuri și ați zis, "Vrem și noi acces la API!" Ia zi cum a fost discuția?

[00:17:25.27] Dan Cobeanu: Deci a fost un pic mind-blowing pentru că, "viruși, treburi, ne atacă", etc. Și aici, am zis din nou, "Bun cum să facem? Că noi totuși vrem acces." Ei ne-au dat o platformă, practic, și ne-au zis, "Voi puteți să vindeți în platforma asta ca oricare alt distribuitor." Numai că nu te puteai dezvolta cu platforma respectivă, în primul rând pentru că era, în opinia noastră, destul de greoaie, dar nu puteai să scalezi business-ul așa. Nu puteai să găsești noi locuri în care să vinzi pe platforma lor. Și ne-am propus de la început, a fost foarte clar pentru noi că trebuie să se conecteze la ceea ce aveam deja noi și că în felul acesta o să putem să avem niște rezultate faine.

[00:18:10.03] Sergiu Biriș: Și cum i-ați convins?

Dan Cobeanu: I-am convins în felul următor: le-am spus, "Bun, noi nu suntem tehnici, nici voi nu sunteți tehnici. Hai să luăm a second opinion. Chemați un consultant cu care voi lucrați, cu care voi ați lucrat, să își dea cu părerea ce înseamnă o conexiune API și dacă sistemul pe care l-ați dezvoltat e pregătit pentru conexiune API." Noi știam că e pregătit pentru că, fiind un sistem foarte mare care se integra cu camere video de supraveghere, cu partea lor financiară - deci nu avea cum să nu aibă API-uri. Era imposibil, mai ales la nivel de 2010. Și au chemat un reprezentant al companiei cu care ei colaborau și omul a zis, "Da, it’s okay, it’s doable, it’s almost already developed."

Sergiu Biriș: Dă-i să sune!

[00:18:59.17] Dan Cobeanu: După ce noi ne-am conectat și ceilalți distribuitori și-au dorit fix același lucru, pentru că fiecare voia să lucreze în platforma lui.

Sergiu Biriș: Deci v-a apărut competiția.

Dan Cobeanu: Exact! Nu e un lucru rău, e un lucru bun că te ajută.

[00:19:13.07] Sergiu Biriș: Câți competitori ați avut?

Dan Cobeanu: Doar pe partea de online am mai avut încă doi competitori - care erau deja distribuitori - dintre care unul din ei s-a și închis la un moment dat pentu că au fost acolo niște probleme cu plățile, au trebuit să închidă business-ul. Dar, să revenim la ceea ce spuneam, am reușit să trecem și de chestia aceasta cu zona de API și practic, de aici a început adevărata creștere. De aici a fost skyrocketing pentru că noi creșteam cu 40% pe an în fiecare an. Deci, în cel mai rău an cred că am avut 20% creștere din 2010 în 2018. A fost o creștere galopantă, pot spune acum nesănătoasă, pentru că nu totdeauna îți dorești să crești așa. Trebuie să ai grijă foarte mult și de restul structurii firmei: structura financiară, toată structura de suport.

[00:20:15.09] Sergiu Biriș: V-a dat peste cap? Care a fot cel mai mare challenge pentru voi?

Dan Cobeanu: Nu ne-a dat peste cap. Cel mai mare challenge a fost să integrăm, cu bugetele pe care le aveam, partea de management a rovinietelor și tot ceea ce înseamnă soft-ul în care lucram, cu partea de contabilitate, pentru că nu prea ne permiteam ERP-uri din-astea cu five figures.

Sergiu Biriș: Sute de mii de euro.

[00:20:42.08] Dan Cobeanu: Exact! Și am încercat să facem soluții custom și treaba asta e mișto, doar că îți consumă din resurse - din resursele de timp practic - și îți generează și mici probleme pentu că atunci când vrei să inventezi roata, totdeauna e un pic mai complicat. Dar a fost singurul mod în care puteam să facem lucrurile.

[00:21:08.01] Sergiu Biriș: Și mă mai gândeam la o chestie. Dacă a mers așa de bine, v-ați gândit să vă exindeți în alte țări, să duceți modelul în alte țări? Sau deja în alte țări era o altă mâncare de pește?

[00:21:29.25] Dan Cobeanu: Ce am făcut noi a fost să găsim, practic, colaboratori sau locații dispuse să ne primească pe zonele de vamă, dar în țara respectivă. De exemplu, în Ungaria, să poți să îți iei rovinieta înainte să intri în România. Și pe chestia asta ne-am dezvoltat - prin puncte de lucru ale noastre în Ungaria. Am făcut același lucru și în Republica Moldova, am făcut aceeași chestie și ne-a ieșit și în Bulgaria, dar la un nivel mai mic. Cel mai mare succes a fost Ungaria pentru că cel mai mare trafic acolo îl avem ca și țară, ca volume de trafic auto.

[00:22:18.18] Sergiu Biriș: V-ați gândit vreodată să atrageți investitori? Bootstrap, bootstrap, dar probabil că la un moment dat v-ați gândit, poate.

Dan Cobeanu: Hai să spun altfel. Nu aveam o problemă nici de cash flow, nici de profit. Lucrurile arătau bine și ne plăcea cum se mișcau lucrurile, dar am început să ne gândim ce am putea face dacă am avea la dispoziție tot bugetul pe care noi îl transformam în profit, pentru investiții sau mai mult. Am văzut că se poate mai mult. Și am început să ne gândim la investiții, însă e destul de greu să te gândești la investiții și să primești investitori, mai ales dacă te uiți, ca și ani, în 2013-2014 în România și mai ales dacă te uiți că e un business cu statul.

[00:23:20.06] Sergiu Biriș: Da, corect. Bănuiesc că e un pic scary pentru orice investitor să intre într-un business cu statul pentru că poate nici nu e predictibil, nu stiu, poate se schimbă legea. Deși pe zona aceasta poate e mai greu să se schimbe legile.

[00:23:39.08] Dan Cobeanu: Ce e cumva la noi invers față de cum e în alte țări, practic în UK sau Franța, dacă ai un contract cu statul, e o onoare. Adică asta arată că e un furnizor reliable care produce un serviciu pentru stat. Deci e wow! Ca atunci când ești furnizorul Casei Regale în România. Dacă îți pui emblema asta de "furnizorul Casei Regale" e wow, înseamnă că oferi niște servicii faine. La noi, cumva cultura zice, "Dacă are un business cu statul sigur face el ceva! Știm noi cum e cu antreprenorii ăștia!" Și din acest punct de vedere a fost greu, iar o altă chestiune care a fost un pic dificilă în perioada aceea, nici nu eram foarte mari să se poată uita un fond la noi. Deci cred că dacă am compara cu discuțiile pe care le avem acum, cel mult un angel dacă dorea să investească. Și am zis că nu mergem pe varianta asta - ne vedem de drumul nostru.

[00:24:42.20] Sergiu Biriș: Probabil e și genul de business unde strategia ta e că trebuie să fii top unu, doi, trei în țară. Cine e în top, a luat piața și nu mai are nimeni loc. Din câte știu, și statul și-a făcut un site al lui. Adică, v-a devenit statul competitor, cumva.

[00:25:08.24] Dan Cobeanu: Nu. Statul nu ne poate fi competitor și asta am tot încercat să explicăm, pentru că ei au pus la dispoziție acest site - erovinieta.ro - pentru că e o obligație să îi dai cetățeanului posibilitatea să cumpere și de la stat, deși prețul este același. Dar statul nu are aceleași tool-uri, statul nu investește în marketing, în user experience, statul nu investește în user interface. El nu are bugetele pe care noi, practic, le cheltuiam pentru a fi mai buni în fiecare an. Pentru că, în fond și la urma urmei, rovinieta e rovinietă - ce interesează pe toată lumea e să o aibă, să nu își ia amendă. Dar, modul în care achiziționezi rovinieta și cât de ușor îți e acest journey și cât de seamless poți să îl faci, asta face diferența pentru care cumperi de pe roviniete.ro să spunem, și nu cumperi de la concurență; sau pentru care vrei să închei un contract cu Scala Assistance și nu închei un contract cu alt competitor pentru flota ta de parcuri. Și noi aici am căutat noi canale de vânzare tot timpul: unde să mai băgăm rovinieta, unde să mai găsim un loc. Eu aș fi băgat-o și în farmacii dacă permitea legea. Visul nostru a fost să te dai jos din bloc și să poți să îți cumperi rovinietă.

[00:26:32.16] Sergiu Biriș: Foarte interesant! Practic voi, odată ce ați rezolvat problema tehnică, v-ați gândit pur și simplu să vindeți cât mai mult la cât mai mulți clienți. Cum au ajuns la voi cei care v-au cumpărat?

Dan Cobeanu: În paralel, până în anul 2014, am avut și business-ul de asigurări.

Sergiu Biriș: L-ați ținut totuși așa de mult?

[00:27:03.02] Dan Cobeanu: Da, l-am ținut pentru că el creștea frumos. Adică, dacă inițial eram o companie care era agent de asigurări, în 2011 ne-am făcut o companie de brokeraj în asigurări, pentru că era chiar un business care funcționa. Undeva în final de 2013, în 2014 am văzut că nu mai putem avea focus pe acel business și nu are rost să îl mai ținem; de preferat ar fi să îl vindem cât încă portofoliul este ok. Pentru că, în asigurări, ceea ce contează e portofoliul de clienți - practic acela se vinde, acela se cumpără, acela se tranzacționează. Hai să vindem până nu începe să scadă și cât cifrele sunt încă ok. Și am început să căutăm. Nu e un lucru ușor să vinzi un portofoliu în asigurări pentru că, vrei nu vrei, este o relație personală. Clientul face cu doamna X, care e agentul, nu face cu mine, Dan Cobeanu, care sunt owner-ul business-ului, sau nu face cu Scala Broker - cum se numea compania de brokeraj - ci face cu persoana respectivă cu care stă la telefon. Și cu toate acestea, am găsit o variantă în care să putem vinde portofoliul separat și compania de brokeraj am vândut-o cuiva care avea nevoie de o companie de brokeraj already done, să nu mai trebuiască să treacă prin toate procesele.

[00:28:32.25] Dan Cobeanu: În acest proces de a vinde, am cunoscut și pe unul din reprezentanții viitorilor cumpărători ai Scala Assistance - nu era pe atunci în formula asta; compania care a cumpărat Scala Assistance se numește Obsidian, e o companie din Elveția. Am început discuțiile cu el legate de partea de brokeraj practic, nu ne gândeam pe atunci să facem ceva cu Scala Assistance. Nu ne-a ieșit „exitul” pe asigurări cu ei, dar am rămas în contact și ne-am mai văzut, am mai povestit diverse chestii, până când, undeva la 2-3 ani diferență, a început să ne încolțească gândul acesta în cap, ne-am uitat la site-ul roviniete.ro, ne-am uitat la cifre la business-ul pe care îl aveam, am văzut că ar fi bine dacă am putea să facem un exit. Trecuseră deja aproape 10 ani și începusem să vedem limitările noastre - deci nu limitările business-ului ci limitările noastre - în a duce business-ul la etapa următoare. Cred că și asta este foarte important să fii sincer cu tine și să zici, "Eu până aici l-am putut aduce." Nu e o rușine, nu e absolut nimic, e doar o chestiune obiectivă care te ajută să mergi mai departe, pur și simplu. Și am zis că noi cam asta am putut să facem, ar fi bine să și marcăm pozitiv chestia asta printr-un cash in. Și au venit diverse variante: să rămânem acționari, să rămânem în management, și tot așa. Am început să cernem din ele, ne-am întâlnit din nou cu tipul de care povesteam, care între timp devenise reprezentantul Obsidian în România - elvețian și el, la rândul lui - și ușor, ușor am demarat. Au avut și ei aceste nelămuriri, ce se întâmplă cu business-ul pentru că este un singur furnizor și bineînțeles este statul și așa mai departe. Au început să caute și să vadă că este o legislație în spate, este o legislație care e necesară și peste care nu s-ar putea trece.

[00:30:56.09] Sergiu Biriș: Și destul de predictibilă.

Dan Cobeanu: Exact. Discutăm de piața rovinietelor de aproape 300 milioane de euro pe an, deci nu putem spune că de mâine, statul o să zică, "Nu mai am nevoie de aceste 300 milioane. Scoatem rovinieta."

[00:31:10.08] Sergiu Biriș: Și totuși, sunt bani recurenți, care vin de la oameni și care sunt bani super clean, vorba aia.

[00:31:16.07] Dan Cobeanu: Și mai ales că ai un sistem in place. Ca și stat, nu trebuie să mai faci investiții, nu rebuie să mai faci nimic.

[00:31:24.24] Sergiu Biriș: Ei aveau același business și în alte țări?

Dan Cobeanu: Nu. Ei s-au uitat înspre România și au văzut că deja sunt business-uri mature care pot fi achiziționate și aveau experiența aceasta de a crește business-uri. Și practic, prima lor achiziție în România am fost noi. Și repet, inițial am cochetat cu ideea de a rămâne în firmă și până la urmă, am căzut cu toții de acord ca o să mai rămânem o perioadă dar doar pe zona de consultanță, să putem face transferul de know-how, dar ulterior ei își doresc tot pachetul de acțiuni.

[00:32:06.08] Sergiu Biriș: Asta când s-a întâmplat, când ați finalizat?

Dan Cobeanu: Am finalizat la finalul lui 2018.

[00:32:12.19] Sergiu Biriș: Deci a trecut ceva timp de atunci, doar că exit-ul efectiv l-ați făcut abia acum recent, adică ați mai rămas un an de zile cu ei. Bravo! Foarte tare ca poveste! Sunt foarte curios, care a fost cel mai mare challenge la toată povestea asta?

Dan Cobeanu: Povestea cu exit-ul sau povestea cu rovinietele?

[00:32:43.22] Sergiu Biriș: Povestea antreprenorială luată ca întreg. Pentru că voi sunteți încă un exemplu că, overnight success usually takes 15 years. Până la urmă, tot v-a luat 10 ani de zile să puneți business-ul pe roate, ați trecut printr-o modificare a legislației, ca să fie rovinieta electronică. Dar, dacă nu erați în business-ul cu stikere ați fi pierdut trenul grav. Deci ați fost la momentul potrivit, în business-ul care trebuie și ați profitat de asta și ați știut și să vă integrați din punct de vedere tech cu statul și cu Compania de Drumuri.

[00:33:38.06] Dan Cobeanu: Și tech și legal, pentru că acolo e o legislație și a trebuit să o respectăm, și pentru orice pas pe care am vrut să îl facem am cerut aprobări întotdeauna, pentru că altfel, contractul era unul foarte dur; dacă se întâmpla ceva, puteau oricând să oprească fără absolut nicio problemă. Aici a fost cumva o luptă între creativitatea noastră ca și antreprenori și a respecta cu sfințenie legislația, astfel încât să nu îți periclitezi business-ul. Pentru că, așa cum îți spuneam, noi vedeam rovinietele și în farmacii. Ni se părea că așa cum îți cumperi deodorant din farmacie - care nu mai e doar o farmacie - de ce să nu îți cumperi rovinieta; oricum e la parterul blocului. Și absolut orice am făcut am mers, am discutat, întotdeauna le-am explicat și ne-am gândit, care e interesul statului aici? Să încaseze cât mai mulți bani posibili. Și care e interesul cetățeanului? Să aibă acces cât mai ușor, să nu poată să spună nimeni, "Am stat la rând în benzinărie, n-am găsit, camera video a fost înainte să ajung eu să iau" și tot așa. Noi am fost, practic, ca un middle man care încearcă să fie very, very nice și very, very professional cu ambele părți: atât cu furnizorul nostru - cu statul român - cât și cu clientul nostru - cetățeanul român, care avea nevoie de ceva obligatoriu. Deci nu era o chestiune dacă să îmi iau sau dacă mi se merită - era obligatoriu. Și atunci, cu cât poți să îi faci călătoria asta mai plăcută, cu atât el o să fie mai mulțumit și o să fie un returning customer.

[00:35:30.12] Sergiu Biriș: Deci diferența a făcut-o user experience-ul. Știi că se zice că dacă ai orice funnel, dacă trebuie să realizezi ceva în mai mulți pași, cu cât ai mai mulți pași cu atât pierzi. Cică fiecare pas în plus e minus 30% conversie.

[00:35:56.23] Dan Cobeanu: Dincolo de patru nu îți permiți.

Sergiu Biriș: Exact! Deci fiecare pas în plus adăugat la orice, un buton de next, absolut orice...

Dan Cobeanu: Bine, nu patru, am greșit. Aici e 30% din ce rămâne. Oricum nu e plăcut.

[00:36:13.17] Sergiu Biriș: Cum te-a schimbat pe tine povestea asta? Ce crezi că ai învățat cel mai mult din toată experiența?

Dan Cobeanu: Cred că cel mai important din ce am reușit eu - am scăpat de zona asta de preconcepție, să ai idei preconcepute, începând de la ce se întâmplă dacă ai un business cu statul, că statul e răuvoitor. Absolut toate structurile, fie ele private, fie publice sunt compuse din oameni - oameni care în general sunt conduși de intenții bune. Nu întotdeauna reușesc să implementeze, din varii motive, aceste intenții bune, dar cei care sunt working people acolo - deci nu discutăm de zona politică, discutăm de oamenii care vin la birou și sunt în job-ul acela de ani de zile - ei nu sunt atinși de zona politică, ei vor să își facă treaba cât mai bine. Dacă le oferi tool-urile necesare poți să ai colaborări foarte faine și cred că asta e foarte important. La final, acest popor e compus din oameni, nu e compus din stat și restul. Statul a fost inventat doar ca să nu ne apucăm să ne batem între noi, dar în fond și la urma urmei e o entitate care trebuie să ne ajute și de multe ori încearcă - nu reușește. Dar să nu uităm că nu trecut foarte mult timp de când am fost în altă organizare politică.

[00:37:50.17] Sergiu Biriș: Bănuiesc că ți-a zis multă lume că nu o să-ți iasă și că nu ai nicio șansă.

Dan Cobeanu: Da, de la început. Nu știu pe nimeni care să îmi fi zis că o să meargă. Pe nimeni nu știu, în afară de Dan, de asociatul meu cu care făceam calcule. Îmi aduc și acum aminte că stăteam seara la el acasă după ce se culca soția lui și încercam să calculăm, "Hai să vedem, oare câte camioane? 1000 ne ajung? Păi stai, cât facem acum din asigurări?" Deci chestii simple, chestii palpabile. E foarte mișto să ai acel business care rezolvă toate problemele lumii, dar până la el poți să te antrenezi cu lucruri simple, cu basic stuff.

[00:38:41.14] Sergiu Biriș: Asta e o lecție bună că într-adevăr, ne tot uităm să fie mega inovator business-ul, să fim the new Elon Musk, dar la sfârșitul zilei poți să rezolvi într-un mod mult mai bun decât alții o chestie foarte simplă, o nevoie simplă, și asta să îți aducă succes și să faci ditamai business-ul de 50 de milioane pe an dintr-o nevoie foarte clară și foarte simplă a clientului. Ce vrei să faci mai departe?

[00:39:24.15] Dan Cobeanu: Noi, între timp, ne-am mai antrenat pe a rezolva nevoi simple. Am dezvoltat și un serviciu prin care oamenii pot să își cumpere bilete de autobuz prin SMS - și funcționează în continuare și chestia asta. Am lucrat în București, în Cluj.

Sergiu Biriș: Da? Voi sunteți în spatele acelor SMS-uri?

Dan Cobeanu: Da, nu știu dacă e de bine sau de rău.

Sergiu Biriș: Vedem în comentarii.

[00:40:12.13] Dan Cobeanu: Oricum a avut un succes, adică nevoia exista de a putea să îți iei bilet și a fost mult înainea acestor soluții moderne - SMS-ul nu mai e ceva modern de mult, dar când am implementat noi serviciul acesta nu putea nimeni să își ia decât biletul clasic. Acum, dacă îl comparăm cu plata cu cardul în autobuz, plata cu cardul sau cash în stație de la aparate, normal că e rudimental și e învechit, dar își face treaba. Și important e că oamenii sunt mulțumiți; nu sunt toți mulțumiti, avem 99% oameni mulțumiți, dar niciodată nu te poți uita la 1% pentru că atunci ar însemna să nu mai faci nimic, să stai acasă.

[00:40:59.26] Sergiu Biriș: Dacă te apuci de un nou proiect, tot așa vrei să mergi pe bootstrap sau ai idei mai crețe? Sau vrei tot așa pe o zonă de, "Hai să rezolvăm o nevoie simplă!" sau acum te gândești la alte chestii? Care e mindset-ul tău?

[00:41:14.27] Dan Cobeanu: Cred că mai sunt multe probleme simple de rezolvat. Ceea ce lucrez în prezent, nu zic foarte multe, dar tot așa, vreau să mutăm din zona de offline și de hârțogărie și de timpi pierduți, zona de daune auto, pentru că și aici e o durere a clientului care pierde foarte mult timp.

[00:41:43.17] Sergiu Biriș: Poți să faci amiabila, online?

Dan Cobeanu: Deocamdată nu, dar să zicem că lucrăm la asta. Și nu numai amiabila, tot ce însemnă daune și mai ales acestea auto, au o adevărată problemă. Adică nu e de-ajuns că ai suferit o daună și ai o problemă și ți-ai stricat ziua și următoarele fără să vrei, mai pierzi și o grămadă de timp cu hârțogăraia și mai pot apărea și erori. Deci cred că e nevoie și de digitalizarea acestei zone. Ne bucurăm, am văzut deja companiile de asigurări, deci cumva m-am întors la vechea mea dragoste.

[00:42:17.19] Sergiu Biriș: Am vrut să zic că iar ești pe asigurări, deci tu rămâi acolo în zona ta.

Dan Cobeanu: Atât timp cât e de treabă.

Sergiu Biriș: Dar e foarte bine, pentru că dacă acolo te pricepi, doar nu o să te apuci de... I don’t know.

[00:42:31.13] Dan Cobeanu: Mai facem și alte nebunii, dar să zicem că e bine să îți sufleci mâinile și să faci o treabă care e necesară, adică chiar avem nevoie de a rezolva multe chestii și o parte din ele sunt chiar la îndemâna noastră, ca și antreprenori - sunt soluții simple, soluții pentru care trebuie să și muncească cineva. Așa e ușor să lăsăm comment-uri și să zicem, "Mamă, uite, dacă ar fi așa... Cum ar fi?" Dar dacă te apuci de treabă, vezi ca Facebook is not enough.

[00:43:06.19] Sergiu Biriș: Sunt mult mai multe chestii pe care trebuie să le faci și noi vedem, marea parte a lumii o să te vadă pe ceva copertă de revistă, "Mamă, ce mișto e să fi antreprenor!"

Dan Cobeanu: Și oricum, sigur a făcut o combinație.

[00:43:22.29] Sergiu Biriș: Sigur a făcut o combinație, a lucrat cu statul și da, da, da. Ce recomanzi cuiva care se apucă de un proiect și vrea bootstrap? Pe bune, nu am foarte mulți invitați cu care pot să discut zona asta. Mai vorbeam cu George Haber, într-un episod, că și el se uită în primul și în primul rând la bootstrap, nu îl interesează VCs, nu îl interesează nebunii - trebuie să rezolvi o nevoie reală, clară și să poți să faci tu, să crești pe forțe proprii. Cum recomanzi să înceapă cineva un business?

[00:44:14.16] Dan Cobeanu: Mă repet, trebuie să ai o sursă alternativă de venit. Deci, obligatoriu, trebuie să îți manageriezi banii astfel încât să nu te apuci fără să ai niciun ban și să ajungi în disperare, pentru că proiectul va muri atunci. Inevitabil vei ceda. Sunt anumite nevoi peste care nu poți să treci și mai ales dacă nu mai ești la 20 de ani când trăiai cu o felie de pâine cu ketchup toată ziua și ai familie, copii, alte obligații, rate - pentru că suntem o țară de proprietari avem rate. Nu putem să facem un downgrade; la chirie poți să faci downgrade, dar la rate nu poți să faci; adică, poți dar e foarte greu cu refinanțarea.

[00:45:03.12] Sergiu Biriș: Co-founder-ul e important?

Dan Cobeanu: Cred că e foarte important! Pe noi - atât pe mine cât și pe Dan Ciceu - ne-a ajutat foarte mult să ajungem să ne susținem unul pe altul, pentru că au fost foarte multe momente grele, ca în oricare alt business, și atunci când nu avea unul vibe-ul, îl avea celălalt. Ne-am completat, și asta a fost o chestie foarte mișto și care ne-a ajutat să ajungem până aici. E greu singur si bootstrapped. It’s lonely out there. E greu, e bine să ai un cofondator.

[00:45:40.16] Sergiu Biriș: Plus că, inclusiv cu susținerea financiară a proiectului e bine să mai ai pe cineva, că dacă trebuie aduși bani de acasă o vreme...

Dan Cobeanu: Dar nu foarte mulți.

Sergiu Biriș: Nu foarte mulți, da, ca să nu te impacteze.

[00:45:53.27] Dan Cobeanu: Cred că într-un business bootstrapped trei e numărul maxim, așa mi se pare mie.

Sergiu Biriș: Trei cofondatori?

Dan Cobeanu: Trei cofondatori fully involved in the business.

Sergiu Biriș: Unul pe business, unul pe tehnic...

Dan Cobeanu: Și unul pe product. Doamne ajută! Și cred că fiecare din ei ar trebui să fie implicați 100%. Bine, 100% e imposibil să fii implicat.

[00:46:30.26] Sergiu Biriș: Da, dar la un moment dat să poți renunța la ce mai făceai on the side și să te dedici.

[00:46:37.15] Dan Cobeanu: Să ai disponibilitatea psihică de la început, să spui, "Uite acesta este orizontul nostru de timp, noi facem acum asta, dar ușor, ușor vrem să ne mutăm aici" pentru că fiecare din cei trei, dacă nu are bani puși deoparte înseamnă că muncește undeva sau are alt business. Dar măcar să fii sincer cu tine și cu ceilalți și să spui, "Da, sunt disponibil să fac chestia asta la un moment dat" sau "Nu sunt disponibil."

[00:47:09.24] Sergiu Biriș: Care ar fi tipurile de business care pot fi pornite bootstrapped?

Dan Cobeanu: Cred că orice nu are nevoie de o scalare urgentă. Dacă ai nevoie să scalezi foarte, foarte repede, e clar că îți trebuie investiție. Acum, e și dificil să faci o generalizare, pentru că business-ul s-a schimbat foarte mult din 2008 când au fost începuturile noastre, în 2020 când deja investiția e ceva normal, e ceva natural, e unusual să nu ai investiție. E foarte, foarte dificil să duci un business fără investiție spre exit acum - discutăm de 2020.

[00:48:05.01] Sergiu Biriș: Oricum, uite, durează 10 ani să fii în piață.

Dan Cobeanu: Exact! Trebuie să ne uităm un pic și la timpuri. Dar poți să fii bootstrapped inițial, de ce nu? Poți să mergi și să iei direct Series A, nu? Nu trebuie să treci prin pre-seed, prin seed. Poți să fii bootstrapped acolo și atunci poate e o valoare mai mare și un investitor te apreciază mai mult când vede că deja au trecut de proof of concept, deja sunt în MVP, și au mers până aici singuri pentru că au avut 100% skin in the game și au crezut că it’s doable. Și atunci, valoarea ta ca și echipă e mult mai mare în ochii oricui pentru că, hai să fim serioși, atât timp cât nu faci profit, se investește în echipă.

Sergiu Biriș: Corect.

[00:48:49.12] Dan Cobeanu: Și ideea de business au mai avut-o alții, dacă nu au mai avut-o, o vor mai avea când te văd pe tine, dar execuția face diferența, și execuția e făcută de echipă.

[00:49:00.00] Sergiu Biriș: Pe lângă business-ul tău ai și investit, poate, în diverse proiecte. Știu că ești și în Risky Business investitor. E ceva ce ți-a atras atenția? Sunt zone în care ai fi interesat să investești? Sau ai investit în ceva interesant?

[00:49:32.18] Dan Cobeanu: Acum e o avalanșă de idei și de business-uri care pornesc - proiecte, nu business-uri. Cred că e foarte important dacă poți să coinvestești alături de un fond sau alături de whatever that is, o entitate care are deja know-how-ul necesar, pentru că e foarte multă lume care vine cu idei și vine și îți aruncă idei, proiecte deja începute și e time-consuming dacă nu ai fie in-house pe cineva de încredere care să facă o evaluare a acelor proiecte, fie dacă nu, să mergi alături de Risky Business, de ce nu, sau orice alt fond, care zice, "Noi ne băgăm cu atât." Și atunci, tu deja știi că echipa aia a evaluat proiectul, cunoști echipa și poți să coinvestești și cred că șansele de reușită sunt mult mai mari decât să mergi, din nou, singur. E foarte greu să investești singur pentru că îți trebuie foarte multă muncă de research, care îți consumă timpul.

[00:50:40.19] Sergiu Biriș: Și nu poți să urmărești proiectele după. Ai investit și primești ultimul mail.

Dan Cobeanu: Primul și ultimul.

Sergiu Biriș: "Mulțumim de bani" - "Ne pare rău, am închis."

[00:50:51.15] Dan Cobeanu: "Dacă e, ne auzim." Și au început să apară și la noi fraudsterii, cei care încep să facă fraudă pe zona de small business. Adică, ei au o idee, e foarte bună, dar știu că nu o să meargă niciodată până la capăt cu ea. Afară e deja cunoscută chestia asta, că apar tot felul de echipe care dau foarte bine în CV. Știi că e și filmul ăla cu festivalul.

Sergiu Biriș: Fire Festival.

Dan Cobeanu: Așa, exact. Deci încep și la noi să apară echipele astea. De ce să nu trăiești pe banii angel-ului sau ai fondului de pre-seed doi ani de zile? E un business bun în fond și la urma urmei.

[00:51:45.12] Sergiu Biriș: Și cum îi detectezi?

Dan Cobeanu: De-asta zic, e nevoie de multă muncă de cercetare și discuții cu ei și cred că cel mai bine o face o echipă care deja are experiență. Și echipa care manageriază banii unui fond, cu siguranță că are experiență! Fie el și un fond mic, nu contează. Nu are importanță dimensiunea, important este ce au de pierdut oamenii ăia din management.

Sergiu Biriș: Corect!

[00:52:11.29] Dan Cobeanu: Și atunci, mai degrabă mergi în zona aia și îi ajuți și tu pe ei prin faptul că poți coinvesti alături, iar ei te ajută pe tine prin know-how-ul pe care îl au și pe care îl pun acolo să fie ca un backup pentru tine ca și investitor. Bineînțeles că nu îți garantează nimic, în mod evident.

[00:52:34.01] Sergiu Biriș: Nu, dar șansele îți cresc coinvestind alături de cineva care e profesionist, asta face, îți pui și tu bani acolo lângă și șansele sunt mult mai mari decât să intri tu. Nu știi peste cine dai că mai ales când faci un exit cred că dintr-o dată ai prieteni mult mai mulți, te caută lumea mai des.

Dan Cobeanu: Ești mai appealing.

Sergiu Biriș: "Dan, uite, aveam o idee, chiar voiam să te sun!"

Dan Cobeanu: "Știi treaba aia cu cancerul?" "Da." "S-a rezolvat."

[00:53:12.19] Sergiu Biriș: Unde crezi că am avea nevoie de improvements, ca antreprenori, în zona de tech? Că tu ți-ai pus pe cartea de vizită, techprenor, nu?

Dan Cobeanu: Da, I am the techprenor. Antreprenori sunt și aceia care fac instalațiile de canalizare, nu? Și, ca să evit a doua întrebare, "Antreprenor, antreprenor, dar în ce?" Dar, mă rog, a fost așa un ca experiment. E un ice breaker când dai cuiva cartea de vizită. Da, nu am nicio îndoială că în zona de educație. Chiar acum mă gândeam, în timp ce veneam spre tine, la noi e vorba aia, "Ești needucat!" Dar e așa, ca o rușine. Dacă o spui în engleză - educating - chestia asta e că te educi, că evoluezi.

[00:54:09.15] Sergiu Biriș: Da, needucat în română e folosit într-un alt sens.

Dan Cobeanu: Da, noi avem și chestia asta de shaming.

Sergiu Biriș: Ce o să creadă?

[00:54:25.19] Dan Cobeanu: Exact. Și, cum îți crești copiii, "Nu ți-e rușine?!" Deci chestia asta culturală pe care o avem ar trebui să dispară, și de-asta ne e și frică să încercăm, tot din cauza rușinii; ne e frică să dăm fail, pentru că ce o să zică X, Y, Z despre noi - X, Y, Z care stau degeaba, ei nu fac nimic. Dar dacă tu eșuezi, e mai rău decât ce fac ei. Și cred că toate lucrurile acestea se pot îndrepta prin educație. Trebuie să investim în zona asta de educație, începând de la cele mai fragede vârste; și nu mă refer să investim în educație financiară ci pur și simplu în educația noastră ca și oameni, în a ne simți bine cu noi înșine și în a ne da libertatea să încercăm lucruri, indiferent că reușim sau nu. Pentru că sunt foarte puțini cei care pun azi un bilet la loto și câștigă, o singură dată, sunt foarte puțini. Majoritatea joacă o viață. Că și business-ul vrei nu vrei, câteodată tot un fel de loterie este pentru că depinde de atât de multe chestii și atât de multe se întâmplă pe parcursul unui business, încât da, poți să îl consideri - probabil dacă vei calcula, șansele se apropie de zona de a juca la loto.

[00:55:41.22] Sergiu Biriș: Acum poate că îl controlezi mai bine.

Dan Cobeanu: E o iluzie a controlului.

Sergiu Biriș: E o iluzie a controlului, pentru că sunt atâtea chestii. Mă gândeam acum, că și cu Corona Virus din China - tu îți dai seama? Toți cei care au livrări din China și care își bazau tot business-ul, îți dai seama că acum nu mai fac. Au zis, "Stai un pic să vedem cum se dezvoltă treaba."

[00:56:18.05] Dan Cobeanu: Dar gândește-te la Apple. Dacă nici Apple nu avea un plan B de producție, atunci ce te poți aștepta de la micii antreprenori.

[00:56:29.09] Sergiu Biriș: Tot timpul există factori care îți pot da business-ul peste cap. Dacă vrei tu să mai lași un ultim cuvânt. Îți dau ție ultimul cuvânt, dacă vrei să mai zici ceva.

[00:56:48.24] Dan Cobeanu: Nu e chiar ultimul cuvânt. Mi-am adus aminte o fază funny în toată chestia asta pe care am început-o în 2008, cu soft-ul pe roviniete și cu dezvoltarea propriului nostru soft. Am avut mai multe etape. Îți povesteam că am avut un băiat și apoi am mai avut un băiat care a dezvoltat... Deci au fost mai mulți băieți - pentru că îți iei freelanceri la un moment dat, că nici nu ai bugetul necesar să te îndrepți către o firmă și pe noi, clujenii, ne dezavantajează foarte mult chestia asta, deși e un lucru bun, toată zona de dezvoltare pe IT, tarifele acum, dacă vrei să colaborezi cu o firmă din Cluj, sunt tarife de extern la returning-uri de intern. Și oarecum, pentru noi a fost dificil. Și am făcut primele 2-3 variante pe partea de freelancing.

Sergiu Biriș: Ați luat niște băieți și ați făcut.

[00:57:52.06] Dan Cobeanu: Da, pentru că trebuia făcut. Și dacă mergeai la o firmă mare, nu avea bugetul și atunci, ce faci? Lași totul jos sau găsești o soluție? Partea funny, a fost primul duș rece, a fost prima colaborare. Am făcut soft-ul - era încă pe stikere, nu începuse încă partea electronică - și după ce am făcut soft-ul printr-o cunoștință, s-a terminat treaba și am zis că vrem și noi codul sursă; nu semnasem niciun contract, nimic, eram înțeleși! Și el a zi, "Păi nu-i ok! Eu mă gândesc să îl vând și la ceilalți distribuitori."

Sergiu Biriș: Vai de capul meu!

[00:58:33.20] Dan Cobeanu: Deci am făcut toate greșelile. Dacă îmi zici o greșeală pe care să nu o faci, noi am făcut-o. Și am lăsat totul jos și am căutat alt băiat cu care am făcut și un contract. A fost primul duș rece. Ne gândeam că trebuie făcut un contract, ok îl facem, dar mai întâi ne apucăm de dezvoltat. Când a fost aproape totul gata, "Stai un pic." Și nu s-a întâmplat nimic; bineînțeles că el nu a dus mai departe proiectul pentru că așa se întâmplă. Normal că nu s-a întâmplat absolut nimic. Acel soft a murit acolo, i-am pus cruce și noi am dezvoltat altceva.

[00:59:17.03] Sergiu Biriș: Astea sunt cumva chestii pe care e foarte greu să le anticipezi, mai ales la început, dacă nu ai experiență.

[00:59:27.11] Dan Cobeanu: Nu ai experiență și nu ai informație. Cum ziceai și tu, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, sau, cum e aici în Cluj - FSEGA - Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor.

[00:59:45.10] Sergiu Biriș: Eu am terminat Managementul Instituțiilor Europene. Cum sună asta?

Dan Cobeanu: Ai și o carte de vizită?

Sergiu Biriș: Da, da, da. Techprenor Manager. Când eram la festivitatea de absolvire - și nu o să uit niciodată - terminasem Managementul Instituțiilor Euorpene și profesoara noastră, îndrumător de an, zice la final, "De azi trebuie să fiți niște buni angajați!" Și când m-am gândit, bine că am terminat Managementul Instituțiilor Europene ca să fiu un bun angajat de mâine.

Dan Cobeanu: Dar te-a ajutat și dușul ăla rece, nu?

[01:00:36.12] Sergiu Biriș: Da, da. Bine, eu lucram din timpul facultății deja și cred că pentru colegii mei a fost un duș mai rece. Eu deja aveam business-ul meu din timpul facultății.

[01:00:49.07] Dan Cobeanu: E ok să dai greș, chiar e foarte ok, fie dacă știi că ai făcut tot ce se putea și tot ce ținea de tine, fie dacă înveți ceva din chestia aia. Dacă nu înveți nimic, s-a întâmplat degeaba.

Sergiu Biriș: Și mai e încă o chestie, să nu repeți.

[01:01:10.02] Dan Cobeanu: Asta zic, că dacă nu ai învățat nimic și tot o repeți, this is stupidity; are o altă definiție.

[01:01:16.00] Sergiu Biriș: Da, deja intri în altă zonă. Am cam ajuns spre final. Dacă a fost penultimul, vrei să mai spui un ultim cuvânt?

Dan Cobeanu: Mi-am notat să zic o grămadă de lucruri, dar nu îmi mai aduc aminte. Noi ne și vedem și povestim o grămadă.

Sergiu Biriș: Deschide telefonul.

[01:01:35.26] Dan Cobeanu: Nu, nu știu. Sunt multe chestii de zis, dar cu ce mi-aș dori să rămânem e că acum sunt o grămadă de surse de informație pe care nu le aveam înainte. Bine, și aici e și o problemă, că sunt prea multe informații.

Sergiu Biriș: Nu mai știi ce să alegi.

[01:01:56.13] Dan Cobeanu: Da, nu mai știi ce să alegi, dar cu toate acestea, sunt surse informate, surse care sunt recunoscute ca și autorități în domeniu. Cred că e foarte, foarte importantă această muncă de cercetare înainte de a te apuca să faci ceva, să aduni informația din cât mai multe surse, și apoi să îți tragi propriile concluzii. Și asta e o zonă de educație. Trebuie să fii foarte, foarte bine informat, mai ales când mergi într-o zonă cu care nu ai nicio treabă.

[01:02:30.29] Sergiu Biriș: Mai e o chestie. Sunt și multe cărți sau multe articole pe zona aceasta de antreprenoriat, scrise de oameni de prin Silicon Valley și sunt o grămadă de chestii care nu se prea aplică la noi neapărat.

[01:02:49.23] Dan Cobeanu: E cu totul altă piață.

Sergiu Biriș: Da, e cu totul altă piață, poți să cazi în capcana faptului că trebuie să ai numai o idee brilliant și 17 investitori o să sară pe tine și o să arunce cu bani după tine, și cât de tare o să fie - și vezi articole în care toți sunt cu milioane. Dar, this is not the real life. The real life sunt toți cei care au reușit să aibă succes cu adevărat, sunt oameni care au rezolvat niște nevoi reale, palpabile, pentru care cineva ar scoate un leu și ar da bani pentru produsele sau serviciile respective. În rest, it's all bullshit. It's fun and games, poți să îți pui tu CEO pe LinkedIn și să te duci la toate conferințele și să te vezi cu toți, că it's worthless.

[01:04:08.15] Dan Cobeanu: Și asta descoperi tot de la conferințe, că jumătate sunt în alt film - cel puțin jumătate - și au alte chestii. Deci pur și simplu, do your homework. În România, sincer, toată lumea spune că e complicat pe partea de firme.

Sergiu Biriș: Ce e complicat?

Dan Cobeanu: În sensul să îți deschizi o firmă, să faci.

Sergiu Biriș: În cinci zile o deschizi.

[01:04:30.24] Dan Cobeanu: E foarte simplu! Și dacă nu te descurci tu, deși, ca și antreprenor și la prima ta experiență, bine ar fi să îți deschizi singur firma, să vezi ce se întâmplă - dar chiar dacă nu o deschizi tu, îi dai 100 de euro unui avocat și a deschis-o.

[01:04:46.03] Sergiu Biriș: Crezi că lumea is overthinking?

Dan Cobeanu: Cred că pleacă urechea la prea multe lucruri. Noi suntem și destul de negativiști, din păcate, cultural vorbind. Avem chestia asta.

Sergiu Biriș: Da, ne plângem cât e de greu, și ce am făcut doar eu știu...

[01:05:08.14] Dan Cobeanu: Și când auzi în fiecare zi chestia asta, și îți pleci urechea la ea, la un moment dat începi să o și crezi. Și bine ar fi, în momentul în care te duci tu singur și vezi, "A, stai, că nu a fost așa de greu. Parcă a fost ok." Când te întreabă tanti la ghișeu - înainte te întreba - "Cum vrei să fii? Plătitor sau neplătitor de TVA?" sau "Impozit pe profit sau impozit pe venit?" (înainte puteai să alegi chestia asta) și tu zici, "Stai că nu știu, dar o să caut să văd ce înseamnă." Ai aflat, ai înțeles, te-ai uitat la doi, trei oameni, ai dat două-trei telefoane, dar toată chestia asta te ajută să te înveți să îți cauți răspunsurile tale. E foarte important să îți cauți răspunsurile tale - nu neapărat că ai citit, și gata; dai un like pe forum, și să-i dea Dumnezeu sănătate, că a rezolvat în locul meu toată treaba aceasta. Asta merge numai când îți cumperi boxe noi sau un sistem audio. La business nu merge.

[01:06:07.24] Dan Cobeanu: Și tot acest journey din chestia asta cred că se compune, și aici reușești să ții, așa cum spuneai tu, un pic în frâu lucrurile, și să ai un fel de iluzie a controlului, at the end of the day. Dar tot e bine.

[01:06:23.14] Sergiu Biriș: Eu dacă aș fi tânăr - nu-s bătrân, dar să mai am o dată 24 de ani, să ies din facultate - aș încerca o chestie mică în primă fază.

Dan Cobeanu: Eu m-aș angaja.

Sergiu Biriș: Sau da, ok, dar hai să zicem, poate vrei să fii tu antreprenor - poate te susțin părinții.

[01:06:49.09] Dan Cobeanu: Nu, zic că m-aș angaja, în sensul că ai nevoie de o experiență. Pe vremea când se foloseau faxurile - vorbim acum ca bătrânii...

Sergiu Biriș: Stai un pic, acum am văzut o știre, că un minister a cumpărat de 450,000 de euro telefaxuri. Cum adică?

[01:07:08.04] Dan Cobeanu: Stai o secundă! Deci, pe vremea când se foloseau faxurile, unul din testele care era să te angajezi la Scala Asistance era, "Dă și tu un fax."

Sergiu Biriș: Acesta era testul? Să dai un fax?

[01:07:18.09] Dan Cobeanu: Deci trei sferturi nu știau să facă o copie și să dea un fax. Acum nu mai e relevantă chestia aceasta, dar totuși e basic stuff: cum faci o copie cu copiatorul și cum dai un fax. Ca să treci de toate aceste lucruri, în loc să pierzi pe banii tăi timp, mai degrabă pierzi pe banii altuia - te angajezi - și înveți aceste lucruri. Îți sunt necesare.

[01:07:42.12] Sergiu Biriș: Sunt convins că și să faci un internship undeva e mega valoros. Dacă admiri pe cineva, du-te și trage de el să stai aproape și să lucrezi.

Dan Cobeanu: Da, e wow! Dacă poți să faci un internship lângă cineva care îți place, asta e the ultimate thing, adică aici înveți o grămadă de lucruri, cu siguranță!

[01:08:03.07] Sergiu Biriș: Uite, sunt foarte de acord cu tine. Să te lipești de cineva și să acumulezi un pic de experiență e mega valoros. Hai să zicem că o altă chestie pe care aș face-o e că aș începe un proiect micuț. După capul meu, aș porni ceva eCommerce. Again, am 24 de ani, sunt angajat undeva, și de acasă aș mai face ceva. Aș căuta un produs să îl vând. Pentru că în ziua de azi, mi se pare că e atât de simplu să îți faci un magazin online.

Dan Cobeanu: Amazon Seller.

[01:08:39.09] Sergiu Biriș: Da, Amazon Seller. Și asta poți să faci. Ori Amazon Seller, or fă-ți tu un shop al tău, găsești tu un produs care îți place ție și care te-ar pasiona să îl vinzi, pentru că vei începe să înveți o grămadă de chestii, fără să vrei.

Dan Cobeanu: Te lovești de ele.

[01:09:01.14] Sergiu Biriș: Păi trebuie să îi găsești un nume, trebuie să faci shop-ul - pe care poți să îl faci pe Shopify, Bluegento, whatever; sunt foarte multe tool-uri acum pentru care nu îți mai trebuie coding, nu îți mai trebuie "băiatul" - poți să îl faci tu; adaugi apps pentru orice, e foarte ușor să îți faci un magazin online.

[01:09:20.15] Dan Cobeanu: Sau, dacă ai bani, cum spuneai tu, de la mama și de la tata, plătești, nicio problemă, dar important este să faci ceva în direcția asta. Trebuie să te apuci, să îți pui mâinile și creierul în mișcare.

[01:09:34.08] Sergiu Biriș: Nu va fi acel business de miliarde, dar trebuie să începi de undeva și trebuie să înveți să faci ceva.

[01:09:40.19] Dan Cobeanu: Știi tu, lângă fiecare Zuckerberg care a abandonat facultatea - el a abandonat Harvard, să ne înțelegem, sau ce-o fi abandonat el - dar nu a abandonat în Tg. Jiu vreo facultate. Adică, el era student la Harvard - sau o facultate de prestigiu - stai să ne înțelegem! Și totuși, lângă fiecare Zuckerberg care abandonează facultatea, sunt milioane și milioane de fail-uri care au abandonat și care nu au făcut nimic. Deci să ne înțelegem!

[01:10:14.01] Sergiu Biriș: E o excepție, nu e o regulă.

Dan Cobeanu: Exact! Adică nu te mândri cu asta! "Ce faci?" "Am abandonat studiile, sunt programator, știu deja tot!" "Dar ce știi exact?" "A, păi știu să îmi iau salariul, și dacă îmi spune cineva ce, știu să fac!" Deci do something! Începe cu ceva, oricât de mic ar fi, oricât de rău ar fi, fă ceva - o să înveți o grămadă de chestii și cu siguranță te vor ajuta ulterior și o să fii tu, în sine, un asset mult mai valoros pentru societate.

[01:10:49.07] Sergiu Biriș: Și pentru tine însuți. Și dacă o dai de gard, ai dat de gard ce? Un shop mic. Ai încercat, nu a mers.

Dan Cobeanu: Ai învățat cu nișțe bani foarte puțini, niște lecții foarte valoroase.

Sergiu Biriș: Acolo e șmecheria că trebuie să înveți. Și chestia aia cu fail fast, nu știu dacă lumea a înțeles exact ce înseamnă să fail fast. Fail fast înseamnă că dacă e să o dai de gard, mai bine s-o dai de gard rapid și pe bani puțini, decât s-o dai de gard după ani de zile, în care ai băgat...

[01:11:21.05] Dan Cobeanu: Dar nici foarte repede, adică a doua zi să zici, "It's not going to work!" Nu super fast.

Sergiu Biriș: Trebuie să încerci. Investești timp, investești niște resurse.

[01:11:36.08] Dan Cobeanu: Deci ne întoarcem la ceea ce spuneam, nu? Fă tot ceea ce ține de tine, să fii împăcat cu tine.

Sergiu Biriș: Da. Dan, mersi de vizită și că ne-ai zis povestea ta. De-acum poate să sară lumea pe tine să fii investitor.

Dan Cobeanu: Îți pui anunțul acela la ușă: Nu sunați! Ies eu din când în când.

Sergiu Biriș: Da.

Dan Cobeanu: Mulțumesc!

[01:12:03.21] Sergiu Biriș: Dragi Neascultători, ăștia am fost! Vă mulțumim că ați rămas până la final alături de noi. Ne vedem data viitoare! Până atunci, lăsați un review - pe Apple Podcast sau pe unde puteți - cinci steluțe, share, subscribe. Pe data viitoare! Până atunci, rămâneți neascultători! Pa-pa!

[01:12:45.12] Sergiu Biriș: Sper că v-a plăcut episodul de azi. Nu uitați, lăsați un review, un comment, o sugestie - sunt binevenite sugestiile pentru că mă ajută să aleg invitați din ce în ce mai mișto și să dezbatem subiecte noi în emisiune. Mulțumim încă o dată partenerilor de la Banca Transilvania, alături de care producem acest podcast. Până data viitoare, rămâneți neascultători! Pa-pa!

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Dacă ai fi stat de vorbă cu Einstein înainte ca el să fi devenit faimos, te-ai fi gândit la ce a urmat?

Nu demult, și Bitcoin părea ideea perfectă, nebună, pe care să nu o iei în serios, așa cum și internetul a avut aceeași etichetă acum 20 de ani.

Dar, pe măsură ce începem să ne obișnuim cu ideea, să auzim din ce în ce mai mult despre blockchain, criptomonede, Bitcoin sau Ethereum, ne dăm seama că nu este un scam și vedem din alte unghiuri întreaga poveste.

În episodul de azi, intrăm în acest univers capabil de inovații greu de intuit în prezent. Aici, totul ține de imaginația omului. Vorbesc cu Beniamin despre ce înseamnă tehnologia blockchain, ce a însemnat Bitcoin pentru acest spațiu, cum inovează Elrond modul în care definim banii la nivel global și care este direcția înspre care se îndreaptă spațiul blockchain.

Dacă Bitcoin este un fel de Nokia care ți-a arătat foarte multe lucruri, Elrond este un fel de iPhone.”

Îți recomand să asculți întregul episod, pentru că mai mult ca sigur vei rămâne cu câteva idei sau concepte care îți vor folosi în viitorul apropiat.  

Despre Beniamin:

Beniamin Mincu este cofondatorul și CEO-ul startup-ului Elrond – o arhitectură blockchain creată de la zero, care și-a propus să rezolve câteva din actualele probleme cu care se confruntă acest domeniu: capacitatea de procesare, viteza de execuție, costul tranzacțiilor și multe altele. Elrond poate procesa până la 10,000 de tranzacții pe secundă, cu o latență de cinci secunde și cu costuri neglijabile.

Beniamin și colegii lui sunt dovada faptului că avem atât de mult talent în România și că nu trebuie să plecăm din țară pentru a avea succes, ci putem crea foarte multe de aici, dacă suntem pasionați de ceea ce facem.  

Am fost curios să aflu:

Cu ce poți rămâne din acest episod:

Conectează-te cu Beniamin:

Resurse utile:

Versiunea video:

https://youtu.be/DIx5zVHNCp8

Transcript:

Sergiu Biriș: Salutare, dragi Neascultători, bine v-am regăsit! Astăzi suntem în Sibiu, unde l-am avut invitat pe Beniamin Mincu - CEO și cofondator al Elrond. Elrond este probabil cel mai cunoscut startup din România din zona blockchain. Am vorbit cu Beniamin despre ce înseamnă tehnologia blockchain, despre Bitcoin, despre cum inovează Elrond în acest spațiu și direcția înspre care se îndreaptă spațiul blockchain în general. Chiar dacă nu sunteți foarte tehnici, dar probabil ați auzit de blockchain, vă recomand să ascultați acest episod până la sfârșit pentru că veți avea cu siguranță foarte multe lucruri de învățat sau cel puțin veți rămâne cu câteva idei sau concepte care vă vor da de gândit.

Sergiu Biriș: Acest episod din Neascultătorii este susținut, ca de obicei, de Banca Transilvania, cărora le mulțumim! Vă invit să ascultați cel mai nou podcast al lor care se numește BT Talks. Mulțumim BT! Dragi Neascultători, enjoy the show!

[00:01:03.24] Sergiu Biriș: Bine v-am regăsit, dragi Neascultători, la o nouă emisiune a podcastului! Astăzi vom vorbi despre blockchain. Îl am alături de mine pe Beniamin Mincu de la Elrond Network. Bine ai venit, Beniamin!

Beniamin Mincu: Salutare! Bine te-am găsit, Sergiu!

Sergiu Biriș: Ești CEO și fondator.

Beniamin Mincu: Exact!

[00:01:27.13] Sergiu Biriș: Astăzi trebuie să recunosc că sunt un pic eu într-o zonă mai inconfortabilă pentru că nu sunt expert în blockchain. Probabil mulți din Neascultători nu sunt experți în blockchain, dar am speranța că împreună vom reuși să dăm câteva detalii despre ce înseamnă blockchain, bineînțeles despre ce face Elrond în spațiul ăsta - mai ales că sunteți probabil unul dintre cele mai titrate startup-uri din România pe blockchain - și aș vrea, poate, să ajungem și să înțelegem cumva care sunt challenge-urile pentru startup-urile din zona blackchain. Dar, înainte de toate, aș vrea să încep un pic cu tine, să aflu câteva chestii despre tine și cum ai ajuns să lucrezi în zona blockchain.

[00:02:37.29] Beniamin Mincu: Sigur! Mă bucur mult că avem discuția asta și cred că facem tot ce putem ca la sfârșit oamenii să poată să înțeleagă câteva lucruri importante. Mergând mai departe, aș spune că sunt două momente importante la care m-aș putea uita în viață, pentru a discuta despre felul în care am ajuns aici. Unul dintre ele este cel când eram copil și practic, dintotdeauna eram super pasionat de partea asta de computere. Îmi amintesc că era perioada de dial-up, în care noi aveam internet și costa foarte mult să stăm pe internet și știu că tot timpul aveam certuri cu părinții noștri. Îmi amintesc și acum că primul computer a fost un 386, pe care noi l-am primit cumva de la tatăl meu - noi suntem patru frați.

Sergiu Biriș: Tu ești mai mare, mai mic?

[00:03:39.28] Beniamin Mincu: Eu sunt al doilea - am unul mai mare și doi mai mici. Și practic, de la punctul ăla am început un fel de feedback loop super rapid prin care în prima fază ne-am jucat foarte mult, după care am ajuns, împreună cu frații mei, să fim oamenii care în mare parte reparau computerele în cam tot orașul.

Sergiu Biriș: Ah, și voi erați băieții cu Windows-ul sau băieții cu calculatoare.

[00:04:13.22] Beniamin Mincu: Exact, exact. Și am ajuns la punctul la care știam pe de rost mai multe chei de Windows, adică mergeam dintr-o parte în alta și din cauză că era atât de common, lucrurile alea funcționau. Și partea asta cred că dintotdeauna a născut în mine un fel de intrigă despre ce se poate construi cu computerele, după care, cam în orice mediu mergeam, în mod natural excelam la partea asta. Chiar dacă la școală mi se părea că faci ceva super basic - nici măcar nu atingeai lucrurile interesante - am avut un fel de afinitate. După care aș spune că al doilea moment important a fost momentul în care mi-am dat seama că într-un fel, pe baza internetului poți învăța aproape orice, foarte rapid, atât timp cât poți filtra lucrurile. Ajungând la concluzia asta, m-am întrebat cumva în modul ăla absolut, care ar fi lucrurile pe care le-aș putea face să nu pierd timpul, ci să învăț, poate, de la cei mai buni oameni. Și am început eu un punct din ăsta de citit super intens, în care efectiv nu mai făceam nimic altceva; asimilam cărți cam din toate domeniile care mă interesau - fie că era tehnologie, filosofie și alte domenii mult mai îndepărtate - și la punctul ăla mi-am dat seama de un fel de insight care a rămas cu mine și care cred că o să rămână cu mine toată viața: de-a lungul istoriei, dacă ne uităm, au existat în aproape fiecare perioadă, oameni care s-au ridicat cu mult peste contextul lor - fie că au descoperit ceva, fie că erau artiști și veneau cu anumite lucruri care nu erau recunoscute decât după zeci, poate sute de ani, fie că erau oameni de știință care încercau să reinventeze modele. Ce observam era că oamenii ăștia, într-un fel sau altul, nu trăiau în vremea lor; ei erau mult înainte de vreme și, din păcate, se întâmpla ca oamenii ăștia să fie recunoscuți...

Sergiu Biriș: Mult mai târziu.

[00:06:37.16] Beniamin Mincu: Da, da. De multe ori după ce mureau și asta mi se părea, pe de-o parte foarte trist, pe de altă parte mi se părea că trăim într-o vreme în care cu toate că avem internetul, foarte mulți oameni din jurul meu nu observau lucrurile astea, nu observau că există o diferență foarte mare între anumiți oameni, impactul lor, materialele pe care le predau sub o formă sau alta. Și de acolo am mers un pas mai departe și cumva am zis, dacă este ușor să te uiți prin prisma istoriei și să vezi oamenii ăștia care ies la suprafață, întrebarea e, care sunt oamenii pe care noi îi avem acum cu noi pe care nu îi recunoaștem? Care sunt at the cutting edge cumva - la limita dintre ce se cunoaște și ce se încearcă. Și după, și mai interesant devine cum îi descoperi pe oamenii ăștia înainte să ajungă oamenii faimoși care sunt de succes, pentru că mi se pare că dacă ai reuși să observi o traiectorie de genul ăsta înainte ca ea să devină super evidentă și validată, îți cam găsești răspunsul la întrebările: În ce startup-uri să investești? Care este cea mai interesantă direcție a științei? Unde merge tehnologia? Și cumva de acolo am intrat din nou într-o fază din asta de căutare extrem de intensă, de a descoperi; aveam liste cu zeci de cărți pe care încercam să le citesc cât mai rapid posibil pentru a le asimila, și după, pentru a putea merge mai departe. Acesta este contextul în care, undeva prin 2012-2013 am descoperit Bitcoin.

[00:08:28.20] Sergiu Biriș: Wow! Destul de devreme! Eu l-am descoperit cred că prin 2017. Ok, și Bitcoin-ul te-a fascinat?

Beniamin Mincu: Da, era contextul ăsta în care cumva o parte din răspunsul întrebărilor mele - dacă trebuia să mă întreb care sunt oamenii care par că vor avea efecte disproporționate asupra istoriei și ulterior mulți oameni îi vor valida - era că erau foarte puțini. Îi puteai număra pe degete și ăștia erau, să zicem, Paul Graham, Peter Thiel și Elon Musk. Erau și alții, dar oamenii ăștia, în momentul în care ascultai, aproape orice ascultai sau citeai de la ei era un fel de signal-to-noise ratio incomparabil cu aproape orice altceva ascultai. Și în contextul ăsta, de fapt, am descoperit foarte multe concepte - unul foarte util de la Paul Graham este despre cum cele mai potente și interesante idei, în prima fază arată foarte asemănător cu o idee super evident greșită.

[00:09:47.15] Sergiu Biriș: Mai era vreun exemplu în sensul ăsta?

Beniamin Mincu: Da, da. Practic contextul era că Paul Graham spunea că ideile evidente cu potențial mare au fost încercate, pentru că sunt evidente și acestea sunt lucrurile la care poți ajunge foarte rapid. Pe de altă parte, ideile care sunt fie foarte ambițioase încât te șochează în prima fază când le asculți, fie extrem de utile că te șochează prin simplitatea lor, prima dată le negi.

Sergiu Biriș: "Nu are cum."

[00:10:18.24] Beniamin Mincu: Exact! E aproape imposibil ca ceva de genul ăla să fie atât de potent și interesant. După care, mergând pe ideea asta, Paul Graham spunea cum cam toate startup-urile de succes pe care le-au avut și le-au văzut - spre exemplu Airbnb, a început de la o idee super trivială, extrem de interesantă. În cazul Airbnb, de exemplu, oamenii ăștia au aplicat la YC cu o altă idee.

Sergiu Biriș: Y Combinator, da, acceleratorul.

Beniamin Mincu: Exact! Deci, pentru context, probabil pentru oameni e important de subliniat că Y Combinator e probabil cel mai important program de startup-uri din lume - nu atât de mult din cauza lucrurilor imediate pe care le-ai câștiga, cât interacțiunea cu oamenii de acolo. Oamenii ăia au un fel de experiență, de la care dacă poți învăța ceva, ai câștigat enorm.

[00:11:35.11] Sergiu Biriș: Airbnb avea modelul atât de simplu - adică să îți închiriezi temporar locuința, cred că de la asta a început.

Beniamin Mincu: Da, povestea e și mai interesantă de atât. Ei au aplicat la Y Combinator cu o idee care în principiu dădea greș, nu funcționa deloc. Și în contextul în care se luptau să o facă să funcționeze și se luptau și încercau tot ce puteau, tot ce le venea în minte, au început să facă două lucruri din cauză că au rămas fără bani complet, nu mai aveau nici bani de mâncare nici de nimic, și-au luat de pe carduri tot - împrumuturi de pe carduri cât de mult se putea - și după au început să facă două chestii: una, să vândă un fel de cereale cu fețe de președinți pe ele.

Sergiu Biriș: Da, Obama O's.

[00:12:20.25] Beniamin Mincu: Exact, exact - în timpul campaniei politice. Și doi, s-au gândit, "Oare ce am mai avea noi resurse pe care le-am putea vinde/folosi într-un mod nou să mai facem rost de niște bani până să dăm faliment?" Una dintre resursele interesante au fost, "Ce ar fi să închiriem o cameră de-a noastră cuiva? Dacă reușim să închiriem o cameră, mai scoatem $200-300 - e ceva ok și în funcție de cum merge poate mai supraviețuim ceva timp." Și de la chestia asta, în timp ce se străduiau - au încercat de mai multe ori, au trecut prin super multe iterații - cu un fel de încăpățânare din asta extraordinară de a supraviețui, au ajuns să descopere, de fapt, ideea pe care după, au schimbat-o la Y Combinator.

[00:12:56.29] Sergiu Biriș: Și au adaptat-o pentru ceea ce a devenit, mai târziu, Airbnb.

Beniamin Mincu: Exact!

Sergiu Biriș: Și uite, toate ideile astea care acum schimbă, practic, tot landscape-ul internetului și al lumii ăsteia, așa cum o știam până acum, au pornit din chestii simple și care la prima vedere par atât de banale, încât nu au cum să fie inovația inovațiilor. Același lucru l-ai văzut tu în Bitcoin?

[00:13:28.10] Beniamin Mincu: Da, practic, exact asta era ideea. Bitcoin-ul părea ideea perfectă pe care să nu o iei în serios. Anume, ok, știind puțină economie, știind tehnologie, observi că practic niște oameni pe un forum - pentru că atunci nu era super evidentă toată istoria asta; tot ce știm acum nu era evident atunci - au încercat să experimenteze cu un nou model de a crea bani. Ce era super intrigant era că pentru prima dată aveam o tehnologie care combina economia; nu mai erau lucrurile separate, ci aveai un protocol care combina state of the art în diferite concepte de computer science, dar în același timp adăuga și partea de game theory, de economics, politică monetară fiscală și așa mai departe - ceea ce părea o chestie pe care majoritatea oamenilor o respingeau atât de complet, că practic mie mi se părea super intriguing. Nu o puteai lua super în serios. Adică, în prima fază lucrurile astea pleacă de la punctul la care curiozitatea te atrage în direcția respectivă, începi să sapi, contrar la ce te așteptai - anume ca totul să fie o glumă - descoperi că e super multă substanță; după care, sapi mai mult, din nou ești șocat că e și mai multă substanță. Și practic, undeva după șase luni am ajuns la punctul la care eram extrem de convins că tehnologia asta urmează să schimbe felul în care noi folosim banii și că e chestiune de timp până lucrurile astea se întâmplă. Și de acolo, de fapt, am mers pe ideea pe care o spuneam înainte, dacă este ușor să identifici o tehnologie care a apărut deja și vezi pattern-ul ăla, întrebarea este ce tehnologie? Pentru că observasem că există, de fapt, un întreg ecosistem, că nu mai exista doar Bitcoin-ul. Bitcoin-ul era extrem de interesant, era bazat pe criptografie și computer science, lucruri pe care foarte puțini oameni le înțelegeau, dar existau niște lucrări acolo, codul care era open source, și by the way, până și Satoshi a avut exact problema asta, că în momentul în care a propus ideea, a trimis lucrarea unui newsletter cu foarte mulți oameni de știință, care erau capabili, teoretic, să înțeleagă o idee de genul ăsta.

Sergiu Biriș: Dar a fost respins.

[00:16:20.14] Beniamin Mincu: Complet! Au zis, "Asta s-a mai făcut, e banal, am mai văzut chestia asta." După care, a mers mai departe și a dat drumul, efectiv, tehnologiei, și atunci, câțiva oameni care din când în când înțelegeau, au început să intre și ei.

[00:16:45.23] Sergiu Biriș: Da, și să împingă un pic în față tehnologia. Ce mi se pare interesant la Bitcoin, e că până la o adopție semnificativă, a fost o tehnologie destul de obscură, tocmai pentru că era foarte complicat de înțeles.

Beniamin Mincu: Așa este.

[00:17:11.15] Sergiu Biriș: O înțelegeau doar oamenii mai tehnici, care aveau un background tehnic. Cred că și challenge-ul pe care îl avem în momentul ăsta legat de blockchain, în general, pentru că până la urmă meritul cel mai mare al Bitcoin este că a scos în față tehnologia blockchain și că a adus-o cumva în mainstream, să zicem așa - poate că nu e încă în mainstream, poate că e încă un pic departe, dar nu mai e ceva obscur; faptul că s-a întâmplat lucrul ăsta și că acum avem o discuție despre blockchain, mulți ani mai târziu, e totuși un lucru foarte important. Aș vrea să încerci tu să-mi explici mie ca la un copil de 10 ani - ce-i blockchain-ul și de ce e o tehnologie atât de inovatoare.

[00:18:29.22] Beniamin Mincu: Da, cred că asta e, de fapt, întrebarea extrem de interesantă pe care probabil și ascultătorii și-o ridică. În esență, cel mai simplu fel de a explica partea asta de bockchain este că blockchain-ul este un mijloc care permite transferul de valoare - de bani, în cazul nostru - fără a mai necesita o parte terță. Ceea ce înseamnă că tu practic poți să faci, programatic vorbind, transfer de orice fel de proprietate pe care o ai, într-un mod total digital, fără ca cineva să trebuiască să autentifice în vreun fel, cum se întâmplă în lumea reală în momentul de față: că eu am o proprietate anume, am X bani în cont, că tu exiști și ai și tu un cont și putem face transferul respectiv. Practic, tot ce ai nevoie este să ai un cont și să faci transferul respectiv și toată validarea se întâmplă în mod automat. Acum, sunt două direcții în care aș merge. Avantajul pe care Bitcoin îl are și breakthrough-ul pe care l-a adus este că tu ai un fel de bază de date care permite transferurile astea de orice fel de proprietate, fără să poți face double spending, adică fără să poți cheltui banii de două ori. Ce ar invalida complet tehnologia asta ar fi dacă tu, într-o formă sau alta, ai putea înșela și cheltui de două ori banii pe care tu îi ai în cont. În momentul ăla, toată tehnologia și-ar pierde valoarea. Dar prin mai multe layere de securitate, lucrul ăsta este prevenit. O altă direcție în care aș merge este, practic, transferul de valoare între mai multe părți care nu mai necesită autentificare sau validare.

[00:20:29.14] Sergiu Biriș: Să dau un exemplu, să văd dacă am înțeles corect: În viața de zi cu zi, ca să îmi transferi tu mie 10 lei din contul tău în contul meu, există o terță parte care trebuie să certifice că acei 10 lei sunt 10 lei, contul meu e ăla, contul tău e celălalt și acea terță parte face transferul din contul meu în contul celălalt. Ce face blockchain? Elimină terța parte și practic prin această tehnologie banii sau valoarea sau ce-o fi - în acest moment banii - se transferă automat din contul meu în contul tău.

Beniamin Mincu: Exact!

[00:21:12.10] Sergiu Biriș: Chiar am făcut asta, adică am fost implicat o vreme în zona asta, cel puțin de curiozitate să văd cum funcționează - când era mai libertină treaba, că lucrurile s-au complicat, cel puțin în România. Am fost de-a dreptul șocat, uimit, în momentul în care mi-a transferat cineva 0,000... satoshi, care e cea mai mică parte dintr-un Bitcoin - nici măcar nu aveam același software pe telefon - pur și simplu s-a făcut transferul instant. A fost ceva ce nu am mai experimentat până atunci. Întrebarea e ce face blockchain? Cum se întâmplă povestea asta?

[00:22:15.23] Beniamin Mincu: Aș face totuși un pas înapoi și să vedem cum a apărut blockchain-ul și ce legătură are cu Bitcoin, care ar fi prima monedă care a apărut. Practic, în prima fază, oamenii nu știau deloc de blockchain în sine, nici măcar nu știau că există tehnologia asta. Ce s-a întâmplat a fost că undeva în 2009, un tip sub pseudonim pe nume Satoshi Nakamoto, după ce a publicat un paper care a fost în mare parte ignorat de mai mulți oameni de știință, criptografi și așa mai departe, a mers mai departe și a construit tehnologia asta și i-a dat drumul. Bitcoin este, pe scurt, o monedă virtuală care ce face diferit față de monedele tradiționale pe care noi le avem, în mod deosebit, este că e non-suverană, în sensul că nu este backed de niciun fel de stat și este total programatică, adică absolut tot, de la felul în care funcționează, la politica monetară sau fiscală, sunt codate la nivel de protocol - ceea ce este extrem de interesant, super complex de făcut, dar extrem de fascinant când te gândești că așa ceva se poate face. Și practic, partea extrem de curioasă a Bitcoin este că a venit pe fondul crizei care a existat în 2008 și în blocul geneză - genesis block - chiar a fost pus un titlu sau text dintr-un ziar care arăta starea respectivă și cumva atrăgea atenția asupra direcției în care lumea mergea. Pentru a contrasta moneda asta cu monedele care sunt create de state și care funcționează pe o bază inflaționistă în România, Bitcoin a fost creat pe un model economic deflaționist. Asta înseamnă că are o masă monetară fixă, și având o masă monetară fixă creează un fel de snowball effect - dacă oamenii presupun că oricând într-un viitor îndepărtat Bitcoin-ul va avea o valoare, dat fiind că masa monetară a lui este fixă, din moment ce cererea va crește în mod constant și oferta e tot mai limitată, prețul ar trebui să sară într-un mod extrem de interesant.

[00:24:43.17] Sergiu Biriș: Acum că tot suntem la capitolul Bitcoin, mi s-a părut că s-au întâmplat două lucruri în legătură cu Bitcoin, care i-au tăiat un pic din avânt. Unul a fost momentul în care a ajuns la mass market - și frizerul meu îmi zicea să cumpăr Bitcoin; în momentul ăla știi că urmează un bubble, că se sparge. A ajuns Bitcoin-ul undeva la $20,000 bucata. În momentul în care s-a întâmplat asta și bineînțeles, fiind un sistem financiar, până la urmă, din care se pot câștiga bani fie că urcă, fie că scade - pentru că există exchange-ul unde poți să tranzacționezi ca pe bursă criptomonedele - în momentul în care au început să vândă niște playeri mari, s-a cam prăbușit prețul și foarte mulți din cumpărătorii de „retail”, oamenii simplii, au pierdut foarte mulți bani pentru că era o tehnologie pe care nu o înțelegeau, nu știau exact cum funcționează și atunci mi se pare că s-a pus un semn de întrebare asupra viitorului Bitcoin - cel puțin din punct de vedere al populației generale. Și a doua chestie care s-a întâmplat a fost că cel puțin instituțiile financiare au început să perceapă Bitcoin-ul ca pe o amenințare și să taie accesul populației la posibilitatea de a cumpăra. Atât timp cât ai bani în bancă, îți era foarte greu sau cel puțin în România în momentul ăsta, nu prea poți să cumperi Bitcoin la fel cum puteai acum 2-3 ani.

[00:27:13:27] Sergiu Biriș: Dar, cu toate astea, uite, chiar ieri a apărut un articol că Înalta Curte de Justiție a Indiei a întors decizia băncii centrale care banase acum doi ani posibilitatea de a se face trading de criptomonedă. Deci practic, în India s-a ajuns la overruling - lumea poate cumpăra din nou Bitcoin. Deci probabil că aceste încercări de a opri expansiunea Bitcoin sau tot ce aduce Bitcoin valoros, vor avea un succes limitat și că la un moment dat, totuși, tehnologia va avea de câștigat. Ce voiam să te întreb în sensul ăsta - că după aceea vreau să îmi povestești un pic și despre Elrond, obviously; să nu uităm de ce am venit - dar voiam să te întreb, pentru că e și povestea asta cu Libra, cu moneda pe care Facebook a încercat sau încearcă să și-o lanseze, e totuși un pic de efervescență în continuare în zona asta. Va exista, poate, un shift în mindset-ul tuturor instituțiilor încât să perceapă povestea asta ca un added value și nu ca o amenințare?

[00:29:06.01] Beniamin Mincu: Din nou, aș face un pas înapoi, prima dată. Aș spune, în esență, felul în care poate fi înțeleasă inovația Bitcoin-ului, și care după leagă discuțiile noastre - pe de-o parte discuția financiară și pe de altă parte discuția de blockchain - și conduce direct la discuția despre Elrond. Bitcoin-ul poate fi văzut în felul următor: a avut două componente inovative extrem de interesante. Prima dintre ele este componenta de blockchain care, într-adevăr, permite transferul ăsta de valoare într-un mod programatic, adică pur computațional - o aplicație care în general poate fi greu înțeleasă de oameni pentru că nu este o aplicație front-end care se adresează imediat user-ului, ci are foarte mult de-a face cu tehnologia care, să zicem, ar fi folosită în back-end-ul băncii; adică băncile, la un moment dat, foloseau un anumit gen de tehnologie care se actulizează din când în când și ar putea folosi tehnologie foarte similară cu cea a blockchain-ului, atât timp cât observă viitorul și vor să rămână în viață.

[00:30:27.19] Beniamin Mincu: Al doilea element care a făcut Bitcoin-ul extrem de interesant și l-a pus pe o traiectorie din asta de creștere exponențială, într-un fel, este factorul economic, anume moneda asta care a fost atașată tehnologiei blockchain. Practic, un blockchain public nu poate exista fără incentive-ul economic pe care îl are prin monedă, dar dacă blockchain-ul este tehnologia de bază care permite transferul ăsta, Bitcoin-ul poate fi văzut ca un fel de primă aplicație a tehnologiei. Incidental, noi nu știam că blockchain-ul este o chestie în sine. Noi am văzut doar aplicația Bitcoin, doar moneda de la care am plecat, și sunt aproape convins că blockchain-ul ar fi murit ca și tehnologie dacă nu avea factorul economic care permitea tehnologiei ăsteia să fie luată din faza zero și să fie dusă dincolo de faza de bootstrapping.

[00:31:22.01] Beniamin Mincu: Și aici merg și răspund puțin la ce discutai, anume, orice tehnologie, în momentul în care este descoperită, ne oferă un fel de entuziasm extraordinar și se pare că stă în natura noastră să tindem să supraestimăm impactul tehnologiei pe termen scurt și să subestimăm foarte drastic impactul ei pe termen lung. Asta se poate vedea cu internetul, e un fel de exemplu din ăsta de textbook, adică aproape orice tehnologie are un fel de curbă de adopție și dacă nu vedem prin curbă asta, tindem să luăm niște decizii foarte de moment, necalculate. Și atunci, de fapt, Bitcoin-ul odată ce a apărut, având tehnologia asta de blockchain și având mecanismul economic, anume moneda asta care a făcut oamenii să intre în faza inițială pentru că vedeau că există un potențial upside acolo, investițional, dacă o vedem în flow-ul ei de adopție normal, prin necesitate va începe din punctul în care majoritatea oamenilor spun că așa ceva e imposibil, doar câțiva ciudați se uită la așa ceva și spun, "Hmm, ce chestie interesantă! Ce-ar fi să ne jucăm puțin?" Pentru că majoritatea oamenilor care au intrat la început au intrat în joacă; cum spuneam, când am descoperit, mi se părea un fel de jucărie, dar foarte fascinantă, mai fascinantă decât jucăriile normale, pentru că părea că are ceva acolo, dar numai dacă săpai mai mult descopereai ce.

[00:33:24.03] Beniamin Mincu: Adopția tehnologiei, la fel ca și cu orice altă tehnologie, de fapt va dura ani de zile. Se va trece prin etape în care diferiți oameni vor lua tehnologia asta și vor încerca să o implementeze în diferite sfere. Adică, în prima faza grupul de oameni au fost un fel de libertarieni și criptografi care erau pe anumite forumuri - ăștia erau target-ul principal. Odată ce ăștia au mers mai departe, foarte mulți oameni extrem de smart și tehnici au descoperit tehnologia asta - adică VC cu background în computer science, criptografi alții, sau mulți oameni pe partea asta de coding care puteau evalua ei, nu așteptau ca cineva să le confirme lucrurile - după care, de aici, au început foarte mulți investitori din Silicon Valley să intre. Apropo, Silicon Valley tot timpul caută următorul trend masiv și intră în tehnologiile astea mult înaintea oamenilor simpli. Acum, am ajuns într-o fază în care toată tehnologia, atât monedele virtuale cât și tehnologia blockchain, începe să experimenteze cu foarte multe aplicații interesante și să existe un fel de diferențiere între partea de monedă - partea financiară - și partea de blockchain care poate fi aplicată în diferite use case-uri, minimizând partea economică.

[00:34:58.22] Beniamin Mincu: Și acum cred că cel mai bun pas următor al discuției este cum am ajuns noi aici. Practic, descoperind Bitcoin-ul am înțeles că dacă Bitcoin-ul este tehnologia inventată în 2009, sigur există și alte iterații interesante. Numai că majoritatea oamenilor, la fel cum au ignorat Bitcoin-ul, ignoră tehnologiile astea și este super important pentru mine să le descopăr, să sap, să văd ce se întâmplă. Undeva în 2014 am ajuns și m-am implicat într-un proiect numit NEM, care construia un blockchain mai rapid, ușor, mai interesant decât Bitcoin-ul.

Sergiu Biriș: Știu NEM-ul. Cred că și ei aveau ceva monedă. Nu era cea cu GAS?

[00:35:40.23] Beniamin Mincu: Nu, NEO era cea cu GAS. Și practic, NEM la un moment dat, în 2016, a ajuns să valoreze peste un miliard de dolari. A început cu o mână de oameni - o echipă din care am făcut și eu parte - nu ne cunoșteam între noi, toți eram pe un forum pe internet și tot ce conta era input-ul, adică poți să aduci valoare proiectului? Poate să meargă mai departe? Ok, e un experiment interesant. Și atunci, de la punctul ăsta am mers mai departe și undeva în 2016, împreună cu fratele meu din Germania - cum spuneam, am trei frați și doi dintre ei sunt în partea asta tehnică, unul dintre ei chiar asta făcea zi și noapte.

Sergiu Biriș: Interesant business de familie!

[00:36:26.09] Beniamin Mincu: Da, da. Cu el, practic, am început un fel de fond de investiții cu banii noștri. Țin minte că l-am vizitat și avea o poziție foarte ok într-un startup din Germania, o ducea foarte bine, îi plăcea foarte mult în Germania; avea tot ce avea nevoie și peste, și totuși am încercat să văd lucrurile dincolo de ziua de mâine și să văd cum aș putea să construiesc ceva cu încă cineva în care am încredere și pot să pun o structură și după, împreună, să facem ceva. I-am propus ideea de a începe un fond prin care urma să investim în cele mai interesante arhitecturi pe partea asta, din domeniul blockchain, pentru că noi, fiind din 2014 și construind lucruri de genul ăsta vedeam foarte clar nu numai ce anunță oamenii ci și ce se întâmplă în spate. Puteam judeca atât partea tehnică super rapid, cât și partea economică. Anyway, ideea este că, pe scurt, am ajuns în punctul în care undeva după un an, fiind investiți în cele mai importante arhitecturi din lume pe partea de blockchain, unele fiind super interesante, am observat că nu reușeau să aducă tehnologia pe care o promiteau. Adică, la partea de marketing erau foarte buni și la partea de delivery era extrem de tricky. Și atunci, e important să articulez că a construi un blockchain este cumva rocket science square, adică extrem de dificil. Sunt atât de multe levels de complexitate și trebuie să iei state of the art-ul din distributed systems, criptografie și partea asta de economie și să te joci cu ele; e ca și cum le amesteci într-un fel de oală și după, de acolo, ar trebui să iasă ceva extrem de interesant.

[00:38:35.23] Beniamin Mincu: Punctul de bază care mă duce la Elrond este că undeva după un an și ceva în care tehnologiile astea au adus return-uri foarte bune economice, ne-am dat seama că niciuna dintre ele nu rezolva o problemă care devenea deja foarte clară în ecosistemul blockchain - că în timp ce poți face transfer de valoare, la fel ca și în faza inițială a internetului, tu ai o viteză de procesare și capacitate de procesare, adică un fel de bandwidth și latency super încete. Adică pentru context, Bitcoin-ul, în timp ce este super inovativ din punctul ăsta de vedere, că aduce prima versiune a tehnologiei, el poate procesa numai undeva între 5 și 7 tranzacții pe secundă.

[00:39:30.28] Sergiu Biriș: Deci dacă ajunge la massive scale se va bloca sau nu va mai fi transferul într-o secundă, ci s-ar putea să aștepți foarte foarte mult chiar să se întâmple transferul respectiv.

Beniamin Mincu: Da. Practic, transferul nici nu se întâmplă, pentru că ce vorbeam în prima fază este că partea de bandwidth presupune o limitare. Adică, tu mai mult de cinci tranzacții nu poți să pui în bandwidth-ul pe care îl ai și tot ce pui după se va crea un fel de waiting list care nu mai poate fi procesat dacă devine prea mare. Și atunci, pot să dureze zile, săptămâni chiar, până când se procesează o tranzacție, din cauză că cinci tranzacții pe secundă este un bandwidth super mic. Și de la punctul ăsta, practic, pe lângă bandwidth, punctul important este că banii sunt transferabili, dar ajung în 10 minute și punctul la care tranzacția devine ireversibilă, probabilistic vorbind, este de 60 de minute. Ca să simplific discuția și să nu devină prea tehnică, în esență, poți transfera cinci tranzacții pe secundă - super puțin - și o tranzacție durează 10 minute să fie executată. Mergând mai departe, Etherium a venit cumva cu o inovație foarte interesantă, în sensul că a adăugat și smart contracts pe lângă partea asta de transfer de valoare.

[00:41:09.03] Sergiu Biriș: Putem explica ce sunt smart contracts?

Beniamin Mincu: Da. Deci, dacă Bitcoin-ul poate face doar transfer de valoare în momentul de față, în Etherium poți face contracte mai sofisticate, pe baza cărora poți construi chiar aplicații. Adică, să zicem, dacă în Bitcoin transfer doar bani, în Etherium pot transfera și un fel de proprietate, cum ai face transferul la cartea funciară - ăsta ar fi un exemplu. Adică, eu având o proprietate care nu este neapărat ban, pot să ți-o transfer ție și să fac același lucru.

[00:41:38.02] Sergiu Biriș: Și să stochezi în codul respectiv toate detaliile tranzacției, corect?

Beniamin Mincu: Exact!

Sergiu Biriș: În momentul în care și cealaltă parte îndeplinește niște condiții primește proprietatea, celălalt primește banii. E un soi de escrow verificat de un blockchain.

[00:42:03.28] Beniamin Mincu: Exact! Din nou, elimină partea terță și îți permite să faci transferul. Pe fundamentul ăsta se pot construi aplicații mult mai interesante, adică de aici poți să construiești jocuri care au un fel de monede interne cu care te joci, sau poți să construiești un fel de unicitate a tool-urilor pe care le ai în jocuri. Probabil că ai jucat multe jocuri; ai observat că sunt tool-uri care se vând cu un anumit număr de bani - oamenii ar fi șocați să descopere cu se sume se vând anumite tool-uri din jocuri. Tool-urile astea acum pot fi cumva unice, tu le poți scoate și vinde și în afara jocului respectiv. Asta e o chestie care s-ar putea să pară foarte secundară pentru cineva care acum aude pentru prima dată de blockchain, dar este o chestie cu implicații foarte mari pe termen lung. Și atunci, mergem un pas și mai departe și observăm că în timp ce, din nou, blockchain-ul exista, aveam transferul de valoare, aveam smart contracts, dar aveam o problemă semnificativă de performanță a tehnologiei. Pe scurt, bandwidth și latency. Și, în contextul respectiv, contextul blockchain se asemăna foarte mult cu contextul internetului în faza dial-up. Ne amintim foarte mult ce însemna să bagi modemul ăla în priză...

Sergiu Biriș: Ting, ting, ting. De-aia te-auzeau și părinții și te certau.

Beniamin Mincu: Exact! Băgai telefonul în priză, dădeai telefon, după care așteptai zeci de minute să downloadezi un mp3. Îmi amintesc și acum că erau 20-30 de minute, asta dacă prindeai linie.

Sergiu Biriș: Complicat. Și internetul dragilor, a fost mult mai complicat la un moment dat.

[00:43:59.25] Beniamin Mincu: Exact! Și practic, în faza respectivă, din cauză că nu aveai performanță, problema era nu numai că puteai construi niște lucruri, observai că este potențial - adică de acolo venea entuziasmul - dar în momentul în care încercai să le faci să funcționeze, economic vorbind, performanța nu rezulta în ce îți doreai. Și atunci, dacă ne uităm și facem o paralelă - după care sar direct la Elrond - cu blockchain-ul și cu internetul, putem observa că practic au existat două elemente de bază, centrale, care au schimbat internetul și l-au făcut ceea ce îl vedem noi astăzi. În faza inițială el era foarte similar cu blockchain-ul - deschis numai pentru geeks, command prompt între câteva universități și nimeni care nu era în sfera asta tehnică nu putea folosi internetul. Ce a schimbat internetul și l-a deschis majorității oamenilor a fost browser-ul și schimbarea - transformarea asta de la dial-up la broadband. În mod deosebit, schimbarea de la dial-up la broadband a schimbat parametrii de performanță în așa fel încât să poți construi un business care, tehnologic vorbind, să poată funcționa și să poți aduce beneficiile pe care dorești să le aduci utilizatorilor. Și practic, exact ăsta a fost punctul pe care noi l-am identificat pentru blockchain, anume că în timp ce aveai tehnologia, la fel ca și cu internetul, ai o mână de oameni doar, care se joacă și înțeleg tehnologia asta, deoarece complexitatea e foarte mare, fricțiunea e foarte mare, nu ai tool-uri așa cum ți-ai dori, dar mai mult decât atât, performanța lasă de dorit. Adică și dacă ai vrea să construiești ceva - ești o companie care iei în serios tehnologia și vrei să construiești - cu 5 tranzacții pe secundă ești mort.

[00:46:05.08] Sergiu Biriș: E foarte greu. Deci practic, în momentul ăsta, ce înțeleg eu este că suntem într-un punct de dial-up și cu zona asta de blockchain și cu ce se întâmplă acum, iar voi cu Elrond v-ați propus să aduceți broadband? Asta v-ați propus?

[00:46:26.03] Beniamin Mincu: Da, pe scurt, ce spunem noi este că prin Elrond vom deschide ușa pentru ca oricine, de oriunde în lume să poată face transferuri de valoare aproape instantanee, globale și la un cost care să fie de 100 de ori mai mic decât aproape tot ce există în momentul față.

Sergiu Biriș: Wow! That's a big vision!

[00:46:49.02] Beniamin Mincu: Da, este și doar accentuez că înțeleg că este și super tricky de executat. Adică, de multe ori e foarte ok și este super important să ai o viziune de genul ăsta, să vezi foarte clar direcția în care vrei să mergi, dar este la fel de important să transformi viziunea asta în realitate pentru că de la sine nu se întâmplă nimic.

[00:47:23.01] Sergiu Biriș: Așa, ca să îmi dau cu părerea, să-mi imaginez cam ce ar însemna asta: ar însemna să vă creați propriul blockchain practic, adică voi să creați infrastructura, să nu va bazați pe Etherium, pe Bitcoin, pe ce s-a creat în trecut, ci voi vă creați propriul blockchain pe de-o parte; pe de altă parte, tot aveți nevoie de un transfer de valoare și de o monedă, trebuie să aveți un incentive financiar în toată asta, deci v-ați lansat și o monedă.

Beniamin Mincu: Da.

[00:47:59.24] Sergiu Biriș: Și totodată, ce mai intuiesc este că aveți nevoie să duceți acest model în cât mai multe aplicații, altele decât monedă, încât să se poată percepe valoarea și să puteți crea valoare, după care marketate și crescută utilitatea, corect?

Beniamin Mincu: Așa este! Practic, pe scurt, cum spuneam, încercăm să creăm nu numai tool-urile prin care poți face orice fel de transfer, ci într-un fel, cea mai utilă formă de bani care a existat. La ce mă refer cu partea asta, sunt, în esență, două elemente: Dacă ne gândim ce înseamnă banii - și aici devine treaba puțin filosofică, dar e important să fie așa - banii sunt un fel de sistem informațional pentru labor allocation, adică un fel de a pune un preț pe diferite lucruri în timp real. Noi considerăm, ca umanitate, că avem nevoie de un anumit gen de job-uri și job-urile acelea devin foarte căutate, plătim foarte mult pentru ele și oamenii încep să facă job-urile respective; în timp, piața se echilibrează, dar în esență, noi observăm că lucrurile astea funcționează și au funcționat dintotdeauna. Economic vorbind, banii pot fi de mai multe feluri; ei sunt medium of exchange, unit of account, store of value sau financial debt. Ce înseamnă lucrurile astea?

Sergiu Biriș: Un mic exemplu pentru fiecare eventual.

[00:49:37.23] Beniamin Mincu: Medium of exchange, în faza super inițială, banii au devenit utili din cauză că, deși nu erau bancnote și monede cum le avem astăzi, ci erau poate scoici sau alte lucruri care erau foarte greu de contrafăcut, valoroase cumva în mediile respective și utile pentru a permite schimbul între doi oameni atunci când unul voia, să zicem, să schimbe un cal și unul jumătate de porc. Ceea ce nu funcționa foarte bine era să tai calul, să dai jumătate de cal, și celălalt să-ți dea jumătate de porc. Amândoi pierdeau și nu funcționa și atunci au găsit un fel de mijloc de schimb. Unit of account, pe de altă parte, este un mod în care poți să ții socoteala lucrurilor, adică într-un sat în care noi făceam diferite schimburi, la un moment dat când satul crește, trebuie să ai un fel de listă - caiet de datorii. Omul ăsta a împrumutat de la ăsta sau eu îi datorez ăstuia, și trebuie să existe un mecanism prin care tu poți să echilibrezi lucrurile la un moment dat.

[00:50:55.10] Beniamin Mincu: Store of value - cel mai bun exemplu este aurul - este un mijloc prin care poți conserva valoare mult mai bine decât prin monedele pe care le avem convenționale. Și aici există un argument foarte bun pentru care Bitcoin-ul și anumite criptomonede sunt un digital gold mult mai interesant decât aurul convențional. Și ultimul punct este ideea de debt sau un fel de datorie, care dacă, economic vorbind, momentul în care datoria a apărut în economia noastră, a permis o accelerare extraordinară per ansamblu a sistemului. Și atunci tot ce spuneam mai sus este că în esență, asta este ce înseamnă banul în diferitele lui forme din punct de vedere economic. Dar tehnologic vorbind, lucrurile sunt mult mai simple de atât. În forma ei actuală, banii noștri de astăzi sunt un fel de rețea, care este low bandwidth - adică ai o limită pe care o poți transfera în același timp; după, ai high latency - adică mergi la bancă, durează ore în șir, dacă e weekend nu poți să faci toate lucrurile astea; este low security, adică există foarte multă fraudă din diferite părți și oamenii încearcă sub toate formele să minimalizeze frauda asta; și apoi, este high cost, adică în momentul de față, noi avem cost mare.

[00:52:39.07] Beniamin Mincu: Dacă rezum încă odată, ai: low bandwidth: latență mică, poți să transferi puțini bani; ai high latency: durează foarte mult până ai transferat și ți-ai rezolvat lucrurile; ai low security: fraudă destul de mare care trebuie prevenită; costuri mari - high costs - în comparație cu ce poți avea. Și atunci, ce ne-am dat noi seama este că dacă am putea, în teorie, crea o rețea, ledger - blockchain în cazul ăsta - care să poată să fie high bandwidth, low latency, high security și low cost, putem redefini ce înseamnă banii la nivel global. E foarte tricky, dar ideea este mai degrabă de first principles, adică în loc să mă uit la ce există astăzi și ce ne-am dori să avem, întrebarea este dacă pot înțelege la nivel fundamental ce înseamnă banii și pot înțelege care ar fi componenta care ar crea o versiune de bani despre care am putea spune că nu mai există inovație de adus, în contextul respectiv este versiunea maximă. Rețeaua asta ar fi una dintre componentele necesare și asta este ceea ce construim noi cu Elrond.

[00:53:58.04] Sergiu Biriș: Care e challenge-ul cel mai mare ca să realizați viziunea asta?

Beniamin Mincu: Challenge-ul este foarte mare și a fost foarte mare încă de la început pentru că, așa cum spuneam, după ce am investit în toate companiile astea care am văzut că nu pot aduce tehnologia și nu aduc o tehnologie care să fie suficient de performantă, ne-am dat seama că singura variantă în care putem rezolva problema asta este dacă noi adunăm o echipă și încercăm să facem chestia asta. E clar că lucrurile păreau și atunci și sunt și acum extrem de dificile, adică pentru a putea face lucrurile astea, prima dată l-am convins, cum spuneam, pe fratele meu, după care am convins o parte de oameni extrem de capabili și talentați care fiecare vin cu background-uri de computer science, doctorate în computer science, premii prestigioase în AI la RoboCup și așa mai departe.

[00:55:03.19] Sergiu Biriș: Și ați găsit echipa asta în Sibiu?

Beniamin Mincu: Da, incidental, majoritatea oamenilor sunt din Sibiu și în prima fază au fost toți din Sibiu.

Sergiu Biriș: Foarte tare!

[00:55:13.19] Beniamin Mincu: Mai degrabă nu ne-am gândit, statistic vorbind, cât de probabil este să găsești așa oameni în Sibiu. Și și dacă îi găsești, a fost un proces foarte interesant pentru toată echipa, în care a trebuit să ne reinventăm cu toții. Prima parte a presupus că publicăm un fel de lucrare științifică ce combina, cum spuneam, conceptele de criptografie, distributed systems, matematică super complexă și economie, și arătam că, printr-un fel de ipoteză din asta științifică, putem aduce o îmbunătățire de 100 de ori, până la 1000 de ori, în comparație cu iterațiile vechi de blockchain - ceea ce era considerat imposibil în momentul în care am publicat lucrarea asta. După care, de-acolo, am trecut prin punctul în care am construit un prototip care valida ipoteza asta teoretică. Construcția prototipului, la fel, a fost extrem de dificilă, pentru că nu e ca și cum ai construi ceva și știi cum arată foarte clar - adică, vreau să construiesc o aplicație, un site, asta trebuie să fac, e super simplu. Construiesc ceva ce cumva și conceptul îl inventezi.

[00:56:39.07] Sergiu Biriș: Construiești infrastructura dedesubt și practic, după ce construiești infrastructura, te aștepți să vină alții să dezvolte pe infrastructura pe care ai creat-o tu, corect?

Beniamin Mincu: Așa este! Și practic, după partea asta de prototip, am mers mai departe cu toată echipa. Spre exemplu, ca să numesc un challenge foarte clar, a trebuit să mutăm limbajul de programare în care am făcut prototipul și să rescriem totul de la zero pentru varianta de testnet, adică arhitectură pe care voiam să o construim, învățând din limitările pe care le-am descoperit în prototip. Nu numai să reluăm totul de la zero, dar să reluăm într-un limbaj pe care aproape nimeni din echipă nu îl folosise până atunci.

[00:57:35.04] Sergiu Biriș: Wow! A trebui să învățați toți un limbaj complet nou, pe care voi l-ați creat sau exista limbajul ăsta?

Beniamin Mincu: Nu, era limbajul Go al celor de la Google. Ideea este că noi am construit o echipă cu care spunem că putem construi rachete. Am căutat cei mai buni oameni posibili pe domeniile pe care le doream și cu oamenii ăștia am înțeles că fiind toată situația super tricky, va trebui să ne reinventăm de multe ori, să descoperim niște lucruri care nu sunt descoperite, să le clarificăm și să ne adaptăm mai rapid decât se întâmplă în mod normal, pe parcurs. Și atunci, știam și că lucruri de genul ăsta se vor întâmpla, anume că ei știind foarte multe limbaje dinainte, având foarte multă experiență, puteau extrapola procesul de învățare foarte rapid - într-o lună de zile să poată să înceapă să scrie o arhitectură de genul ăsta cu o viteză interesantă. Și acum, ca să concluzionez cumva, am ajuns în punctul în care suntem, în principiu, aproximativ - și accentul îl pun pe aproximativ - suntem la aproximativ o lună de lansare a arhitecturii ăsteia. Ea va putea procesa undeva la 10.000 de tranzacții pe secundă în prima fază. Mai adaug o dată: 5 tranzacții pe Bitcoin și 5 pe Etherium și undeva la 10.000 începem noi; plus, poate merge dincolo de punctul ăsta - va avea și o viteză de procesare relativ rapidă de aproximativ 5 secunde, în comparație cu ce exista în Bitcoin.

[00:59:26.28] Beniamin Mincu: Mergem și mai departe și discut puțin despre un al doilea element care mi se pare că va fi crucial, într-un fel, pentru adopția de blockchain, și anume că atât timp cât, așa cum spuneam, analogia internetului era că ai avut momentul de browser în care tehnologia asta a fost cumva abstractizată și oamenii au înțeles că pot folosi e-mail-uri, au descoperit un anumit gen de utilitate și după, mergeau mai departe și încercau să descopere și altceva. După care a avut al doilea moment foarte important care era cel de dial-up to broadband. Dacă ne întoarcem la blockchain, atunci e clar că am ajuns în punctul în care, cu Elrond, facem tranziția de la dial-up la broadband - și acest lucru va fi un pas extrem de important pentru întreg ecosistemul. Dar mergem în ultimii doi ani, în timp ce am construit toate lucrurile astea, confruntați cu ideea asta de adopție și luând-o foarte în serios, ne-am dat seama că în timp ce facem tranziția asta, nu va fi de-ajuns să ne oprim aici. Și ne-am dat seama că va trebui să creăm și o interfață foarte similară cu ce a însemnat browser-ul în prima fază, care redefinește experiența user-ului cu privire la ban, la ce ar trebui să folosească pe Elrond, fără că el măcar să știe că există blockchain în spate. Adică, dacă user-ul va putea face transferuri, cum spuneam, globale, printr-un telefon și internet - nimic mai mult - globale, aproape instantanee și de 100 de ori mai ieftine, atunci va fi super evidentă care e utilitatea. Nu va mai trebui să discuți aproape deloc și suntem la punctul la care și partea asta o construim. Nu am discutat despre ea public, încă.

[01:01:06.14] Sergiu Biriș: Wow! Practic nu doar creezi un internet mai rapid, dar creezi și browser-ul ca oamenii să-i înțeleagă utilitatea și să-l și folosească.

Beniamin Mincu: Da!

[01:01:18.15] Sergiu Biriș: E pretty huge. Cum ați reușit să finanțați povestea asta? Pentru că tot ce mi-ai povestit aici necesită o echipă - sunteți vreo 20 de oameni aproximativ. V-ați listat și pe un exchange - și listarea pe un exchange necesită milioane de dolari. Cum v-ați finanțat, cum ați reușit? Și cum ați convins investitorii să creadă în viziunea voastră?

[01:02:01.16] Beniamin Mincu: În prima fază lucrurile au fost în felul următor: Ținând cont că eu cu fratele meu avusesem un fond de investiții din care ne-am cam rezolvat lucrurile pe partea asta financiară, am fost în punctul în care văzând că nu există o soluție, era clar că văzând soluția noastră, vom finanța noi lucrurile. Pentru un an jumătate noi, practic, am finanțat lucrurile. E important de menționat, noi suntem trei cofondatori: sunt eu, fratele meu Lucian Mincu, și Lucian Todea. Poate o parte din ascultători îl cunosc pe Lucian Todea - cu el, practic avem un background în care am început să lucrăm pe ceva, după care, observând ce gen de om este și cât de bun este, ne-am dat seama că nu are rost să mai avem niciun alt proiect secundar.

Sergiu Biriș: V-ați focusat complet.

[01:02:53.29] Beniamin Mincu: Da! Și practic, înțelegând și el potențialul, a fost o chestie super naturală. După care, cum spuneam, noi trei, în principiu, am finanțat compania pentru un an și jumătate. Au fost foarte multe costuri, dar e clar că nu puteam aduce oamenii pe care îi avem, nu ne puteam mișca în felul în care ne mișcăm, fără să avem resursele astea și să mergem fără să ne pese de părerea sau validarea nimănui altcuiva. După care, ajungând în punctul în care aveam testnet-ul - o versiune mai avansată a arhitecturii care dovedea performanța - am avut mai multe runde de finanțare. Am avut o rundă de finanțare de $1,9 milioane cu câțiva investitori extrem de interesanți și anume Binance.com - este cel mai mare criptoexchange din lume - ei au investit în Elrond în faza inițială observând ce se întâmplă; Electric Capital care este unul dintre cele mai interesante fonduri din Silicon Valley care investește în domeniul ăsta, a investit în Elrond, au fost și ei parte; NGC care este un fond din Asia, tot așa mare, au investit și ei; Maven 11 - un alt fond din Europa - au investit și ei. Sunt mai multe fonduri care au investit; ăștia sunt cam cei mai importanți. După care, am mers mai departe și am avut un moment super interesant când am trecut printr-un proces de selecție pe Binance pentru a face au IEO - Inițial Exchange Offering - pe Bianance. Noi avem perioade super intense aici, adică suntem day and night, weekenduri.

Sergiu Biriș: Nu contează, sunteți dedicați complet.

Beniamin Mincu: Da, da. Și toată lumea e așa și cumva suntem obișnuiți și cu partea asta, dar când am trecut prin procesul de selecție al celor de la Binance, a fost...

Sergiu Biriș: Nu a dormit nimeni.

[01:05:13.16] Beniamin Mincu: Da. Toată partea asta de hardcore, adică aveam pe la 2-3 noaptea interviuri, discuții tehnice cu ei, veneam pe la birou; era extrem de interesant! Și accentuez de ce era atât de dificil: pentru că Binance Exchange-ul ăsta selectează un proiect din lume, pe lună, care să poată să facă chestia asta. Au sute de aplicații, dar selectează unul pe care îl pot lansa pe exchange-ul lor direct și prin care permit oamenilor de pe exchange-ul lor să investească în proiect, să fie asociat cu ce construiesc ei și așa mai departe. Asta a fost a doua rundă de finanțare, undeva la $3.25 milioane. Acum suntem în faza în care suntem super aproape de lansare și cel mai probabil, nu în viitorul foarte îndepărtat, vom mai avea și alte runde, pentru că pentru a construi o rachetă...

[01:06:10.08] Sergiu Biriș: Îmi imaginez că e super capital intensive toată povestea. Dă-mi două, trei exemple de aplicații ale blockchain-ului vostru pe care le vezi. Am văzut că recent ați lansat și ați făcut o colaborare și cu Samsung și într-unul din jocuri poți să câștigi moneda voastră, pe care după să poți să o folosești offline - lucru care mie mi se pare wow! Adică, să câștigi ceva într-un joc și după să te poți duce teoretic la magazin să îți cumperi o pâine din monede, mi se pare foarte tare.

[01:07:08.21] Beniamin Mincu: Cred că ne îndreptăm spre punctul ăsta mai rapid decât credem. Cum spuneam înainte, pe termen scurt tindem să fim super excited și să supraestimăm punctele, dar pe termen lung, mi se pare că e atât de inevitabil să ajungem la punctul la care cu monede din jocuri vei merge să îți cumperi mașini, case și lucruri de genul ăsta, și de fapt sunt și acum oameni care fac lucrurile astea. Dar, ca să merg la întrebarea cu aplicația, cred că cea mai importantă aplicație va fi aplicația asta a banilor pentru că noi nu construim doar metoda de transfer, dar și o nouă formă de bani care va fi foarte similară cu cea a Bitcoin-ului în sensul în care nu este deflaționistă din start, dar are o inflație foarte mică, cântărită, care poate fi atenuată și există un punct la care rețeaua prin tranzacții, dacă costul tranzacțiilor trece de un anumit punct, acoperă toată inflația care va exista la nivel de rețea. Deci există partea asta de monedă și transfer.

[01:08:18.19] Sergiu Biriș: Deci monedă stabilă?

Beniamin Mincu: Nu.

Sergiu Biriș: Va putea fi tranzacționată și valoarea ei va crește?

Beniamin Mincu: Exact, asta este prima direcție. Dar vor exista, într-adevăr, monede stabile, adică pentru a facilita transferul ăsta de bani cât mai simplu omului care vrea să transfere bani și nu este interesat deloc de niciun fel de investiții, speculații și așa mai departe, vom avea și o monedă care este cel mai probabil packed to the dollar, adică are aceeași cotație că dolarul sau ca euro și permite omului să-și facă transferul să iasă fără nicio problemă. Cred că partea asta este atât de mare ca și piață, că nu ne dăm seama. E doar important să ne uităm la felul în care Revolut a accelerat în ultima perioadă și cât de rapid a prins în România, de exemplu.

Sergiu Biriș: E foarte interesant. Mi se pare că, de fapt, asta e esența tehnologiei și Revolut a arătat foarte mult povestea asta, că porneșți de la tehnologie și devii bancă, nu o bancă ce crează tehnologie și asta îți oferă o libertate imensă în decizii, dacă tot ce faci vezi din perspectiva tehnologiei. Ce vreau să zic e că e mult mai ușor să pornești de la zero cu tehnologia în minte și dup-aia să scalezi, decât să fii un model existent cu stakeholder cu shareholder, cu reglementări și așa mai departe. Ce sunt curios, e cum vezi tu pașii următori cumva, și cum veți evita să aveți aceleași challenge-uri pe care le-a avut Bitcoin atât din punct de vedere al reputației să zicem, cât și din punct de vedere al push-back-ului de la instituțiile financiare și alți players din piață?

[01:10:53.28] Beniamin Mincu: Sigur! Rezum - și ăsta este doar unul dintre use case-uri și după ating și altele - versiunea cea mai bună a Elrond va fi aceea în care tu practic ai atât sistemul, cât și aplicația care îți permite să faci oriunde în lume transferuri cu un telefon; atât timp cât telefonul are internet, tu vei putea transfera oriunde în lume, aproape instantaneu și la un cost de 100 de ori mai mic. Asta e ca și cum ai avea, pentru prima dată în istorie, un fel de bancă elvețiană în buzunarul tău. În momentul respectiv nu mai ai nevoie de alte lucruri, atât timp cât lucrurile astea funcționează și sunt atât de simple de folosit, pentru că simplitatea, user experience-ul este atât de important, că practic și dacă rezolvăm partea tehnică, putem muri de foarte multe ori doar din cauză că nu am rezolvat partea asta de user experience. Și, cum încercăm în mod deosebit să preîntâmpinăm problemele, obstacolele? Pe de-o parte încercăm să înțelegem foarte clar unde au fost problemele, care au fost limitările Bitcoin - și cum spuneam, din punctul nostru de vedere, există limitarea performanței tehnologiei și limitarea user experience-ului. Acestea sunt două limitări care pun Bitcoin-ul ca tehnologie în același buzunar cu rocket science. Omul foarte greu poate să descompună lucrurile, să spună despre ceva - de-asta nici nu auzi foarte multe analogii măcar, care să transmită informația asta. Pe de altă parte, încercăm să luăm în serios toate celelalte limitări, de natură legală sau de altă natură, însă ce ne interesează cel mai mult - și acolo este focusul - este să lansăm tehnologia, și să aducem adopție pe ea. Aici merg puțin mai departe și discut și de alte use case-uri. E super simplu să vezi utilitatea maximă a unui blockchain în momentul în care te gândești la un IOT space, adică ai Internet of Things, ai majoritatea lucrurilor hiper conectate - adică frigider, lucruri de genul ăsta - toate vor avea nevoie să facă un fel de tranzacții. Tranzacțiile ăstea, în momentul în care pot fi automatizate și ai machine-to-machine transactions - hai să iau un exemplu mai apropiat, îți imaginezi o Tesla care urmează să poată fi self-driving și trebuie să încarce și în momentul în care încarcă, pe baza a cât a încărcat, trebuie să facă o plată stației de alimentare. Dacă ai un blockchain, tu poți să faci atât încărcarea cât și plata între mașină și stația de alimentare fără să ai nevoie de niciun fel de om care să valideze sau să interacționeze.

[01:13:34.07] Sergiu Biriș: Fascinant! Ți se duce mașina singură la încărcat, își cumpără și o cafea.

Beniamin Mincu: Da, da.

[01:13:46.22] Sergiu Biriș: Acum înțeleg și mai bine utilitatea, pentru că, la sfârșitul zilei, nu e vorba doar de tranzacții în sensul financiar al tranzacției, ci e vorba de comunicare între toate device-urile care sunt conectate la rețea și această inovație va facilita practic foarte multă inovație și în alte domenii. Practic, ce construiți voi va fi layer-ul de bază pentru alte inovații în alte domenii, care poate nu au nicio legătură cu domeniul financiar.

[01:14:27.18] Beniamin Mincu: Așa este! Practic noi spunem că, din nou, dacă ar trebui să folosim o analogie, și ne uităm, mi se pare că cea mai bună analogie pe care internetul o oferă este că e ca un fel de sistem nervos pe care noi, ca umanitate, fiind un fel de super organism, dintr-o dată îl putem folosi. În sensul că, exact ca în organismul nostru, pe baza sistemului nervos simțim dacă ceva ne doare în picior, simțim dacă ceva ne doare în mână, dar simțim sub forma instantanee. Exact același lucru se întâmplă la nivel de umanitate cu transferul de informație pe baza internetului. Adică se întâmplă ceva în Siria, se întâmplă ceva în China, se întâmplă ceva în US, dintr-o dată e ca și când am fi acolo și informația se transferă extrem de rapid. Efectul este, practic, dacă ne uităm la ultimii 20 de ani, observăm că internetul a făcut un anumit lucru pentru comunicare, și anume a permis ca viteza și bandwidth-ul să crească dramatic, și în același timp, a scăzut costul până la punctul la care este super neglijabil. Adică nu ne mai raportăm la costul internetului, ci observăm cât de multe lucruri putem schimba. Adică, de la poșta veche, avem un e-mail care se întâmplă instantaneu; de la telefoane ne-am mutat pe Skype. Toate lucrurile astea, dacă ți-ar fi povestit cineva acum 20 de ani, că o să poți vedea pe cineva live ai fi zic, "Ești nebun, omule!" Și întorcându-mă la blockchain, pe de altă parte, exact același lucru îl vom vedea. Pe măsură ce tehnologia blockchain avansează, tu vei avea transfer aproape instantaneu, cât mai rapid de instantaneu și bandwidth foarte mare pentru orice fel de transferuri, fie de valoare, fie tranzacții între orice elemente computaționale, și pe de altă parte, costul lor va scădea dramatic. Știm că dacă costul scade dramatic pentru foarte multe lucruri, dintr-o dată vei folosi tehnologia în moduri neașteptate. Vei începe să o folosești în niște moduri în care acum nu este evident, cum la început nu era evident că vom folosi internetul cum îl folosim acum.

[01:16:50.09] Sergiu Biriș: Fascinantă discuție! Cred că ne apropiem de final că a trecut ca într-un minut povestea asta. Dacă e ceva cu care vrei să lași audiența, așa de gândit...

Beniamin Mincu: Cred că ăsta este un moment foarte bun să ne uităm la tehnologii, nu prin prisma hype-ului sau popularității pe care o au, ci prin prisma valorii pe care o pot aduce și implicațiile cu care vin. Dacă reușim să facem chestia asta, e doar o chestiune de timp până descoperim următoarea tehnologie care va schimba lumea, fără doar și poate. Și știu că, apropo de întrebările de care povesteam la început, întotdeauna întrebarea interesantă pentru mine era, e super nice că toată lumea înțelege cu ce a contribui Einstein la fizică și cum a schimbat modelele, dar poate e puțin prea târziu acum. Și la el a durat câțiva ani până teoriile au fost înțelese și s-a mers mai departe. Întrebarea este care sunt oamenii de genul ăsta astăzi? Pentru că ar fi bine, dacă există, să interacționezi cu ei, să descoperi field-uri noi în știință, tehnologii noi și pe de altă parte, și mai interesant este, dacă ai sta de vorbă cu un Einstein, înainte ca el să fi devenit faimosul Einstein, adică la 20 de ani când era un patent clerk în Elveția.

[01:18:43.19] Sergiu Biriș: Te-ai fi prins că el e Einstein?

Beniamin Mincu: Exact! Pentru că dacă începi să te gândești așa, începi să vezi lumea foarte diferit, începi să privești tehnologiile foarte diferit. întorcându-mă la Elrond cu întrebarea asta, noi, în esență, redefinim nu numai performanța părții de blockchain care va putea fi aplicată la ce ține de bani, machine-to-machine transactions, supply chain și alte aplicații de genul ăsta, dar redefinim și felul în care omul probabil va folosi banii din moment ce devine mult mai simplu, mult mai ieftin, dintr-o dată vei folosi lucrurile. Și atunci s-ar putea ca oamenii să vrea să se uite la tehnologia asta înainte să ajungem acolo și să fie super evident. Pe de altă parte, dacă sunt tehnici, îi încurajăm să se uite la cod, îi încurajăm să se uite la lucrarea tehnică, pentru că majoritatea oamenilor tehnici stau departe de partea asta de blockchain din cauză că văd moneda, și neînțelegând partea tehnică din spatele monedei sunt cumva dismissive față de tot conceptul, și mi se pare că pierd mult mai mult decât câștigă.

[01:20:06.22] Beniamin Mincu: La Elrond, pentru a verifica tot ce am povestit, pot să vadă, pe de-o parte, cum spuneam, lucrarea tehnică, pot să vadă codul care este open source și care poate fi verificat oricând și mai mult decât atât pot să vină să contribuie, adică pot să se gândească ce aplicații vor putea construi pe Elrond pentru că aici, din nou, o ultimă analogie și cu asta las, dacă Bitcoin este un fel de Nokia care ți-a arătat foarte multe lucruri și a avut o valoare extrem de interesantă și va putea avea o valoare în continuare, Elrond este un fel de Smartphone, un fel de iPhone pe care nu numai poți transfera valoare, dar o să poți construi toate aplicațiile alea extrem de interesante. Așa că, totul ține de imaginația omului și de cât de doritor e să aducă tehnologia asta în mâinile oamenilor.

[01:20:54.21] Sergiu Biriș: Cred că ai reușit să deschizi imaginația multora astăzi. Mie, ce îmi place extrem de tare, este că sunteți o echipă de români din Sibiu care faceți, lucrați la un proiect atât de inovator, sunteți dovada faptului că avem atât de mult talent în România și că putem fi un exportator de materie cenușie, în primul rând; nu trebuie să plecăm noi din țară ci putem crea foarte multe aici. Pentru că, dacă te iei la trântă cu Bitcoin și creezi ceva mult mai tare decât Bitcoin, înseamnă că poate te poți lua la trântă cu orice altceva. Nici nu știi ce ai în tine și că poți să inovezi în orice alt domeniu unde ești pasionat, pentru că se vede foarte mult pasiunea pe care o transmiți, se vede foarte mult ce echipă mișto aveți aici. Mă bucur tare că te-am avut invitat! Îți mulțumesc pentru timpul tău!

[01:22:17.28] Beniamin Mincu: Și eu mulțumesc foarte mult! Foarte mare plăcere mi-a făcut! Știu că de multe ori intrăm în foarte multe detalii, dar cred că sunt extrem de interesante și cred că oamenii, cu ocazia asta, pot să vadă și din alte unghiuri ceea ce se întâmplă într-un domeniu de genul ăsta, și să vadă că aparent pare un punctișor și când te uiți mai atent, îți dai seama că e un univers acolo.

[01:22:44.10] Sergiu Biriș: Eu fac analogie că e o lasagna, că de fapt sunt foarte multe layere pe care poți să le explorezi și fiecare layer la nivelul lui are inovații, aduce chestii interesante. Sunt convins că pentru cineva tehnic - deși ai spus că poate unii sunt dismissive, dar poate noi ca oameni suntem dismissive la ceva care ne pune într-o zonă de disconfort din prima. Dar, odată ce începem să ne obișnuim cu ideea, auzim din ce în ce mai mult despre blockchain, despre toată povestea asta, vedem că de fapt nu e un scam, că ok, poate sunt unii care s-au ars cu Bitcoin-ul dar poate și din faptul că nu au fost informați mai bine și așa mai departe. Cred că e important, până la urmă, pentru toți, să fim deschiși și să privim orice vine nou cu cât mai multă deschidere. Beni, mersi tare mult pentru timpul tău!

Beniamin Mincu: Și eu mersi mult!

Sergiu Biriș: Dragi Neascultători, de aici din Sibiu, acesta a fost episodul despre blockchain. Sper că ați învățat ceva nou, sper că v-am deschis ochii înspre ce poate această tehnologie. Puteți să găsiți podcastul pe sergiubiris.ro, pe Spotify, pe Apple Podcast, dați un subscribe pe youtube unde ne puteți și vedea. Până data viitoare, rămâneți neascultători! Pa, pa!

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Cu toții trecem printr-o perioadă grea anul acesta, pe care probabil niciunul n-a mai întâlnit-o de-a lungul vieții. Mulți dintre noi suntem fondatori de startup, avem deja business-uri sau suntem la stadiul de idee și ne gândim să începem o afacere.

Criza generată de Coronavirus a lovit însă întreaga structură economică, iar incertitudinile legate de cât va dura, ce amploare va lua și ce impact va avea, ne îngreunează decizia de a face un pas înainte.

Astăzi am fost curios să aflu cum stau lucrurile în domeniul fondurilor de investiții, și care sunt previziunile pentru următoarea perioadă, așa că l-am invitat pe Dan să ne vorbească despre efectele acestei crize pe termen lung, cum vor reacționa investitorii și la ce să se aștepte fondatorii de startup-uri care doresc să lanseze sau să-și finanțeze afacerea în aceste vremuri nesigure.

În același timp, am vrut să știu și cum a decurs întreg procesul de finanțare pentru UIPath și cum ajungi să descoperi un diamant ascuns în țărână, pe care nimeni nu-l vede. Așadar, te invit să asculți acest episod, pentru că vei afla răspunsul la niște întrebări pe care cu siguranță ți le-ai pus și tu.

Despre Dan:

Dan Lupu este partener al fondului de investiții Earlybird Venture Capital, și cel care a condus runda de investiții de tip seed în UIPath. Pentru el, a fi investitor înseamnă să aibă oportunitatea să arunce o privire în viitor, și este în principal atras de inovațiile ce au loc în zona tech. Printre companiile pe care le-a sprijinit financiar se numără DCSPlus, FintechOS, FITE, Minit, Photoneo și bineînțeles, UIPath.

Am fost curios să aflu:

Cu ce poți rămâne din acest episod:

Conectează-te cu Dan:

La invitația Revistei Biz, am scris un articol pentru antreprenorii care au de luat decizii grele în această perioadă:


Voi începe cu concluzia. Ca antreprenor, există doar două forme în care poți ieși din această criză: ca învingător sau învins.

Îmi amintesc foarte bine criza financiară de acum aproape 12 ani. Aveam 25 de ani, tocmai făcusem un exit parțial. Aveam cash, eram pe val, totul mergea brici. Simțeam că nu am cum să fac greșeli. Brokerul mi-a zis că e o perioadă ideală să investesc în bursă. Era iulie 2008.

Câteva luni mai târziu, mă uitam la TV cum angajații Lehman Brothers, a patra cea mai mare bancă de investiții din lume, ieșeau din clădire cu cutii in mână, pline cu lucruri personale. Fuseseră dați cu toții afară și își goleau birourile. Era începutul prăbușirii sistemului financiar mondial, un crash din care nu aveam să ne revenim decât mulți ani mai târziu. Banii pe care brokerul îmi recomandase să îi investesc s-au dus, bineînțeles, pe apa sâmbetei. Cum am reacționat? Defensiv, supărat, frustrat că mi s-a întâmplat tocmai mie o asemenea nenorocire. Mi-am petrecut timpul plângându-mi de milă. Eram un învins.

Uitându-mă în urmă, îmi dau acum seama că eram prea plin de frustrare din cauza pierderii, ca să pot învăța ceva din ce se întâmplă. Lecțiile s-au conturat abia mai târziu.

Cei mai deștepți și mai experimentați decât mine au reacționat însă altfel. Și-au dat seama că totul era de fapt, dintr-o dată, “la discount”. Că lumea se resetase și că era nevoie de o readaptare la o nouă realitate, care venea la pachet cu noi oportunități. Că această criză se va termina ea cândva, iar când se va termina, ei vor fi cei care au profitat de “noile reguli”. Ei vor fi deasupra, cei care și-au creat un avantaj competitiv din tot acel haos.

Sigur, n-o să te judece nimeni dacă o să alegi să îți petreci zilele acestea într-o auto-compătimire… că e greu, că totul e împotriva ta. Până ieri, totul mergea perfect, erai pe val. Lucrurile mergeau bine, mergeau de la sine. Vânzările creșteau predictibil, clienții cumpărau și chiar și bursa era în cea mai bună prioadă din istorie. Cea mai lungă perioadă de bull-run din istorie, mai exact. Aveai clienți, aveai poate un brand cunoscut, totul era pe val.

În doar câteva săptămâni, însă, totul s-a schimbat la 180 de grade. Veniturile și cifrele sunt praf, daca nu chiar la zero, toată structura pe care era consturit businessul pare că se prăbușește. Poate ești obligat să dai oameni afară, că nu ai de ales. E una din cele mai grele decizii de luat pentru un antreprenor: să își dea oamenii afară. Indiferent de ce se întâmplă în jur. Dar nu ai de ales și undeva în adâncul tău știi că tot ce ai construit în atâția ani de sacrificii, greutăți și sudoare… trebuie să supraviețuiască.

Și apoi, după ce toate aceste lucruri se întâmplă, în sfârșit, ajungi în acel punct. În punctul în care trebuie să te decizi dacă vei fi învinsul sau învingătorul din toată această nebunie. Îți dai seama că și alții trec prin aceleași dureri, sentimente, suferințe, greutăți. Singura diferență este că, în business, unii trec mai ușor peste greutăți, mai pragmatic și întodeauna cu gândul la următorul pas. Piața și businessul nu iartă pe nimeni. Ți-ai asumat jobul de “CEO”, oricum cel mai singuratic job de pe Planetă. De ce te-ar ierta businessul acum?

Realitatea dură în business este că, mai ales în vremuri grele, se disting cei care sunt capabili să navigheze o mare doar când apele sunt liniștite de cei care sunt în stare să se bată cu valuri uriașe, indiferent de cât de multe vor veni de la orizont sau cât timp va dura. Într-o piață în creștere lucrurile sunt simple: te gândești cum să te extinzi sau poate cum să ai o cultură organizațională care să facă întreg ansamblul să funcționeze mai bine. Într-o piață incertă însă, când pământul îți fuge rapid de sub picioare, trebuie să fii în stare să te adaptezi rapid și să stai cu ochii deschiși la oportunități. Chiar dacă asta înseamnă să diminuezi la jumătate ce aveai înainte. “Ce aveai înainte” nu mai există. Există doar “acum”, care aduce o nouă realitate, iar pentru tine asta înseamnă că trebuie să fii în stare să faci pasul următor. Trebuie să te poți adapta rapid, în timp ce îți conservi resursele și energia.

Stresul pe care îl simți e legat poate mai tare de sentimentul de incertitudine. Nu știi cât va dura, ce se va întâmpla, în cât timp.

Dar te-ai gândit oare, cum ar fi dacă totul s-ar rezolva dintr-o dată? Într-o săptămână-două? Poate va sta multă lume în izolare, se va testa mai mult, apare un tratament puternic, poate chiar vreun vaccin uitat printr-un sertar… și virusul e eliminat. Dacă, din senin, totul ar reveni la normal într-un timp foarte scurt? Acum poate părea ireal, dar nimic nu e imposibil.

Dacă totul repornește mâine, ce lecții vei fi învățat din tot ce s-a întâmplat? În ce poziție ești? Ce vei face diferit în viitor? Cum vei fi tu un învingător, nu un învins? Cum va avea businessul tău un as în mânecă? Acel “unfair advantage” față de competitori, când totul revine la normal? Cum vei fi pregătit pentru următorul pas?

Poate o lecție învățată e că lucrul de acasă nu e chiar așa rău și că nu ai nevoie de un birou de clasa A sau ultimul tip de SUV, ca businessul tău să meargă înainte. Poate ai învățat că businessul tău e în sfârșit pregătit să treacă de la hârtie și macro-uri de Excel corporatist, la adopția de noi tehnologii. Clienții tăi cu siguranță s-au adaptat și ei, că n-au avut de ales. Cu toții ne-am obișnuit “remote”, că am vrut, că n-am vrut, și am învățat să ne distrăm, comandăm, comunicăm, lucrăm, online. E businessul tău adaptat pentru aceste noi vremuri, care au venit fulgerător peste noi?

Nu zic că trebuie să ai azi răspunsuri la toate aceste întrebări. Dar poți fi sigur că, punându-ți aceste întrebări, te vei menține un pas în fața celor care nu și le pun. Celor care își plâng de milă și se scufundă într-un lac plin cu probleme și nicio soluție.

Tu vei fi cel care a uitat rapid de auto-compătimire, a realizat că “totul e la discount” și se uită înspre un nou viitor, poate nu atât de negru cum părea inițial.

Tu vei fi cel care s-a decis că nu vei irosi o criză bună. Vei fi un învingător, nu un învins.


Puteți citi articolul în întregime aici

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Imaginează-ți cum ar fi să ajungi din Cluj în București în doar 15-20 de minute!

Acum pare un pic ireal, dar dacă stai să te gândești, și trenul, mașina, sau avionul, înainte să fie create, păreau dintr-o cu totul altă lume. Toate au avut nevoie de câteva minți sclipitoare care să creadă într-o idee „nebună”, pentru a putea deveni mijloacele de transport folosite de noi, azi.

Hyperloop – sistemul de mare viteză bazat pe tuburi vidate, descris de Elon Musk prin 2013 – începe să prindă contur și să nu mai fie chiar out of reach. Sunt deja oameni care lucrează intens să găsească cele mai bune soluții de implementare a unei astfel de tehnologii, iar invitatul meu de azi este unul din ei.

În acest episod, Denis ne povestește ce înseamnă hyperloop și ce presupune construirea unei capsule care, dacă are infrastructura potrivită, poate ajunge la o viteză de 1200 km/h. În același timp, vorbim și despre hopurile peste care trebuie să trecem pentru a avea o astfel de tehnologie, care este momentan statusul în acest domeniu și ce experimentează acum cei de la Swisspod.

Te invit să asculți întreaga discuție, pentru că e plină de povești fascinante despre care cu siguranță se va scrie în istorie!

Despre Denis:

Denis Tudor este „Românul care aproape a lucrat la SpaceX”, și este CEO și cofondator al Swisspod Technologies – o companie din Elveția care construiește capsule pentru hyperloop.

Denis este absolvent al Facultății de Politehnică din București, iar pasiunea pentru acest domeniu a apărut în urma anunțului făcut de Elon Musk, în care invita inginerii din toată lumea să participe la o competiție organizată în scopul dezvoltării acestei tehnologii.

Cum a ajuns Denis să participe la acea competiție? „Din noroc” spune el, însă în urma discuției pe care am avut-o, sunt mai mult ca sigur că și curiozitatea, motivația, și capacitatea de colaborare au jucat un rol foarte important.

Am fost curios să aflu:

Cu ce poți rămâne din acest episod:

Contactează-l pe Denis:


Versiunea video:

https://youtu.be/fEEMtoBTuH8

Transcriptul discuției:

Sergiu Biriș: Bine v-am regăsit, dragi Neascultători! Astăzi, l-am avut alături de mine, la o distanță de 1,700 km unul de celălalt, pe Denis Tudor - CEO și cofondator la Swisspod Technologies, o companie din Elveția care construiește capsule pentru hyperloop. Ce este hyperloop? Este un sistem de mare viteză, bazat pe tuburi vidate, descris de către Elon Musk undeva prin 2013. Denis a câștigat câteva concursuri legate de hyperloop, a ajuns să îl cunoască pe Elon Musk, aproape s-a angajat la SpaceX - după cum mi-a povestit el. Am povestit despre foarte multe lucruri din culise, despre cum s-au întâmplat toate concursurile acestea, despre cum și-a asamblat echipa, cum a ajuns să își creeze acest nou startup, cum a ridicat bani de la investitori, ce planuri are mai departe. Am avut foarte multe discuții interesante și vă recomand să rămâneți până la final să ne ascultați.

Sergiu Biriș: Acest episod este susținut de către Banca Transilvania, cărora le mulțumim! Vă invit să ascultați podcastul lor, numit BT Talks. Mulțumim, BT! Vă las mai departe să vă bucurați de episod. Enjoy!

Sergiu Biriș: Ești făcut pentru scenă!

Denis Tudor: Am fost la TEDx Eroilor acum vreo trei ani, în Mai, și eu credeam că nu îmi place scena - mă consideram mai geeky style. Și l-am întâlnit acolo pe Dragoș Bucurenci și mi-a zis, „Mie mi se pare că ție îți place scena!”, zic „Băi, nu știu ce să zic, că nu m-am simțit inconfortabil.” Cred că am descoperit, de fapt, că îmi place scena. Uite, mă uit și la vloggerii noi de pe internet, moda asta nouă gen Selly, care mi se par foarte cool. Chiar îmi place ce fac ei.

Sergiu Biriș: Mie mi s-a părut că prezentarea aia a fost, poate, una dintre cele mai bune pe care le-ai făcut, din punct de vedere al interviurilor, chestii de genul. Ce mi-a plăcut foarte mult la ea, a fost că a fost story mode - ai povestit o chestie. Mi-ar plăcea și azi dacă poți să povestești un pic. Asta vrea lumea să audă, the story behind it, nu titlurile de ziare; lumea vrea să vadă insight-uri - cum te-ai simțit, ce s-a întâmplat, cum te-ai gândit să ajungi la asta, deci cumva din unghiul ăla o să vreau să povestim, ok?

Denis Tudor: Apropo de chestia asta, după TEDx-ul de atunci apăruseră titluri prin presă, gen „Un student clujean a inventat mașina viitorului.” Exact așa spuneau.

Sergiu Biriș: În primul rând nu ești clujean.

Denis Tudor: Da, Clujul este orașul meu preferat din România, dar nu am avut în viața mea vreo treabă cu Clujul. Adică ce a mai fost așa, că l-am ajutat pe George, un prieten de-al meu, care stă în Cluj. Am stat în București o perioadă. Eu sunt din Mangalia. în al doilea rând, „mașina viitorului” - adică nici măcar nu e o mașină și nici nu poți să zici că inventezi lucruri. Cel mult descoperi câte ceva sau experimentezi ceva, dar asta cu „inventezi”...

Sergiu Biriș: Mașina viitorului, un student de la Cluj.

Denis Tudor: Da, "Un student clujean a inventat mașina viitorului."

Sergiu Biriș: Știi cum e, că le plac titlurile senzaționale.

Denis Tudor: Apropo de speech-ul ăla, am făcut și anul trecut în Noiembrie un TEDx speech în Elveția și trebuie să apară. Chiar acum am primit de la organizatori video-ul editat de ei, să îmi dau acordul că totul e ok. Dacă vrei, vorbesc și despre asta ca să fac, așa, un translate al poveștii respective. Cred că o să fie mult mai bun. Dar trebuie să știe toată lumea că poveștile astea de la TEDx, în general... Adică nu a fost un interviu tehnic în care cumva am zis noi ce facem, cum a fost cel de la CNN Elveția, de exemplu, în care m-am dus acolo în costum și le-am zis că eu asta fac. Când este vorba de o povestire cum sunt cele de la TEDx, nu mi-am făcut eu textul. Ca să fiu onest, eu nu mi-am făcut textul. Eu am participat la textul ăla și am trasat niște idei principale, după care, cineva m-a ajutat foarte mult. Și în ambele cazuri la TEDx, acel cineva este, ți-am spus de el, îl știi pe Codruț de la Patria - Codruț Nicolau.

Sergiu Biriș: Prietenul tău.

Denis Tudor: El a fost cel care a venit și a pus sare și piper pe povestirea asta. Eu am venit, de exemplu, la TEDx din Elveția, am scris eu că să nu mai poluăm, că cu viteza, etc. Eu am o părere de genul că singurul mod de transport de mare viteză care poate să fie electric, în ziua de astăzi, este hyperloop. Cu o autonomie relativ ok, cu o viteză relativ ok - până la 1,200 de km/h - poți face hyperloop. Toată lumea vorbește și de avioane electrice, în schimb e foarte dificil să ai o autonomie mare să depășești o anumită viteză maximă - lumea nu prea ar călători cu așa ceva. În schimb, la hyperloop sunt toate avantajele. În fine, eu am venit cu un text: „Nu mai poluați. Avem nevoie de hyperloop, eficiență, cu verde, cu fintech, cu greentech” și zice Codruț „Coaie, zici că ești Greta! Ai venit să ne cerți aici!"

Sergiu Biriș: Auzi, tu cum ai ajuns totuși la hyperloop? Adică, mi se pare că multă lume face Politehnica, dar de acolo până să ajungi la hyperloop e o cale. Care a fost?

Denis Tudor: Trebuie să recunosc, lumea când mă întreabă la TV chestia asta, mereu spun o poveste frumoasă, dar dacă vrei să îți răspund onest, cred că din noroc a fost.

Sergiu Biriș: Din noroc?

Denis Tudor: Din noroc a fost, pentru că toată povestea, vibe-ul ăsta cu hyperloop a început prin, dacă nu mă înșel, 2013-2014. Elon Musk atunci nu era neapărat foarte cunoscut - acum a crescut foarte mult, în ultimii ani, valoarea lui pe piață și marketing.

Sergiu Biriș: Nu era cunoscut worldwide. Era destul de cunoscut în State. Fusese la Paypal, făcuse el niște chestii și cred că în 2012 a scos whitepaper-ul "Hyperloop Alpha".

Denis Tudor: Da, în 2013 cred că a scos "Hyperloop Alpha" și a lăsat-o în aer o perioadă de vreo doi ani. Și pe la sfârșitul lui 2014, început de 2015, dacă nu mă înșel, a zis „Eu nu am timp să fac chestia asta. Fac deja SpaceX Tesla și ce mai fac eu pe aici. Hai să fac o competiție, că tot am făcut paper-ul ăla.” Și lângă SpaceX - headquarter-ul de la SpaceX și Tesla are în jur de o milă lungime - și fix pe lungimea aia a făcut el un tub vidat. Și a zis „Cine vrea să vină să participe, să facă un vehicul care circulă în tubul ăsta vidat is more than welcomed. Cu ideile voastre și eu vă ofer infrastructura.”

Sergiu Biriș: Adică eu vi l-am făcut și vi-l pun la dispoziție.

Denis Tudor: Eu vă omor.

Sergiu Biriș: Eu v-am făcut, eu vă omor, da. Voi veniți, testați pe el, whatever, jucați-vă, nu? Ceva de genul.

Denis Tudor: Da, exact. Și s-au înscris foarte multe echipe universitare, gen MIT, Stanford - de-astea clasice din US - și echipe non-universitare. Ca să ne întoarcem puțin, el a lansat concursul ăsta pe Reddit, pe toate platformele în care era el activ atunci. Nu știu dacă știi că și-a șters Instagram-ul.

Sergiu Biriș: Da și Facebook-ul.

Denis Tudor: L-a provocat unul pe Twitter, i-a zis că nu are curaj să le șteargă și le-a șters, că se certa el cu Mark Zuckerberg cu chestia aia cu AI.

Sergiu Biriș: A, da.

Denis Tudor: Și a lansat asta pe Reddit. Și unul dintre actualii mei foarte buni prieteni din Sate - atunci nu îl cunoșteam - Richard, a scris un subreddit - un comment. Și a scris „Cine vrea să creeze echipa Reddit-ului?” Dacă toată lumea și-a făcut echipă și participă și sunt vreo 9000 de echipe deja înscrise, de ce să nu ne facem noi o comunitate din Reddit, să facem noi o echipă că toată lumea pe aici prin US citește Reddit-ul și hai să ne facem noi un branding - se chema Reddit Loop. Și a zis, "Cine vrea să facă chestia asta, să dea like la comentariu." A strâns 30 de like-uri la comentariul lui și ne-am strâns 30 de oameni total necunoscuți - like random, de pe toată planeta asta - și am deschis repede un channel pe Slack, unde i-am băgat pe toți și am zis „Eu sunt Denis, fac asta, știu asta, pot să ajut aici”; „Eu sunt Thomas, lucrez la NASA” - ăsta e caz real - „Eu sunt Thomas Lambot, lucrez la NASA, am experiență de 10 ani să fac rachete”; „Eu sunt Brent Lessard, project manager, la nu știu ce proiecte de genul ăsta, știu să fac project management”; „Eu sunt Frank Zhao, lucrez la Sony, sunt din China și știu foarte multă electronică. Vă ajut la electronică.”

Denis Tudor: Eu eram foarte pasionat la momentul ăla - apropo de Poli - și eram ușor frustrat. O să vezi, dacă scrii „blind people navigation” pe Youtube o să vezi că am avut un proiect cu procesări de imagini, cu descoperiri, cu clasificat obiecte în jur. Și am fost la o sesiune de comunicări științifice - știi cum e la noi la Poli - și am zis, "Ce proiect cool!" Eram 100% sigur că voi câștiga. Și eram foarte frustrat de competițiile din România că nu îmi ieșea niciodată mai mult de locul III. Și am zis că fac ceva greșit; eram foarte ambițios că voiam să reușesc și eu să iau locul I. M-am înscris și eu - practic făceam roboți și știam software, embedded assistance, mai mult pe roboți - și am zis că mă duc acolo și ajung la control. Și am zis, "Eu știu să fac control, la asta mă pricep, la asta pot să vă ajut." Și le-am zis, "Thomas Lambot, dacă tu ai 10 ani de experiență la NASA și știi să faci project management pe rachete, tu ești CTO, aia e.”

Sergiu Biriș: Ăla e rolul tău.

Denis Tudor: Da. Până la urmă, hyperloop tot o rachetă e. După care am zis „Tu știi să faci project management?”, „Da”, „Bine, tu ești CEO.” Bine, nu ne-am numit așa, erau Project Manager, Technical Lead și după eram, de exemplu, Control Lead pe algoritmi pe capsulă. Și ne-am strâns noi 30 de oameni din jurul lumii. Eram cel mai mic din echipă.

Sergiu Biriș: Cât aveai, 21?

Denis Tudor: Da, 21 aveam când am început. Și am început noi așa, au fost 10,000 de echipe înscrise, am făcut submit de design la anumite stagii și ne-am calificat în primele 100 în lume, din astea 10,000, cu echipa asta - o echipă super bună, experimentată. Din nou, eu eram cam cel mai neexperimentat și cel mai mic din echipa asta, dar cred că eram super curios, și cred că curiozitatea e o calitate foarte importantă în viața unui om, în special în profilul ăsta de tech.

Sergiu Biriș: Da, absolut. Altfel stai pe loc.

Denis Tudor: Exact. Mi se pare că dacă ești curios, chiar dacă nu te duce capul, poți compensa, dacă îți dorești cu adevărat. Cum povestea și Tibi Ușeriu, că „Nu sunt eu mare atlet, dar psihicul și dorința mea de a termina chestia asta și de a câștiga a fost mult mai mare ca la ceilalți și de-asta am și făcut-o.” Am fost în State în Ianuarie 2016, ne-am întâlnit acolo și ne-am întâlnit pentru prima oară în persoană.

Sergiu Biriș: Voi toată asta ați făcut-o remote?

Denis Tudor: Exact cum o fac așa, cu tine, pe videocall; sunt prietenii mei virtuali. Și ne-am întâlnit acolo, au anunțat ăia premiile. Trebuiau să se califice vreo 30 de echipe în finală și au anunțat o listă cu echipele calificate și după aceea au dat și niște premii de la cinci până la unu. Au zis, "Locul V, locul IV, locul III, locul II..." Zicem, aia e, mulțumim de participare. Ne simțeam puțin nasol. Ca să vezi, de fapt era locul I.

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Denis Tudor: Asta a fost Ianuarie 2016.

Sergiu Biriș: Și voi ați câștigat concursul - cred că ai povestit atunci la TEDx că 27 din 30 s-au și dus la party. Adică nici nu au mai stat să vadă.

Denis Tudor: Nu, nu. Asta este Ianuarie 2016, cronologic vorbind. Și acum, noi am fost doar cu un design face, cu calcule, "Uite așa ar arăta levitația, așa am face controlul, propulsia, cam despre asta e vorba. Ăsta e puzzle-ul de sistem, cam așa l-am face." Și cu ideea asta, având un design foarte complex am câștigat premiul de design. Dar prima competiție a fost design și testing. Și la un an distanță, Ianuarie 2017, noi trebuia să venim cu un prototip care se baza pe design-ul ăsta. Și noi eram nimeni în drum, eram niște oameni de pe internet care au reușit să pună cap la cap niște designs cu software-uri piratate, etc.

Sergiu Biriș: Cu ce ați avut și voi.

Denis Tudor: Exact. Cel mai important cred că a fost faptul că eram super curioși și că am reușit să compensăm lipsurile astea cu ce aveam noi.

Sergiu Biriș: Adevărul e că dacă ați fi stat că „N-am aia, că n-am nu știu ce, n-am soft-ul.”

Denis Tudor: Exact, cred că mereu se găsesc scuze.

Sergiu Biriș: Motive să nu faci sunt destule.

Denis Tudor: Exact, cum e cu sala la mine. Zic mereu că m-aș duce la sală, dar azi nu că e înnorat, azi plouă și până mă duc... După care zic, "Lasă că merg mâine." Și după, mă trezesc dimineață și trebuie să merg la birou și nu am chef să mai fac geanta de sport, zic "Lasă, nu mai fac geanta, că mă întorc acasă și plec după." Și după, îmi sună telefoanele, stau până la nouă seara la birou și după zic, "Unde mă mai duc la sală acum?" Mereu găsești scuze. Dacă nu ai chef să faci ceva, mereu găsești scuze.

Denis Tudor: La noi nu a fost așa și noi chiar voiam să facem asta, era foarte fun pentru noi, pe lângă facultatea pe care o aveam. În același timp, eram super curios ce înseamnă un internship și am fost refuzat la multe companii din București. Picam, nu știu, mereu. Nu cred că făceam ceva greșit, dar picam; nu am înțeles niciodată. În fine, a fost o companie unde făceam și intership. Am fost în State, m-am întors în România, eram în sesiune, adică a fost ca dracu așa.

Denis Tudor: Noi trebuia să construim chestia asta într-un an și competitorii ceilalți 29, erau universități - și cumva pentru universități știi că se alocă timp, bani. Și zic eu, "Trebuie să facem rost de bani cumva să facem chestia asta, trebuie să ne folosim de povestea asta și să facem rost de bani." Și am lansat o campanie de crowdsourcing pe Indiegogo - cred că încă poți să o vezi că rămâne istoricul acolo.

Sergiu Biriș: Pe Indiegogo? Ok.

Denis Tudor: Da, am luat cred că vreo $70,000 de dolari. Plus, cred că cel mai mult a contat faptul că am avut un parteneriat cu o companie din Silicon Valley, nu-i spun numele că nu vreau să fac reclamă.

Sergiu Biriș: Ba nu, spune!

Denis Tudor: Nu, nu, lasă.

Sergiu Biriș: Pornhub sau ce? Fii atent, stai, că știu niște detalii, trebuie să zici un pic. Ați făcut campanie pe Indiegogo, dar nu ai luat banii din prima. Adică nu i-ai luat foarte simplu, nu?

Denis Tudor: Nu, nu. Oricum nu m-am ocupat, nu știu detalii foarte mult. Ți-am zis, eu eram pe partea de control, eu mai ajutam așa cu o mică promovare. În fine, au venit două companii mari, una care face senzori - chestii de genul ăsta în electronică, electromechanical, în domeniul ăsta - și una, Soylent, care face lapte de soia. Au vrut să ne sponsorizeze cu bani să facem capsula asta și ceilalți ne-au dat laboratoare, ne-au dat tot felul de instrumente, încât am reușit să ne creăm ce voiam să facem. Și a trecut toată primăvara și a venit vara - eram student încă - și aveam internship-ul ăla de făcut. Eram foarte la limită cu bugetul, nu știam exact cum va funcționa treaba și până la urmă am făcut rost de banii ăștia și trebuia să plec în State să construim ce aveam de făcut. Eu eram intern la compania asta din București și era într-o vineri după-amiază așa, toată lumea se pregătea să plece acasă - știi cum e în corporație.

Sergiu Biriș: Și ai zis, „Băi de luni, îmi pare rău, dar...”

Denis Tudor: Exact! M-am dus la șefa mea și i-am zis „Scuză-mă, uite, am biletul de avion, trebuie să mă pregătesc și eu puțin. De luni nu mai vin. Nu știu cum se întâmplă și cum le așezați, dar nu mai vin.”

Sergiu Biriș: Vă descurcați.

Denis Tudor: Exact. Și șefa mea a zis direct că nu se poate, că termenul e cel puțin două săptămâni și nu știu ce. Și i-am zis „Nu înțelegi că de luni nu mai vin?”, zice „Nu, nu, nu!” Am fost la directoarea corporației în România și zic - încă țin legătura cu ea și pot să îi zic numele - „Băi, Delia, uite care e faza, nu mai pot să vin de luni.” Și am avut norocul că Delia a zis „Du-te, stai liniștit! Înțeleg!” Și cumva prin ea am reușit să scap repede, mi-am scris repede o demisie pe genunchi și mi-am făcut repede bagajele cât am avut și eu acolo și am plecat în State. Practic, eu nu știam unde plec. Aveam un bagaj extrem de mare după mine, în aeroport, în București. Trebuia să zbor București - Istanbul, Istanbul - San Francisco. Și eu eram în aeroport în București și nu știam ce fac după ce ajung în aeroport acolo, nu aveam un plan. Și am plecat, am zis că văd eu ce fac - repet, aveam 21-22 de ani. Și am ajuns în San Francisco, și zic "Ce fac acum?" Vorbeam cu ei pe Slack, ei fiind locali au zis „Stai puțin că trebuie să mai vină și alții din afară, de abia acum ne strângem”, „Ok, ok, ne strângem, dar eu ce fac?”

Sergiu Biriș: Unde dorm?

Denis Tudor: Exact. Și a venit o colegă - cumva ne știam doar de pe internet - să mă ia de la aeroport și m-a dus la un motel obscur, super cheap. M-am dus acolo, am stat o săptămână la hotelul ăla și după o săptămână au venit și ceilalți care trebuiau să vină din Nigeria, India, Canada, de pe toată planeta asta. Și ne-am închiriat o casă cu Airbnb, în Redwood City, unde era mai ieftin. Noi aveam birourile și laboratoarele la Menlo Park, fix lângă compania unde ai făcut tu exit-ul ăla șmecher.

Sergiu Biriș: Lângă Facebook.

Denis Tudor: Exact! Acum clădirile alea fac parte din Facebook. Deci era perpendicular pe strada unde e Instagramul, acolo, zona aia era.

Sergiu Biriș: Foarte tare! Și practic aveați banii din campanie, banii din sponsorships.

Denis Tudor: Exact. Și niște birouri - unde nu plăteam absolut nimic - și materiale oferite de TE Connectivity - le-am zis numele acum.

Sergiu Biriș: Dar nu te-am forțat, tu ai zis.

Denis Tudor: Am zis-o până la urmă. Ne-am strâns acolo, am început să lucrăm la capsula asta. A fost foarte cool. Stăteam toți - vreo 15 - într-un Airbnb, erau șapte camere și stăteam cam doi în cameră, dar cumva semi-studențești. Erau cam adulți ăștia din echipa mea, dar cumva era și cool. Țin minte că lucram luni - vineri seară, după care sâmbăta era liber, și duminică ne strângeam din nou ca să putem să facem planul pentru săptămâna care urmează.

Sergiu Biriș: Și cât timp ați avut la dispoziție?

Denis Tudor: Până am făcut campania și toate procesele astea, a durat cam din sfârșitul lui Ianuarie 2016, până pe la sfârșitul lui Mai 2016. Noi am început la sfârșit de Mai, început de Iunie. A fost foarte cool vara aia acolo; vineri seara era pe party toată casa cu Airbnb-ul, era un haos total, după care sâmbăta plecam prin San Francisco și mereu închiriam mașini cool, decapotabile, ne dădeam pe acolo - foarte tare a fost perioada asta. A fost o chestie nemaipomenită și din punct de vedere al experienței cu oamenii cu care lucram. De exemplu, cu Richard, cu cel care îți spusesem că a dat comentariul ăla, m-am împrietenit foarte bine și am plecat cu el la un moment dat într-un weekend foarte cool. Tatăl lui era secretarul de stat din California și avea niște case de vacanță super mișto și avea un iaht și au fost niște party-uri din astea foarte cool.

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Denis Tudor: La un moment dat, a venit un cofondator de la Tesla și a intrat și el la noi în echipă. El a făcut primele baterii la modelul S - dacă ai vreun prieten cu model S, te uiți pe baterii undeva, pe pressure vessel, scrie numele lui pe undeva pe acolo. Și cumva ne-am strâns o gașcă foarte cool. În fine, eu m-am întors de acolo în jur de Noiembrie 2016 și după, am mai făcut un drum. Când m-am întors aici, lucrul pe care îl făcusem în State în perioada aia nu era chiar terminat, mai aveau chestii de făcut, însă aveam o echipă care făcea asta acolo și am zis că rămân remote oricând, la orice oră, pe call, pe videocall vorbim. Și cumva live, am avut o revelație când mi-am dat seama ce înseamnă consultant.

Sergiu Biriș: Adviser.

Denis Tudor: Da, exact, pe genul ăsta. După care, m-am băgat să fac filtre digitale - asta puteam să fac remote din România - pentru că eram anul IV și trebuia să mai fiu în România să termin facultatea. Bine, eu am pornit-o și prost pentru că mi-am dorit foarte tare să fiu șef de promoție; am reușit până la urmă să fiu șef de promoție, dar în afară de faptul că îți zic ție acum în podcastul ăsta că am fost șef de promoție, nu m-a ajutat cu ceva.

Sergiu Biriș: Felicitări!

Denis Tudor: Exact.

Sergiu Biriș: Bine boss!

Denis Tudor: Bravo mă! În fine. După care, competiția de testare era în Ianuarie 2017 și era fix suprapusă cu sesiunea. Mi-am zis că nu am cum să ratez chestia asta, am muncit de un an și ceva, eu trebuie să mă duc la competiție. Și surprinzător, profesorii de la Poli m-au înțeles. Nu mi-au plăcut multe chestii acolo și putem intra în discuția asta dacă vrei, dar chestia asta, chiar și acum le mulțumesc - chiar m-au înțeles că nu pot să vin la examene și mi-au făcut o sesiune specială într-o săptămână. Mi-au zis, "Ai cinci examene. Într-o săptămână le dai pe toate când vii." Și am zis „Bine, îmi asum asta, vedem noi cum facem.”

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Denis Tudor: Am plecat la competiție în State, ajung acolo - multe chestii neterminate. Eu mă așteptam să ajung acolo, să meargă și să zicem „Gata, hai că-i dăm drumul!” Multe chestii neterminate, multe probleme. Până la urmă era un produs care arăta a o chestie scalabilă, foarte cool așa - trei metri lungime, doi metri înălțime, destul de mare, o mașinărie foarte puternică. Era un mod de lucru tot în garage style.

Sergiu Biriș: Nu era foarte profi.

Denis Tudor: Nu era ceva profi, gen să vină un fir cum trebuie să vină un fir, twisted și tot felul de nebunii de genul ăsta. Nu erau. Mai mișcam puțin capsula, stai că se mai desprinde asta, mai pune niște scotch acolo, stai ușor, stai că nu e așa. Am zis că nu are rost să o facem așa, hai să o luăm de la început că tot avem schematicul ăsta, hai să o facem ca lumea. Am reînceput totul așa pe picioare, nopți pierdute, nedormite; au fost două săptămâni - și pe fusul celălalt - două săptămâni super aglomerate. Și o punem noi pe picioare, mergem la SpaceX, testăm acolo, eșuăm de multe ori; la un moment dat, s-a aprins un senzor - a luat foc. Și când am zis că facem noi testul suprem... Era Steve Davis, directorul de la SpaceX; Elon Musk a apărut doar la sfârșit, îți povestesc. Era Steve Davis, al doilea om din SpaceX. Eram singura echipă cu levitație activă. Înseamnă că aveam niște magneți și roteam magneții ăștia cu viteză foarte mare și se crea un câmp magnetic care ducea niște curenți în șina de aluminiu, care făceau un câmp magnetic secundar și așa apărea levitația. În schimb, aveam multe chestii parazitice în ea și era unstable. La algoritmul de stabilizat capsula am lucrat eu. Și, când să dăm drumul să arătăm testul suprem cu stabilizatul capsulei, nu pornea nimic, nu mergea absolut nimic. Îmi venea să plâng!

Sergiu Biriș: Nu a fost un moment de genul, "Nu vă supărați, dar l-ați băgat în priză?"

Denis Tudor: Exact!

Sergiu Biriș: Pe bune?

Denis Tudor: Capsula era pe niște roți separate - capsula în sine nu avea roți, că levita. Era pe niște roți separate pe care le împingeam noi. Și era un bumper cum sunt în State, în intersecții. Și noi l-am împins prin SpaceX pe acolo și am sărit peste un bump; când am sărit peste bump s-a decuplat un invertor, și din soft era că dacă cumva primim eroarea asta - că nu e conectat un invertor - nu avem cum să facem levitație, nu pornește nimic ca să nu se întâmple lucruri hazard. Și nu îmi dădeam seama. Au zis, "Da, da, hai că testați mâine!" gen bătaie pe umăr.

Sergiu Biriș: It's ok.

Denis Tudor: Și când să plecăm de acolo, am văzut puțin desprins conectorul de la bump și zic „Mamă, ăsta era!” Și am testat până la urmă, totul a fost bine, dar tot am avut mici bug-uri așa. Gândește-te că noi am făcut manufacture-ul capsulei gen în Iunie-Ianuarie, și o parte a fost remote.

Sergiu Biriș: Oricum mi se pare senzațional faptul că ați reușit să faceți un proiect atât de complex în marea lui parte remote. Mi se pare ireal, adică nu îmi dau seama ce v-a trebuit.

Denis Tudor: A fost și echipa foarte cool, cred că în asta a constat.

Sergiu Biriș: Oameni și pasiune. Altfel nu ai cum să stai atâtea nopți nedormite pe Slack.

Denis Tudor: Eu cred că, de exemplu, cum erau ăștia acum 100 de ani - Einstein, Bohr, Schrödinger și toți de genul ăsta - ăștia au făcut ceva și au rămas în istorie. În știința modernă sau în tehnologia modernă nu cred că mai este vorba de un individ care poate să facă o chestie singur și uite, a descoperit ăsta o chestie singur. Cred că secretul este să ai o echipă foarte strong care cumva colaborează foarte bine, toți care merg în aceeași direcție și așa se face. Nu cred că în tehnologia sau în știința modernă mai este vorba de chestii individuale, pentru că implică foarte mult lucru și lucrul trebuie împărțit și fiecare trebuie să aibă o expertiză și trebuie să știe să colaboreze. Cred că cel mai important este să fii curios și să știi să colaborezi, cred că asta e cel mai important, nowadays.

Denis Tudor: Au fost patru premii care s-au acordat, din nou, în ultimii 30. A fost premiul de Safety pe care l-a luat MIT; premiul de viteză pe care l-a luat Munich; premiul de construcții pe care l-a luat Delft. Astea erau premiile oficial anunțate, aceeași poveste. Și la sfârșit au zis, „Și ultimul premiu - pe care nu l-am anunțat și este premiul special - este premiul de inovație." Ei anunțaseră doar primele trei premii. Și au spus, pentru singura echipă non-universitară calificată în finală, se acordă premiul de inovație. Practic, rămăsesem trei oameni la premierea asta - eram eu cu Thomas și cu Brent; Thomas era Technical Lead și Brent era Project Manager - și nu ne-a venit să credem! Ți-am zis, am avut probleme la testări. Am avut un design foarte complicat și am avut probleme și totul remote, adică a fost așa...

Sergiu Biriș: Și de ce v-au dat premiul de inovație? Ce ați avut voi față de ceilalți?

Denis Tudor: Am avut, de exemplu, un pressure vessel unde am reușit să menținem presiunea înăuntru - cumva, un om ar fi putut sta înăuntru - și nu am pierdut presiunea din exterior. Și am avut sistemul de levitație activ care a fost foarte complicat de făcut. De exemplu, MIT a avut un sistem foarte safe, dar MIT a venit cu o capsulă - adică niște fiare - cu o levitație pasivă adică un bunch of magnets și trebuia să fie împinsă de o altă mașină electrică oferită de SpaceX, de Tesla, și controlul era cu un Arduino - like, push it, then, dacă ăla se desprinde și se oprește propulsia, break it - aia a fost toată logica la MIT. Noi aveam cu state machines, cu levitație, cu algoritmi de stabilitate când descoperea o anumită poziție nefavorabilă a capsulei față de șina pe care o oferea SpaceX. În fine, ceva foarte complex, adică a fost ca naiba. Și ne-am aruncat la design-ul ăsta și am respectat design-ul. Singurele schimbări pe care le-am făcut au fost strict să mai simplificăm puțin procesul de manufacturing, dar nimic mai mult.

Sergiu Biriș: Foarte tare! Am o curiozitate, că bănuiesc că ați interacționat și cu Elon Musk. Nu am văzut nicăieri să povestești un pic despre asta. Tu ai interacționat, până la urmă, de mai multe ori cu el. Cum e?

Denis Tudor: Eu pe Elon Musk l-am văzut de patru ori în viața mea. L-am văzut prima oară la competiția de design unde nu am schimbat absolut nicio vorbă, pentru că a fost pe stilul bodyguard style, în care nu se apropia nimeni de el. Și după, la premiul de inovație am stat de vorbă; a venit la noi, a stat de vorbă cinci minute, „Awesome, yeah! Good job guys!” - o îmbrățișare, hi five, inovație, kisses și atât. Și după, povestea continuă cu rLoop, ca să continui cu asta și să îți spun cum s-a întâmplat. După, nu ne-a mai lăsat să participăm cu echipa rLoop în competiția asta, din nu știu ce motive.

Sergiu Biriș: Anul următor? Asta se face în fiecare an?

Denis Tudor: Era August 2017, și nu am avut niciun motiv pentru care nu am fost lăsați. Anyway, cumva așa a fost. Și da, ne-au spus că putem să venim cu o altă capsulă să testăm din nou. Și am fost din nou cu altă capsulă, cred că din nou am fost by far the best.

Sergiu Biriș: Erați aceeași echipă?

Denis Tudor: Mai veniseră niște tipi noi în echipă, dar cumva core-ul a fost la fel. Și atunci, din nou, am vorbit foarte puțin - hi five, salut, salut, voi sunteți ăia, nu ați mai participat oficial, salut, salut din nou - și atât. După care, eu visam la chestia asta long term, hai să facem hyperloop, cumva schimbă paradigma în transporturi, e o chestie foarte inovativă și din nou, cred că hyperloop poate să fie singurul mod de transport de mare viteză sustenabil în momentul de față cu tehnologiile de care beneficiem. Și echipa asta din board, toți cofounderii, am avut un proces de vot în care am zis, „Ce facem mai departe? Că la competiție nu mai avem cum să venim." - pentru că ne-au spus că "De acum încolo nu mai aveți cum să veniți la competiția asta.” Un plan de business nu aveam neapărat pe tema asta, chiar dacă cumva aveam niște sponsorizări foarte mari pentru competiția asta numărul doi, unde nu am fost incluși oficial. Și cumva, era tot vibe-ul ăla de Silicon Valley, "Uite, ăștia de pe Reddit au luat premiul de inovație" și toate chestiile de genul ăsta. Și ăștia au votat să facem drone cu rLoop și nu am mai avut o motivație.

Sergiu Biriș: Tu voiai să faci altceva.

Denis Tudor: Da, nu voiam să fac drone, nu îmi plac dronele.

Sergiu Biriș: Ei au vrut practic să transforme echipa asta într-un startup care să producă niște bani și au zis „Unde ne pricepem? Drone. Hai să facem drone.”

Denis Tudor: Da, exact. Și au zis, "Uite ce competiție e la drone! Face Boeing o competiție pe o dronă pentru un om." Și încă lucrează la ea - de atunci încă lucrează. Și eu i-am zis lui Brent „Uite, cumva ești fratele meu și vei rămâne fratele meu pe viață și cu toți de aici, oricând, dar nu mai cred în chestia asta pentru că eu chiar vreau să fac hyperloop. Adică nu vreau neapărat să fac drone, nu am nicio pretenție.” Oricum asta a fost stabilită de la început - cine pleacă, pleacă fără nicio condiție. Băi plec, nu mai am chef să fac asta cu dronele. Și momentul ăla a fost așa, "Ce fac? Stai puțin, plec, plec, dar unde plec? What's the plan?" Am aplicat la MIT la Ph.D. și la Master la EPFL și am fost admis la MIT, dar nu am avut Toefl Exam - scorul de engleză. Apropo, am dat fail la Toefl Exam, nu o dată, nu de două ori, ci de 10 ori!

Sergiu Biriș: Du-te mă!

Denis Tudor: Serios, cel mai mult am luat 83 la Toefl. Și cei de la MIT mi-au zis "Ești admis, dar trebuie să dai până la data de..., între 95 și 100, dacă vrei." Și zic, "Uite, am încercat de vreo 7-8 ori - atât s-a putut!"

Sergiu Biriș: Nu ai încercat să iei ore sau ceva?

Denis Tudor: Ba da, am făcut meditații, am lucrat, dar e un examen în care trebuie să stai concentrat patru ore, și eu am o problemă cu chestia asta - patru ore nu pot să stau neapărat; plus că eram sub presiunea asta, că dacă iau, mă duc acolo și îmi doresc asta. Și fix atunci, știi cum e, că de fapt nu se întâmplă. Și am zis, "Aia e! Ce fac?" Aveam niște bani și zic, "Viața e scumpă în Elveția, am niște bani, fac master-ul și dup-aia mai vedem noi ce fac." Am plecat din State în Elveția la master și am venit la plictiseala asta. Deci e o plictiseală în Elveția, la modul că nu știi ce să faci. Am ajuns într-o duminică în Geneva și mai și ploua și era Septembrie. Și venisem din L.A., din Venice Beach. Înainte cu o zi stăteam în Venice Beach și acum ajunsesem în Geneva, în Elveția, unde ploua și nu era nimeni pe stradă și erau vaci și cai. Și am zis "Frumos așa. E ok pentru 50 de ani, dar ce fac?" Și cumva am început cursurile.

Denis Tudor: M-am dus și am avut un sentiment dubios - după toate chestiile astea cool pe care le făcusem în State, să vin să mă așez din nou pe scaun, pe o băncuță și să ascult unul care vorbește teorii și chestii de genul. Stai puțin, că nu cred că este ceea ce mi-am dorit eu, la ce m-am gândit eu înainte. Și am zis că trebuie să fac ceva, că acum I'm engaged here, nici nu aveam vreun plan, nici nu aveam cum să mă întorc în America - scoate cămașa pe undeva. Zic, "Ce ar fi acum să îmi fac eu echipă de hyperloop aici, în Elveția, că văd eu." Din nou, curiozitatea aia, dorința aia, drive-ul ăla - cred că mi mult decât cunoștințele locale de cum se strâng bani sau cum se fac chestiile astea, "Hai, o fac? Da! Cum?" Și, m-am dus la departament la mine acolo și am bătut la ușă, "Eu vreau să fac o echipă." Și tipul a zis, "Uite, eu nu te pot ajuta, dar îți sugerez să te duci la un profesor, la Mario Paolone." „Mersi mult!” Mă duc eu la el, îi bat la ușă, îi zic, "Am fost la SpaceX, am făcut asta și am mai făcut asta, uite, astea sunt premiile - hai să facem o echipă! Dacă am suportul tău, după e mai ok din punct de vedere al fundraising-ului." Ăsta zice „Da, ne mai gândim” - o vrăjeală.

Denis Tudor: Plec acasă și îmi dă mesaj pe telefon, "Poți să vii din nou la mine în birou?" „Bine, hai că vin.” Și cred că a apucat el să citească, să vadă care e vibe-ul despre competiția asta și zice „O facem! No matter what!” Am înregistrat școala la competiția asta din nou, am strâns o echipă, am dat anunț „Cine vrea, veniți! Uite ce cool este.” Și au venit niște oameni necunoscuți, gen 20. Și zic, "Nu îi știu, habar nu am ce știu ăștia. Nici eu nu sunt expert la mechanical design, să zic dacă ăsta știe să facă stress analysis la capsulă și face o optimizare de aeroshell și reducem drag-ul și uite ce tehnologie cool." Cumva, eu le înțeleg și le văd din big picture, dar nu știu exact dacă unul se pricepe sau nu să facă chestia asta - mai ales că eu am terminat Microelectronică, Optoelectronică și Nanotehnologie. Cu tranzistori, chestii de genul ăsta, nu am avut niciodată treabă și ce am avut din pasiune, aia cu roboții și ce mai făcusem prin State cu embedded software și microcontrolere.

Sergiu Biriș: Și te-ai apucat cu echipa asta, de un nou design?

Denis Tudor: M-am apucat cu echipa asta de un nou design. Am zis, "Hai să o facem! Nu vă știu, dar hai să vedem ce poate fiecare." A fost foarte greu la început că unii nu erau buni, erau studenți de anul II, și nici curioși nu erau. Dacă nici cunoștință nu ai și nici curios nu ești - ori o ai pe una și ești tare și experimentat și înțeleg că nu mai ești curios, dar cumva îți faci natural lucrul, ori nu știi și ești curios și ai drive-ul ăla, "Băi, facem!" Și, în fine, am făcut echipa asta; la un moment dat au venit și oameni buni - cumva au auzit de proiectul ăsta, nu știu de unde au apărut. Deci nici acum nu îmi explic cum am făcut echipa asta. Au fost chestii, poate nu din noroc, dar să mulțumim Universului!

Sergiu Biriș: Probabil că au început să vorbească între ei „Uite ce chestie tare se face!”

Denis Tudor: S-au aliniat planetele. Am făcut echipa asta și după jumătate de semestru de master în care m-am plictisit... Mai studiasem chestiile astea pentru că la noi sunt vreo patru ani jumătate de Bachelor - lucrezi patru ani plus practică. Ăștia au un Bachelor de trei ani și doi master. Eu cumva terminasem master-ul, neoficial, în România. Și cum am zis, vrei să începi să faci lucruri cool - mai ales după ce faci niște lucruri cool, îl întâlnești pe Elon Musk, bați palma cu el, câștigi un premiu de inovație - nu mai ai chef să stai așa să zici, "Hai că îl mai ascult pe ăsta să mai învăț niște chestii." Până la urmă îți dai seama că le înveți și de pe internet - dacă îți trebuie undeva, le înveți de pe net, aia e. Și am avut încă odată noroc. Profesorul ăsta la care am mers mi-a spus „Denis, mie îmi place drive-ul tău și îmi plac cunoștințele tale și că ești bun. Nu este legal neapărat, dar regulile se pot schimba. Hai la doctorat. Faci un doctorat pe hyperloop, că te suport eu și te plătesc eu pentru asta.” Banii cu care venisem din State, ușor, ușor se terminau și zic, ok, e mișto să reinvestești în educația ta - și mi se pare total normal - dar nici nu îmi plăcea, mă plictiseam. Am zis, "Perfect! Hai că vin la doctorat și fac și doctorat pe hyperloop, fac ce îmi place." Între timp, s-a schimbat cumva regula și am devenit cel mai mic doctorand ca vârstă din departamentul meu, fără master terminat, dar cu licența și cu chestia asta de a face hyperloop. Am intrat la doctorat și am făcut echipa asta, ne-am calificat în primele 20 de echipe, din nou, cu echipa asta de hyperloop. Am fost singura echipă nouă acceptată în competiție, la momentul respectiv, și din nou, am avut o echipă incredibil de bună! Unul dintre mechanical advisers are 38 de ani și este CTO și co-founder-ul de la startup-ul meu actual. Și am început chestia asta.

Sergiu Biriș: Și ați ajuns în concurs?

Denis Tudor: Și din nou ne-am calificat în finală - în finala de trei cu echipa nouă pe care am creat-o. Nu că doar ne-am calificat. Prima oară când ne-am calificat, ne-am calificat la limită; de data asta am terminat testele - am făcut 122 de teste din 130 de teste impuse de SpaceX - de miercuri. Și cumva era luni, marți, miercuri. Deci am făcut o capsulă incredibil de bună din punct de vedere safe și al ingineriei. Din punct de vedere tehnic, mult mai sus decât ce am făcut în America.

Sergiu Biriș: Te-a ajutat probabil foarte mult experiența pe care ai avut-o inițial. Deja știai la ce să te uiți.

Denis Tudor: Am știut foarte mult să negociez cu inginerii de la SpaceX. Pentru că vine Steve Davis - asta se întâmpla la competiție - vine Steve Davis cu echipa lui, cu gașca lui.

Sergiu Biriș: Steve Davis e...

Denis Tudor: Directorul de la SpaceX. Al doilea om după Elon. Și își ia Steve Davis băieții lui pe mechanical design, pressure analysis, software control și toate ce se găsesc în rachete și zice așa, „Ia să vedem cum ai făcut design-ul la ăsta” și tu te duci și îi arăți calcule și zice „Băi nu e bine!” Și te sperie. Trebuie să mori cu el de gât și trebuie să te contrazici până în momentul în care înțelege ce ai vrut să faci. Și am știut trick-ul ăsta, că e o chestie foarte psihologică ce se întâmplă cu ăștia de la SpaceX, că încearcă să dea la gioale - politicos, dar cumva te desființează. Și le-am zis celor din echipă „Nu vă lăsați! Știm foarte bine că ce am făcut noi e foarte bine! Știm asta, pornim de la asta - trebuie să fim foarte siguri pe noi!” Și am fost acolo și singura greșeală pe care o făcusem era că anumite valve nu erau bine făcute. Era o chestie că înșurubai și băgai altceva acolo, atâta tot. A fost foarte cool; am închiriat un hangar lângă SpaceX de pe aeroportul din Hawthorne, de unde zbura Elon cu private jet-ul lui, am închiriat acolo unde am fost cu capsula - pentru că atunci când o transporți din Europa în America, nu poți să transporți baterii sau chestii de putere foarte mare pentru că sunt foarte periculoase; sunt surse de energie foarte mari. Și ca o mică paranteză, raportul dintre putere și masă a capsulei pe care am făcut-o în Elveția, este de trei ori mai mare decât raportul ăsta al unui Bugatti Veyron. Deci era literalmente o bombă pe șine.

Sergiu Biriș: O bombă pe roți. Pe șine, da, nici măcar pe roți. Bombă levitantă.

Denis Tudor: Exact! Am făcut capsula asta, a fost foarte cool, am fost acolo, ne-am calificat din nou, aceeași poveste. Și vine momentul ăla când apare Elon la competiție și îl vede din nou pe Denis și zice „I know your face! Fața asta cumva îmi pare cunoscută!” Și i-am zis că sunt ăla și așa și zice, "Ce mai faci?" Și în momentul acela  a devenit și el curios și zice „Ce tot cauți? Ce tot vrei de la mine? Care e treaba?” Ca să continui, după discuția cu Elon, am făcut capsula asta, am luat locul I pentru Best Engineering și locul III pentru Viteză. La viteză am avut o problemă în final round pentru că am vrut să aplicăm prea multă putere - am făcut putere maximă - am zis, "Gata, hai că o facem bombă pe roți!" Și atunci când am făcut chestia asta, a accelerat în 10 m, de la 0 la la 80 km/h, după care, fiind puterea foarte mare, dintre roțile de stabilitate care aveau o presiune foarte mare s-au detașat una și a început să facă slippering pe șină și nu a mai accelerat mai mult de 100 km/h. Cred că dacă nu aplicam așa, ca nesimțiții, din prima, putere maximă - am vrut noi să câștigăm - și am fost de vină pentru chestia asta și o să mi-o asum, pentru că am zis că vreau să câștig așa.

Sergiu Biriș: Detașat. 6-0, 6-0.

Denis Tudor: Exact! Și nu a fost chiar așa. Și am avut problema asta. În fine, a trecut; nici nu mă mai gândesc. M-a durut puțin pe moment, îți dai seama. Și am avut discuția asta cu Elon după, și zice „Tu ce faci?” Eu am avut o discuție cu SpaceX după prima competiție să iau un job acolo, dar nu aveam green card, și cumva am avut o discuție tehnică și după îmi zice, "Să-mi trimiți și copie după green card."

Sergiu Biriș: Pățești.

Denis Tudor: Și zic, "Care green card?" Și au zis, "Când o să îți iei green card-ul, ești more than welcomed la SpaceX!" Și am zis „Mulțumesc! O să mă gândesc la această ofertă.” Dar nu cred că îmi doream eu să lucrez la SpaceX, dar e o chestie de orgoliu; știi cum apar știrile astea în România: "Românul care a lucrat la Google!", "Românul care a lucrat la Facebook." Și băi, a lucrat, felicitări, dar doar a lucrat. Și eu aveam chestia asta, voiam să fiu românul care a lucrat la SpaceX. De ce nu?

Sergiu Biriș: Uite, o să pun eu titlul la toată povestea asta „Românul care aproape a lucrat la SpaceX” - clickbait. Așa, vorbeai de Elon Musk.

Denis Tudor: În fine, am vorbit și am zis, "Uite, eu vreau să fac un startup. Tu cum ai vedea chestia asta? Ai un interes să faci asta? Că dacă faci tu, e clar că nu mai fac eu. Nu ne comparăm.” și zice „Eu nu sunt interesat să fac. Ce-o să fac, o să fac digging - soluții de digging - dar nu o să fac hyperloop.”

Sergiu Biriș: Adică săpătura, efectiv - tuneluri. Ce face cu Boring Company.

Denis Tudor: Exact! Și zic, „Ok. Tu cum ai vedea un business plan pentru asta? Pe ce te-ai baza atunci când ai face chestia asta?” și el mi-a spus că „Valoarea unei companii de hyperloop constă foarte mult în vehiculul respectiv, pentru că partea de inginerie civilă costă foarte mult, dar nu stă valoarea în chestia asta.” Și așa am început Swisspod. Acum continui doctoratul pe hyperloop și dezvolt metode de design de capsule. Și ce fac cu Swisspod, vin inginerii de la Swisspod și fac design-ul respectiv.

Denis Tudor: Și acum m-am întors în Elveția și am deschis cu Cyril, co-founder-ul și CTO-ul meu. El a lucrat în Armata Elvețiană câțiva ani și a fost liderul pentru manufacturing de Jet Fighter. Foarte cool! El a făcut foarte mult advising la echipa universitară și am zis, "Cyril, nu vrei tu așa să începem asta? Că tot am vorbit cu Elon atunci. Hai să o facem!" Și am făcut chestia asta. La început nu știam, nu cred că e vorba de o idee, că noi aveam o idee cumva, dar nu era ceva concret și până nu ai ceva concret, și nu se aliniază cumva stelele și nu ai o echipă și nu faci câte ceva, nu merge. Noi am început și am zis, "Ce vrem noi să facem?" Nu am avut un plan clar, adică nu știam exact ce vrem să facem, după care m-am gândit la discuția cu Elon Musk și el a spus despre soluții foarte ieftine și eficiente din punct de vedere al energiei, ceea ce înseamnă emisii de CO2 foarte joase - ăsta cred că este avantajul foarte mare al hyperloop-ului. Swisspod este acum un B2B care își propune să facă manufacturing de capsule, să vândă capsule unui operator de infrastructură. Este gen Bombardier la trenuri, Alstom care oferă trenuri la CFR - mă rog, la agenții de operațiuni de trenuri. Și cam asta ne propunem noi. Acum suntem o echipă de 25 de oameni. Când am făcut precall-ul acestui call nu ți-am spus - am luat un pre-seed investment.

Sergiu Biriș: Ai semnat?

Denis Tudor: Chiar ieri ne-au confirmat că va fi seed investment și acum am trimis contractul să vedem cum semnăm.

Sergiu Biriș: Dai de băut dacă vii în România!

Denis Tudor: Sunt foarte pozitiv cu seed investment-ul ăsta, prin care vom lua niște bani.

Sergiu Biriș: Cât veți ridica?

Denis Tudor: $200,000.

Sergiu Biriș: Nu e foarte mult.

Denis Tudor: Banii ăștia sunt de fapt o clauză pentru a mai ridica un milion de la statul elvețian.

Sergiu Biriș: Statul elvețian investește?

Denis Tudor: Au un program numit - poți să îl cauți după call-ul ăsta - la Innosuisse. Și spun așa, "Tu îți faci joint venture cu școala" - EPFL are interes să facă research în domeniul ăsta. Vin Swisspod cu EPFL și încă o școală din ELveția și fac un joint venture. Ăștia au nevoie să facă experimentul ăsta - și o să îți spun imediat ce experiment - și au nevoie de oamenii ăștia să fie plătiți. Și tot IP-ul se duce la companie în condițiile în care compania va plăti 10% din necesități. Abia acum am avut, ca să revenim la discuția aia, abia acum am avut o idee. Când nu știi cum să folosești banii, nu o sa iei niciodată o investiție. Acum, având o idee că așa voi folosi banii, fix în chestia asta, primul investitor a zis da - nici măcar nu m-am lovit de vreun nu. Când ai un plan foarte concret și touchable, nu cred că e o problemă. Și am luat banii ăștia ca să pot să plătesc 10% - bine ei au investit mai mult că au zis „Nu îți dăm $100,000 - nu vii la noi cu $100,000 - ia de aici $200,000.” Activăm banii ăștia ca să plătim niște oameni ca să facem un experiment.

Denis Tudor: Experimentul constă în următorul scenariu: vom avea o infrastructură circulară în care vom pune capsule reduced-scale - 1 la 10 - pe care le vom lansa la viteză foarte mare într-o traiectorie circulară. Pentru că, tot trick-ul ăsta despre hyperloop... Adică da, uite, au venit foarte multe echipe și au construit o mașinărie pe care au lansat-o pe nici măcar un km. E cool așa, dar nu reprezintă nicio soluție scalabilă și noi ne gândim foarte mult că problema la hyperloop este la viteze mari și distanțe lungi. Și asta vrem să imităm prin experiența asta, să facem un reduced-scale model la scale-ul nostru, full scale model.

Sergiu Biriș: Pe cel care transportă pasageri sau marfă, îl faceți la miniatură și practic demonstrați modelul, corect?

Denis Tudor: Corect. Și ideea e că vom fi prima companie care va face chestia asta pe distanțe foarte lungi.

Sergiu Biriș: Cât e de mare?

Denis Tudor: Diametrul va fi de 40 m - poate nu sună mult în cap, momentan, dar dacă vezi un render cum va arăta pe teren, 40 m is huge! Și totul este scaled down 1 la 10, viteza este mai mare, este 1 la 5 - vom lansa la viteze mai mari pentru că obiectivul nostru este să verificăm consumul de energie la viteze mari.

Sergiu Biriș: Asta cât e, vreo 300 km/h?

Denis Tudor: Cam așa, da, cam asta ne propunem. Și cu banii ăștia din seed vom genera banii de la Guvern. Acum, "vom genera" sună foarte optimist. Ideea e că e un proces și acolo ca la fondurile europene.

Sergiu Biriș: E un grant.

Denis Tudor: Da, însă ideea e că dacă ești refuzat o dată, cumva ți se dă un feedback, tu refaci aplicația, și la un moment dat o să o iei. Și vom face acest experiment în care vom plăti oamenii care să facă chestia asta, iar după care, sper eu, să cresc valoarea undeva pe la $25 de milioane. Momentan am luat banii ăștia la valoarea de $5 milioane și sper eu ca următoarea rundă să fie $25 de milioane valuation, cu cât avem nevoie, vreo $4 milioane, cam așa aș estima următoarea rundă.

Sergiu Biriș: Ce îți propui? Să zicem că treci de pasul ăsta în care reușești să "prove the concept". Ce îți propui tu la următoarea rundă de investiții?

Denis Tudor: Noi facem acum un full-scale model design, dar neplătind inginerii ăștia care sunt foarte buni, adică inginerii mei sunt foarte experimentați. Cumva vreau să le ofer un job, like really get in, și să fac un full design de capsulă după care voi face un manufacturing de capsulă. Asta aș estima Series B, care cred eu că va fi în jur de $10 milioane. După care, voi face pasul ăsta de Series B cu manufacturing de capsulă într-un mod simplificat în materiale foarte ieftine, dar cumva vreau să prove the full-scale model, după care va fi următoarea rundă - the final one - care va fi în carbon fiber.

Sergiu Biriș: The unicorn one!

Denis Tudor: Exact. Sperăm!

Sergiu Biriș: $100 milioane la $1 billion valuation, parcă văd!

Denis Tudor: Cam ăsta este planul. Ideea e că chestiile se generează de la chestii foarte mici acum, care sper eu să se concretizeze. E foarte complicat; chiar vorbeam în precall-ul ăsta cu tine că nu e ca și cum ai o idee și gata. Sunt foarte mulți factori, de la chestii psihologice și alocat de timp pentru chestia asta, până la oameni de încredere în echipă, până la a convinge investitori și a juca cumva psihologic cu ei, până la a negocia, că îi ceri unuia $200,000, el zice $100,000 și îi zici $165,000, el zice $130,000 și zici, "Bine, $150,000 și gata am bătut palma!"

Sergiu Biriș: Astea nu se văd, lumea vede titlurile de ziar.

Denis Tudor: Exact, dar sunt cumva foarte multe sacrificii în spatele acestui lucru.

Sergiu Biriș: Cât lucrezi pe proiectul ăsta? Cât timp îți aloci? Tot!

Denis Tudor: Tot, da.

Sergiu Biriș: 24/7 - acum ești la lucru, practic, e sâmbătă seara!

Denis Tudor: Da, sunt acasă, dar lucrez de acasă pe laptop, nu trebuie să fiu neapărat la birou.

Sergiu Biriș: Voiam să te întreb, pentru că îmi dau seama cumva că challenge-ul probabil cel mai mare - și aici mă corectezi tu dacă greșesc - am senzația că challenge-ul cel mai mare la sfârșitul zilei e de fapt infrastructura, pentru că voi creați un produs pentru o infrastructură care încă nu există, corect?

Denis Tudor: Corect! Problema cea mai mare este infrastructura, însă când vine vorba de infrastructură, când vine vorba de un nou mod de transport, în general trebuie să facă un stat, un guvern, fie el democrat sau comunist sau dictatorial. Ideea e că statul ăsta nu o să îl facă el, trebuie să vină o agenție să îl facă sau o agenție să îl opereze, mai corect spus. Dar, statul trebuie să angajeze o companie de civil engineering care vin și dau cu ciment acolo și chiar fac chestia asta, unul care operează și unul de vehicule care provides the solution pentru vehicule. Ideea este că, în opinia mea - acum e foarte early-stage ca să spun dacă e sau nu așa - în opinia mea, valoarea unei companii de hyperloop - asta a spus și Elon - vine din vehicul. Tuburi vidate s-au mai făcut - poate nu la dimensiunile astea, dar s-au mai făcut - dar vehicule de hyperloop la full scale nu prea a mai făcut nimeni. Și cred eu că valoarea unei companii de hyperloop vine din asta.

Denis Tudor: Mai mult decât atât, ce știm noi să facem și cumva, "asta știu, asta fac" - ce știm noi să facem este tehnologie și startup style și innovation și chestii de genul ăsta. Ce nu știm noi să facem, nu știm să facem lobby politic, să ne implicăm în chestiile de infrastructură, de autostrăzi - drumuri și poduri. Nu știm să facem asta, nu am făcut licitații la așa ceva, nu am experiența asta, dar ce știu să fac este tehnologie. Deci dacă eu știu să fac asta, fac asta. Noi vrem să fim o companie, un startup cum este, ca și o paralelă, Airbus pentru Lufthansa - noi facem tehnologia, ia-o și opereaz-o cum vrei tu, fă ce vrei tu cu ea. Dar noi asta facem,  facem tehnologie și vrem să ne bazăm pe vehicule electrice în tuburi vidate. Cumva, îți dai seama, că aș fi foarte fericit să văd alte companii, de exemplu Virgin Hyperloop One, care vor să opereze, să spună că au convins statul ăla să facă, și să zic, "Perfect, că poate intru și eu cumva acolo." Cumva, Virgin nu este un competitor pentru mine și pe mine mă bucură succesul lor, pentru că succesul lor poate să îmi aducă și mie succes. Avem un business plan total diferit, chiar dacă facem hyperloop. Nu e chiar așa; e ca și cum ai zice că ai face transporturi cu mașini, adică una e să vină unul să facă autostrada, alta e să vină Tesla pe autostradă și să circule. Cam așa suntem noi - noi suntem partea aia de Tesla.

Sergiu Biriș: Cred că ce încerci tu să obții e, practic, creezi vehiculul, arăți că e safe, arăți că e funcțional, arăți că toate checkpointurile - viteză, carbon emissions 0 - toate check box-urile sunt checked și te aștepți că dacă faci asta, ceilalți vor fi smart-enough să construiască infrastructura încât să beneficieze de acest sistem.

Denis Tudor: Corect! Încă o viziune pe care o avem noi și acum văd că și Virgin a zis-o în ultima lună - ceea ce m-a surprins pentru că au cheltuit capital foarte mare să ajungă la această concluzie - este că prețul e o problemă la hyperloop și ce putem face noi este să reducem prețul de infrastructură prin creșterea complexității capsulelor. De exemplu, de ce nu s-a făcut Maglev? Asta e o întrebare care cumva îmi răspunde la chestia asta. Maglev nu s-a făcut pentru că acel cost de infrastructură este foarte mare pentru că toată propulsia și levitația este făcută în infrastructură, ceea ce înseamnă electrification on the rail, ceea ce înseamnă mentenanță foarte mare. Ce vrem să facem noi este să facem o capsulă super smart, un smartphone hyperloop ca să spun așa, în care propulsia este pe capsulă, în care totul este pe baterii, ca să nu încărcăm infrastructura de electrification și infrastructura să ne ofere doar caracteristica de vacuum și să fie un dumb infrastructure care e safe, cu uși de-astea de safety și vin capsule super smart care cumva reduc prețul de mentenanță, reduc prețul de construcție/ kilometru al infrastructurii. Și acum, ce caut eu, din punct de vedere al business-ului și fac niște loby, este să mai fac un joint venture cu un mare provider de civil engineering, să facem un test de fezabilitate pe gratis, să mergem la guvernul X, să spunem, "Uite, noi am făcut asta pentru tine, cu partenerii noștri - Swisspod - care sunt specializați pe vehicule, cu compania X care face infrastructuri, drumuri și poduri și uite, ăștia fac drumurile și podurile, noi facem capsule. Uite așa ar arăta, ăsta ar fi costul - asta e oferta noastră, dacă ai fi interesat."

Sergiu Biriș: O zic în glumă, dar poate nu e o glumă: la Cluj, Boc vrea să facă metrou, și ar fi o oportunitate să faci hyperloop direct, așa cum România a beneficiat de faptul că noi am trecut de la dial-up direct pe fibră, am sărit câteva etape în istoria internetului.

Denis Tudor: Îmi pare rău că trebuie să spun asta, știu că vine campania electorală acum, însă, eu am avut o discuție la primăria din Cluj despre chestia asta; nu cu domnul Boc, nu îi spun numele, dar cu directorul de investiții de la primăria din Cluj. Am avut o discuție despre chestia asta în care noi i-am oferit, pentru că au cerut până la 1 Martie anul trecut - m-am întâlnit cu el chiar pe 6 Ianuarie, țin minte data perfect - și a spus până la 1 Martie să-i ofer niște costuri estimative, cam cum ar arăta și că sigur putem face o chestie de genul ăsta. Și, prin Iunie anul trecut, încă nu mi-a dat niciun feedback și mi s-au părut foarte neserioși. Dacă se uită la podcastul tău, poate își aduce aminte.

Sergiu Biriș: O să le trimit un CD.

Denis Tudor: Poți să trimiți un CD, exact, la primărie. Eu nu am avut nicio discuție cu domnul Boc într-un mod direct, dar a fost cumva cu mâna lui dreaptă și sunt foarte sigur că a fost informat despre chestia asta. Și, din păcate, nu am avut niciun feedback, deși eu am încercat să vorbesc despre chestia asta. Eu m-am mai plâns încolo și de colo că nu mi s-a răspuns și mi s-a spus, "Stai măi, că nu ai vorbit direct cu el!"

Sergiu Biriș: Am înțeles.

Denis Tudor: Mi-ar plăcea să fac și pe gratis.

Sergiu Biriș: Tot ce mă gândesc eu e că tu, acum, încerci să demonstrezi viabilitatea modelului în Elveția, unde Elveția e la un nivel tehnologic foarte ridicat - mai e problema cu munții pe acolo, trebuie să facă tuneluri prin munți ca să construiască o astfel de infrastructură. Ce mă gândeam eu e că s-ar putea ca o oportunitate pentru voi să fie țări sau locații mai puțin dezvoltate care în loc să dezvolte pe tehnologie deja existentă, ar putea să încerce ceva pe o tehnologie complet nouă.

Denis Tudor: Gen, nu avem autostrăzi în România, dar facem hyperloop.

Sergiu Biriș: Da! Facem hyperloop direct, Cluj - București hyperloop, BUM! În 20-25 de minute ești la București.

Denis Tudor: Părerea mea este că o țară de genul ăsta, mai slab dezvoltată, gen România, ar avea avantajul - asta e cu dus și întors. Dar un alt dezavantaj ar fi, cred eu, clasa politică, pentru că nimeni nu și-ar risca să zică „Facem o chestie care nu a fost testată, investim în ea și la următoarele alegeri sigur pierdem.”adică nimeni nu își riscă fundul să îi facă pe plac lui Denis.

Sergiu Biriș: Ar vrea, dar...

Denis Tudor: Exact! Nu-ți zic "nu" și sunt super nice cu tine și „Da, foarte tare! Bravo Denis! Felicitări! Dar stai să mai așteptăm puțin.” Cam asta cred că este - e cu dus și întors. O părere este că, "Nu avem infrastructură. Hai să sărim direct la asta", dar pe de altă parte suntem conduși de clasa politică.

Sergiu Biriș: Asta cu testatul cred că e o barieră destul de mare, pentru că de obicei nu se bagă nimeni în chestii pe care nu le-a văzut în altă parte, și atunci e chicken & egg problem. Deci va trebui cumva să rezolvi problema undeva unde te pricepi, unde ai cât de cât conexiuni.

Denis Tudor: Dacă pot descrie hyperloop, este chicken & egg problem, nu doar din punctul ăsta de vedere, dar hai să îți spun și o chestie tehnică. Atunci când ai o capsulă și vrei să îi faci sizing de baterii, te gândești câte celule de baterii pui? Și ideea e că nu e așa. Ideea e că trebuie să ai un objective function - ai un număr de celule, să le minimizezi, dar să păstrezi tot niște performanțe foarte bune, cu anumite constrângeri. Și ideea este că atunci când pui o celulă de baterie crești puterea, crești masa și când crești masa trebuie să mai crești puterea odată, și ghici ce faci? Mai pui o celulă. Și după intri în cercul ăsta chicken & egg problem. Cred că dacă aș putea descrie hyperloop într-o glumă, ar fi chicken & egg problem.

Sergiu Biriș: În continuu, ce-i prima dată? One last question... De fapt, nu îți pun eu întrebarea, lasă tu oamenii cu ceva.

Denis Tudor: Nu cred că sunt în măsură neapărat să dau sfaturi oamenilor sau să las ceva, dar, o analogie pe care o fac mereu - cred că e bine să crești cumva, dar cred e bine să crești într-un mod eficient. Îți dau un exemplu: child tree, nu știu cum să zic acum - copilul copac - când copilul copac crește, copacul adult nu lasă copacul copil să crească foarte repede din motive de eficiență. Raportul dintre lemn și aer nu va fi cel ok și nu va rezista peste iarnă. Și cred eu că e foarte ok să crești, dar cred că trebuie să crești într-un mod eficient și cred că această creștere poate veni din curiozitate - mai ales pentru oamenii tineri - și cred eu că atunci când ești curios poți să îți diversifici activitățile tale din viață, ceea ce înseamnă că poți deveni cumva mai creativ, pentru că atunci descoperi mai multe chestii și devii mai creativ. Atunci când devii mai creativ, cred eu, că devii mai inovativ. Că inovația nu cred că este „Băi, ai inventat mașina viitorului" - ca să încheiem cum am început - ci cred că este că pui ce e în stânga ta cu ce e în dreapta ta, le amesteci și iese ceva nou. Ai descoperit o chestie din anumite chestii care cumva existau înainte. Cred că totul vine din curiozitate, colaborare și din eficiență. Cred că asta ar fi o chestie interesantă de spus neascultătorilor.

Sergiu Biriș: Denis Tudor de la Neascultătorii! Îți mulțumesc tare mult pentru timpul tău. Felicitări pentru tot ce faci și pentru tot ce ai reușit. Ești unul din oamenii ăia care preferă să țintească sus și văd ei unde ajung, decât să settle with what they can și asta admir foarte mult la tine. A trecut timpul foarte repede.

Denis Tudor: Da, a trecut o oră și jumătate.

Sergiu Biriș: Abia aștept să te mai prind odată când faci runda de $100 de milioane la $1 Billion valuation. Abia aștept! Să dai un semn când vii prin Cluj, neapărat!

Denis Tudor: Sigur, sigur.

Sergiu Biriș: Îți mulțumesc tare mult!

Denis Tudor: Mersi mult!

Sergiu Biriș: Baftă cu tot ce faci, și keep in touch!

Denis Tudor: Da, ne auzim! Mersi mult!

Sergiu Biriș: Dragi Neascultători, vă mulțumim că ați rămas cu noi până la final. A fost un episod grozav - ne-am distrat foarte tare - sper că v-a plăcut și vouă și că ați avut ceva de învățat din el, mai ales să rămâneți curioși. Episoadele din podcast le puteți asculta ca de obicei pe sergiubiris.ro, pe Apple Podcast, pe Spotify - dați un follow; pe Youtube dați un subscribe pentru că ne puteți vedea și în format video; pe Apple Podcast puteți lăsa un review - dați cinci steluțe acolo că ne ajută să recomandăm podcastul și altora. Acest episod este susținut de către Banca Transilvania cărora le mulțumim! Vă invit să ascultați podcastul lor numit BT Talks. Mulțumim BT! Până data viitoare, rămâneți Neascultători! Să ne auzim cu bine. Pa pa!

Acest articol e primul dintr-o serie nouă, experiment, pe care am denumit-o ”Cu voce tare”. Vor fi episoade audio + articol, de 5-10 minute, pe care le voi alterna cu episoadele obișnuite din podcastul Neascultătorii.


Titlul e un citat care circulă zilele acestea în lumea investitorilor în startup-uri și pe care l-am descoperit la Orlando Nicoară pe Facebook, într-una din diminețile în care ne-a adus știrile pozitive ale zilei.

“You cannot overtake 15 cars in sunny weather... but you can when it’s raining” - Ayrton Senna. Am rezonat imediat cu acest citat pentru că mi-a sumarizat cumva feeling-ul din ultimele săptămâni de carantină.

Antreprenorii cu care am ținut eu legătura în tot acest timp au fost împărțiți în câteva categorii:

Unu, cei care, din păcate, au fost afectați foarte tare de criză și au fost nevoiți să își aloce timp ca să se regrupeze sau chiar să își restructureze complet business-ul. În cazul lor lucrurile sunt mai complicate, datorită implicațiilor financiare sau de resurse umane sau chiar a unei combinații de factori. Pentru ei acest moment e legat mai mult de supraviețuire decât de planuri de viitor.

Doi, cei cu rezerve suficiente pentru nevoile lor și care au considerat că în cazul lor nu merită să depună același efort pentru 10% beneficii, așa că mai bine iau o pauză. Pentru ei criza a venit ca un binemeritat respiro (nu chiar o vacanță), în care telefonul nu mai sună, așa că se pot concentra mai mult pe familie și alte activități, până când lucurile vor reveni la normal.

În ultima categorie sunt cei care au văzut în această criză o oportunitate de a apăsa piciorul pe accelerație pentru că era momentul pe care îl așteptau: ”a venit ploaia”, toată lumea încetinește, deci e momentul perfect să ”depășească 15 mașini”.

Recunosc, mă aflu în a treia categorie, nu pentru că nu-mi doream să fiu în categoria a doua. Am fost foarte tentat să iau o pauză totală, mai ales când au început să cadă tot felul de proiecte și oportunități la care lucram de ceva timp. Am pus însă mai tare piciorul pe accelerație, mai ales pentru că lucram de ceva vreme la un nou produs de live video streaming, o zonă care acum e în plină explozie datorită crizei. Mindsetul meu e că vreau să ieșim în piață cât mai rapid, așa că nu avem timp de pierdut.

Trebuie să recunosc însă, eu sunt și ceva mai paranoic legat de business. Îmi imaginez că la fel cum gândesc eu, mai sunt alți 100 de potențiali concurenți, care sunt la fel de determinați, mai tineri, mai talentați sau mai bine finanțați decât mine, care lucrează zi și noapte la aceeași idee la care lucrez și eu. Dacă eu stau și iau o pauză ... pe când mă voi trezi din amorțire, va fi prea târziu. Asta mă motivează cel mai mult. Cred că e așa cum zice și cartea lui Andrew Grove, fondator și fost CEO Intel ... Only The Paranoid Survive .

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Acest episod special este o versiune extinsă a emisiunii Upgrade 100 de la Radio Guerilla, din 4 mai 2020, unde am fost invitat împreună cu Robert Katai, cel mai cunoscut podcaster din România, să discutăm împreună cu Dragoș Stanca, gazda emisiunii și un binecunoscut om de media, despre podcasting în România. 

Acest episod îți poate fi util dacă:

Link-uri utile:


Transcriptul discuției

Dragos Stanca: Bună seara și bine v-am regăsit sunt Dragoș Stanca din nou într o ediție UPGRADE 100  despre tehnologie în pandemie astăzi o ediție specială în care vorbim la radio despre podcasting și ca să nu vă plictisiți. Avem o ediție dedicată fm adică asta pe care o auziți acum dar va urma și o chestiune specială, in online vom avea câte o ediție podcast  atât pe canalele UPGRADE 100 dar si pe canalele podcast ale invitaților mei. Si anume: Ca să nu mai prelungim suspansul vorbim cu Sergiu Biriș antreprenor în serie CEO, founder SoundMix si co-founder Trilulilu unul dintre oamenii implicați în proiect achiziționat pentru 400 de milioane de dolari de Facebook Cofondator al Zonga Music investitor si adviser în startup uri diverse dar și interesant realizatorul podcast ului neascultătorii și tot de la Cluj în legătură directă este Robert Katai Brendan communication manager al BNR și fost coordonator de marketing în mai multe companii și implicat în comunicare a Festivalului de Film TIFF și trebuie spus este probabil cel mai activ și cel mai să spunem așa Early adopter podcaster din România. Așadar Ediția extinsă a acestei discuții o puteți auzi începând de joi pe canalul UPGRADE 100, Neascultătorii cu Sergiu Biriș și podcast ul lui Robert Katai. Până una alta în ediție Radio să vedem cam ce am discutat cu robi și cu Sergiu într o discuție foarte vie pe care am înregistrat o acum mai puțin de 24 de ore.

Dragos Stanca: Pentru început Robert și Sergiu O să vă rog pe fiecare dintre voi să dați o definiție pot castrului nu neapărat putem găsi pe Wikipedia. Ce simțiți credeți voi că este un podcast în anul de grație 2020.

Robert Katai: Vreau să las milionarul să vorbească.

Dragos Stanca: Da, Vă rog sa incepem în ordinea taxelor plătite la stat taxelor plătite la stat. Nu știu dacă la statul român.

Sergiu Biris: Hai să încerc să dau o definiție cel puțin pentru mine. Podcastingul e - Sunt propria mea companie media nu știu că sunt propriul meu Billboard Dacă vrei mi s a părut o oportunitate foarte faină de a da drumu  unui gen de conținut pe care nu avea loc poate în altă parte. Foarte foarte nisat și în timp asta mi am dat seama că cu asta seamănă cu un canal de comunicare al tău pe care ti-îl creezi tu către audiențe foarte definită și pur și simplu așa pentru mine așa a început și așa îl văd ca definiție.

Dragos Stanca: Robert: Tu, ca unul dintre tătici genului pentru România cel puțin cum ai defini podcostul.

Robert Katai: Pentru mine podcastul definiția cred că are legătură cu începutu, e un compromis între mine și soția mea de a face curățenie și i-am zis că pot să fac curățenie dacă o să îmi pun căștile și muzica pe care o ascultam Eu m am săturat și am zis OK hai să să câștig eu să câștige casa să câștige soția și asta a fost o chestie pe care am descoperit-o podcastingul ascultand doi ani la rând podcasting și mi am dat seama că podcastingul e atât un conținut educațional cât și un storytelling pe care pot il consum când vrei tu și unde vrei tu și cum vrei tu îi on demand audio. Să spun așa sau un radio democratizat.

Dragos Stanca: Credeți că obsesia asta de a pune lucrurile în cutiuțe și de a spune că un gen de discuție înregistrată De exemplu sau producția audio care întâmplător este online Dar poate avea foarte bine și o variantă video cât se poate de interesantă mai este relevantă într-o lume dominată cumva de interdisciplinaritate în ceea ce privește produsele media pentru că e greu cumva să categorisesti atât de strict. Dacă noi am înregistra video această discuție și am face o super prelucrare grafică exact cu același conținut am distribui-o și in Youtube și Instagram TV și la Pro TV. Ar mai fi podcast?

Robert Katai: Eu cred că poate să fie Nu cred că trebuie să-i dai un nume să-i dai o ștampilă. Adică omul care îl pui că îl folosești pe un Apple Podcast ca il folosesc pe Spotify ca il pui la radio că îl pui la TV că îl pui în print. E un content pornit dintr-un anumit Content și pot să-l pui pe o sută de mii de platforme și poate asta e frumusețea online ului din ziua de azi. Mă uit la Sergiu face o treabă extraordinară prin faptul că își filmează discuțiile și se folosește de algoritmul YouTube și pune si pe Facebook pentru că sunt oameni care încă se uită la video le place mai mult să lase YouTube ul având două monitoare la lucru și în stânga să meargă YouTube și să se uite la sau să asculte interviu și sunt alții care ascultă podcastul când vor. Nu cred neapărat că e o discuție dacă mai e numit podcast sau nu. Depinde cât contează foarte mult de consumator. Unii o să îl numească pot chiar dacă îl văd pe YouTube alții o să îl numească pot chiar dacă e pus și pe radio alții pot să numească podcast.

Dragos Stanca: Da știi ce e funny? Există... Am început un studiu legat de modul în care ascultă oamenii podcast cum e perceput podcastingul și așa mai departe. Este un studiu pe care îl facem în parteneriat cu Biroul Român de Audit Transmedia BRAT unde eu servesc ca președinte momentan și cu ajutorul celor de la Banca Transilvania și ce observăm deja este că există destul de mulți oameni care consideră că podcast înseamnă o discuție între doi oameni pe YouTube. Cred că o influență majoră în percepția Ce înseamnă podcast astăzi sau podcastig a fost dată și de intrarea în această formulă de împachetare a conținutului audio a unor oameni cu o notorietate foarte mare gen George Buhnici sau Cosmin Nedelcu AKA Micuțu care fac podcasting dar au cifre foarte mari pe YouTube. Deci din punctul ăsta de vedere cred că însăși noțiunea începe să fie blurry de la clasicul podcast care vine de la iPod de fapt și probabil puțină lume își mai aduce aminte asta. Mie mi se pare că podcastingul este audio dar nu este neapărat radio. De ce. Pentru că este audio on demand practic te duci și ceri să asculți benevol un conținut audio. Un lucru care deja din punct de vedere al comunicării de brand este foarte valoros. Una e să fii feed-uit cum se zice cu ce pică ești într-un aeroport și te uiți plictisit la un ecran în care vezi niște add-uri sau vezi niște conținut dar nu îți dorești neapărat să le vezi pe alea se întâmplă să le vezi pentru a ieși de acolo ori in podcasting e o diferență majoră de fapt pentru că tu ceri să downloadezi acel fișier sau să-l asculti. De asemenea mi se pare că este foarte aproape dar că nu are legătură cu ceea ce îndeobște se numește influență marketing. De ce. Pentru că cel puțin în această fază impresia mea și vă rog să mă corectezi dacă greșesc este că oameni care au ceva de spus nu neapărat ceva de arătat sunt cei care fac podcasting și e o zonă foarte foarte specifică uite mă uit la voi doi de exemplu Robi vine din marketing, Sergiu din zona antreprenorială business... E cumva un mediu de exprimare și de împachetare care este foarte Specifică a ceea ce se numește Key opinion leaders sunt jurnaliști care fac asta sunt specialiști pe anumite domenii sunt oameni profesioniști care au succes în zona asta și din punctul ăsta de vedere pare a fi de subliniat această particularitate. Cum vi se pare.

Sergiu Biris: Cred că e bineînțeles nu e un format de care să se apuce oricine oricând. Trebuie să ai un pic de e greu de creat astfel de content și mai ales conținut de calitate întotdeauna e foarte greu de creat. Nu cred că e la îndemâna oricui să se apuce neapărat să facă un podcast fără să aibă un cât de cât o idee destul de clară legat de subiectul podcastului respectiv și mai multe detalii. Da ce vreau să zic legat de format în sine am așa niște amintiri legate de momentul când am pornit noi Zonga cu comenzi extremingul care era way ahead of his time în 2012 spre final. și era un moment în care nu exista niciun pic de awareness pe zona de music streaming. Ne am chinuit foarte foarte mult să ținem Music streamingul într o cutiuță a lui și să îl definim ca music streaming on demand și să atragem atenția asupra acestui tip de conținut și mi se pare că cu podcastingul suntem cumva în aceeași fază când de fapt ani mai târziu uită. Youtube Music, Ce contează că e video ca e muzică. Ca dai Video On video off. Deja liniile devin foarte blurry și nu mai contează neapărat atât de mult că ai format pur audio pe o anumită platformă și cred că la sfârșitul zilei s ar putea să fie vorba mai degrabă despre ce obiectiv ai ce dorești de fapt prin crearea acestui tip de content adică îmi imaginez că își doresc să ajungă un anumit tip de mesaj către o anumită audiență definită. Ok contează atât de mult că e audio only sau că îl pui și pe YouTube sau că folosesc și alte medii adică ne uităm un pic mai degrabă la mesaj la audiență și folosim mai multe canale printre care podcastingul audio only E un canal sau creezi conținut specific pentru doar audio pentru că audiența mea acolo vrea să consume și aici eu nu-s foarte bine după ce am căpătat un pic de experiență în toată povestea asta. Eu am început la un moment dat să fac și pe YouTube pentru că am preferat să nu mă lupt cu modul de consum al utilizatorilor modul actual unde datorită comoditatii și așa mai departe foarte mult stau pe YouTube, Youtube ti-e la îndemână ca și cum ai da drumul la robinetul de apă și deja nu mai stai să te gândești și ți e foarte ușor pe când cu podcastingul poate că ești pus cumva într un soi de chestie un pic cam tehnică pentru unii ca să stea să o analizeze și să înțeleagă.

Dragos Stanca: Bine aici apropo de asta cred că puțini  realizează că podcosturile se pot lansa inclusiv cu comenzi vocale din telefon.

Sergiu Biris: Am vrut să dau un exemplu exact pe chestia asta că m a contactat cineva și mi a zis că pe site ul meu fișierul audio pe un anumit episod nu știu ce nu i mergea lui cum trebuia și tot își făcea refresh de pe mobil la site ul meu și azi da e o aplicație în telefon podcasting și găsești a! Da? Adică la modul ăsta era...

Dragos Stanca: Da, ii indemn pe cei care ne ascultă să folosească listen to the latest a UPGRADE 100 podcast și o să vadă ce se întâmplă în momentul în care dau drumul la Siri sau la asistentul audio de pe Android începe să funcționeze și pentru podcast uri în limba română sau cu alte cuvinte în limba română dacă insistați există machine learning acolo și cred că e un sfat pentru toți cei care ne ascultă din zona de podcasting încurajați-va audiențele să activeze podcastingurile voastre și prin comandă vocală pentru că astfel ele vor fi indexate.

Dragos Stanca: Robert dacă vrei să completezi ceva.

Robert Katai: Stii ce-i interesant, imi spuneai și vorbeai despre personalitati care au început primul format de podcasting gen interviu și și eu asta am început pentru că era cel mai la îndemână și de obicei asta la început pentru că cel mai la îndemână și mai cu timpul poți să îți dai seama și descoperi ba uite te merge și partea de solo podcasting în care te înregistrezi tu 15 minute poate ai o idee ai un gând ai ceva poate pornești unu show cu doi moderatori și aduci un invitat sau cum ești cu un moderator și aduci doi invitați. Cred că în momentul de față podcasturile noastre și tot ce înseamnă piața asta de podcasting este într o creștere și într o testare doar că a fost cel mai ușor de folosit asta de interviu 1 la 1, Adică asta te a ajutat să te împingi în față ca și podcaster și ajutat să înveți partea de Storytelling sa inveti parte de a lua interviu cu oamenii și să vezi și partea este obligat să înveți poate de marketing când vine când vine vorba de castig.

Dragos Stanca: Pe de altă parte ca să fim cinstiți cred că podcastingul în sine începe să devină doar una dintre formele de distribuție pentru că noi acuma vorbim și împachetam această discuție într un format podcast pe care o pot găsi cei care ne urmăresc pe Spotify pe Apple Podcast pe Google podcast și așa mai departe. însă o variantă video poate fi pe YouTube, o auzit și la radio și dacă suntem foarte deștepți poate spunem ceva atât de wow încât o să ajungem și la TV deci din punctul ăsta de vedere cumva mi se pare că există așa un fel de fetiș poate nejustificat în a pune tot timpul ce podcast ce nu e podcast. Podcastingul este o formă audio prin care ajung niște mesaje niște povești niște lucruri la audiența care preferă acest tip de împachetare care de exemplu vor să asculte exact în momentul în care vor să și facă lucruri cu mâinile de exemplu Audible de la Amazon cu eBooks este exact la fel. Cumva îți dă libertatea să îți folosești mâinile să te duci pe stradă și să acumulezi totuși niște cunoștințe niște cunoștințe noi. Iarăși nu cred că e neapărat nimic nou în podcasturile de ficțiune pentru că dacă e să ne uităm există genul numit Radio Teatrul Radiofonic cu care unele sunt mișto. Adică apropo de modul în care poți să duci un conținut altminteri care are farmec doar pe o scenă live teatru. Există producții interesante la Radio România Cultural. Uneori le ascult cu plăcere care folosesc efecte audio actori și așa mai departe. Cumva dacă ar fi împachetate exclusiv pentru zona de podcasting s-ar putea să existe surpriza să vedem și fiction un gen de altfel popular în State. Ascultați vreun podcast de ficțiune?

Robert Katai: Am început să ascult dar poate mai degrabă din perspectiva omului de marketing care vrea să vadă ce se întâmplă să consume. însă eu abia aștept. Abia aștept să văd o o producție o producție fiction in care se află cinci zece actori în care o să introduc elemente de teatru radiofonic și o să vezi o să fie promovat în așa fel încât o să vrei să asculți 10 minute pe zi 20 de minute pe zi să fie povestea ta să fie povestea de discuție să fie efectiv Netflix ul audio pe care vrei tu sa l asculți și să povestești cum oamenii văd în jurul tău.

Dragos Stanca: Cred că primii care ar putea să lanseze ceva de genul ăsta ar fi chiar Netflix. Ar fi foarte interesant ca Netflix să intre zona de podcasting și dacă mi-e permisă o previziune cred că o va face.

Robert Katai: Pai nu degeaba Netflix are multe de față văd 15 show uri de podcasting efectiv.

Dragos Stanca: Eu cred că vor scoate în curând zona asta de fiction podcasting de exemplu pentru serialele de succes să ai și o versiune podcasting stii, dacă ești fanBlack Mirror să ai și versiunea Black Mirror audio în care ai alte povești și efecte auditive interesante și ei sounds cred că vom vedea asta dezvoltându-se în viitor pentru că voice is growing.

Dragos Stanca: Din fericire la noi fiind o colonie digitală vrem sau nu vrem să admitem asta. Mai exact o colonie digitală a Americii. Ne uităm în America ce se întâmplă vedem cinci mii nu vedem o mie la sută creștere în cinci ani ceea ce nu este piața de advertising in podcasting practic de la 69 de milioane de dolari în 2015. Ne uităm acum la o piață spre 500 de milioane de dolari. Totuși pentru că pe mine mă pasionează zona asta și n am cum să nu mă uit în context tot timpul în context. Asta înseamnă de fapt în America doar trei la sută din piața radio și vreo 0,2 la sută din piața de digital. Aici o altă chestie interesantă în sensul în care nu prea stii cu ce să compari și unde să ai unde să pui podcastingul între digital și televiziune. Dacă facem paralela cu România cel puțin cu piața de advertising pe care o aveam înainte de pandemie acum știm deja că va fi probabil că pe la jumate. Din păcate asta înseamnă că totalul potențialului pieței de podcastig aplicând aceste procente în România ar fi undeva la 3-400 de mii de euro pe an pentru toate pentru toate podcasturile din România dacă ar fi să fie respectate proporția din din America suntem inca, pot să spun foarte departe de potențial de 300 de mii. Având în vedere că prima deocamdată rețea de podcasting din România a fost lansată chiar de compania unde sunt implicat și anume Thinkdigital vedem că merge destul de destul de greu însă e ceva cu care suntem obișnuiți. Dinozaurii din această conversație respectiv Sergiu și cu mine ne amintim foarte bine de cât de greu a fost să vindem video ad la începuturile Trilulilu când nici măcar YouTube nu o ducea prea grozav și când oamenii din agenții și oameni din zona de brand erau la modul bun da aveam online avem TV chestia asta cu video pe online ce e unde intră, in ce buget cu ce oameni tre să vorbim noi acuma trebuie mai angajăm pe unii în agenție să se specializeze la asta. Mie mi se pare că în zona asta de podcasting acum în 2020 e cam cum era zona de video advertising acu 15 ani 10 ani.Sergiu?

Robert Katai: Uite unde au ajuns. Uite unde ați ajuns când ați început

Dragos Stanca: Nu mai prea avem încă 15 ani.

Sergiu Biris: Nu mai ai energia și...

Dragos Stanca: Bine plus că unii dintre noi chiar au suficienți bani să nu le mai pese știi Sergiu cum vezi serios vorbind povestea asta.

Sergiu Biris: Cred că cred că va trece probabil si podcastingul prin cam aceleași etape până advertiserii vor înțelege mult mai bine cum anume cum anume împachetează reclamele pe care le introduci in podcast și reclamele este altfel decât cele cu care sunt ei obișnuiți. Cum impacteaza audiența. Ce cifre pot analiza și așa mai departe. Vor fi întotdeauna early adopters ca în orice și am văzut că BT a fost cel puțin în cazul nostru un pionier pe direcția asta și s a uitat mai mult la a fi acolo și a beneficiat de un mediu nou si am văzut și alte companii care.

Dragos Stanca: Asta pentru ca Banca Transilvania este la Cluj și voi doi sunteți la Cluj atunci nu au avut de ales practica.

Sergiu Biris: Tu nu esti la Cluj.

Dragos Stanca: Am fost. Vezi are legătura.

Sergiu Biris: Are legătură cu Clujul dar nu cred că va trece un pic de timp acuma poate un pic mai mult din cauza pandemiei dar va va prinde va prinde tot mai mult genul ăsta de de format și advertiserii vor urma formatele care prind la public și cred că tocmai avantajul ăsta al numărului de podcasturi care pot să apară și pe extrem de multe nișe e foarte mare un foarte mare avantaj pe care adevertiserii îl vor descoperi in timp

Dragos Stanca: Suntem și la radio la Radio Guerrilla cu această discuție. Credeți că vorbim de funie în casa spânzurat sau este loc pentru toată lumea. Tot amintindu ne de mezozoicul advertising ului din România știu că din 2006 2007 fiecare an era moartea televiziunii și televiziunea după 12 ani are încă cel mai mare share vreo 65 la sută din total totalul banilor. Credeți că podcastingul și radioul sunt complementare sau concurente?

Sergiu Biris: Eu cred că sunt complementare Până la un anumit punct adică radiourile cred că vor într o foarte mare măsură vor fi nevoite să rămână un format generalist destul de generalist în comparație cu podcasturile nu vor putea să apară o sută de stații radio pe 100 de nișe diferite la fel cum se întâmplă în cazul podcasturilor adica cred că sunt podcast uri despre cum să faci pot chiar să pot este despre cum să înoți sau despre cum să îți crești florile în grădină la nivelul ăsta de.

Dragos Stanca: Probabil exista si podcasturi despre cum să lanseze un radio.

Sergiu Biris: Probabil si atunci cel puțin din punctul ăsta de vedere nu cred că există concurență sau sau sau că pot concura direct însă atâta timp cât. Există o audiență pentru radio și există un format extrem de convenient de la îndemână de a asculta radio când ești în mașină sau altfel cred că Radioul o va duce bine mersi. în momentul în care vor începe să se impleteasca un pic și tehnologia să vină un pic în zilele noastre și poate radio nu o să mai fie așa cum îl cunoaștem noi acum în mașină că te conectezi automat la telefon ceea ce se întâmplă în multe mașini sau ai un device în mașină care te conectează automat la podcatul tau nu neapărat la radio s ar putea în momentul ăla când frecvența în sine va dispărea într o formă sau alta iar atunci Radio să aibă o problemă.

Dragos Stanca: Pe de altă parte așa cum am văzut în televiziune unde tot televiziunile au cel puțin România și nu numai top 5 site uri de news de exemplu radiourile ar putea să intre în această industrie și să creeze conținut relevant în zona de podcasting și să rămână așa o piață combinată între Professionals și wannabe profesional și independent content producers cum se întâmplă și în zona video. Vedem Selly vedem Romania și alții care fac conținut video mai ales digital dar care încep să meargă către cinematografie către televiziune deci cumva cred că granițele astea devin blurry. Robi ce părere ai?

Robert Katai: Eu cred că e un joc de branding aici. Până la urmă și puterea brandului pe care un radio îl are poate să își ajute produsele lor produsului media de podcasting să crească și asta și podcosturile pot să se joace și să ajute radiourile să crească și mi aduc aminte este un show cred că The Morning Show sau așa ceva care au și podcast sunt și pe radio sau și video și din nou dai omului conținut acolo unde vrea el sau unde vrea el să consume conținutul nu l obliga pe om să-l aduci. Ok acum atât numai aici îl asculți nu, încearcă să acaparezi tot ceea ce poti tu și cred că aici ar fi șmecheria la radio să acapareze orice pot ei până și să scoată cărți radio să scoată cărți adica emisiunea ta radio o pui pe podcast două sezoane în trimestrul al treilea al anului ai scos o carte și tot așa scot cărți pe bandă rulantă. Cred că așa ai reuși la un moment dat să nu îți pui ouăle într o singură într un singur coș. Gata numai radio pentru ca uita-te cati din generația Tiktok generația nouă care vine ascultă radio știi îi OK îi mișto îi brandul mare al radioului dar what's Next și eu aici cred că e un joc foarte interesant al unui radio care să poată să crească alte sub brandul și și văd podcastigul ca un subbrand. Uite Netflix a crescut crește are video streaming și crește podcasturi, asta e un sub brand fiecare podcast e un sub brand al Netflix ului și așa reușește să împingă în față conținutul și din perspectiva cealaltă. Nu mă miră nu o să mă mir să văd ceea ce spune Dragos să scoată seriale audio podcast să văd dacă peste juma de an o să vedem Netflix cumpără ditamai publicația de.

Dragos Stanca: La urma urmelor media is media și modul de împachetare și distribuție este relativ și se pot intersecta dar trebuie o strategie inteligentă și nu tot timpul ușor de găsit pentru fiecare asta încerc eu cu UPGRADE 100 de exemplu care are la bază festivalul. Acum încerc să cresc și partea de radio podcasting si partea de digital content web dar pentru că suntem și la radio o să vă rog să luăm o scurtă pauză și să reușim în câteva momente. We will be back

Dragos Stanca: Asadar povesteam înainte despre radio versus podcast și viitorul în zona asta și Sergiu avem niște completări nu apucasei înainte publicitate.

Sergiu Biris: Da vrem să se zic că s ar putea ca una din strategiile pe care să meargă companiile media care au posturi de radio să s ar putea să își dea seama că podcasterii sunt un aset foarte bun de avut în ograda lor și așa cum s a întâmplat și prin state să poate consolideze cumva piața în sensul ăsta și să atragă anumite emisiuni anumite show uri sub umbrela radiourilor respective nu m ar mira să văd o direcție de genul ăsta întâmplându-se la fel cum ai si tu până la urmă UPGRADE 100 sub brandul Guerrilla. Nu m-ar mira să văd alte alte podcast uri sub umbrela unor posturi radio.

Dragos Stanca: Da în cazul nostru este o coproducție prietenoasă să spunem așa între Radio Guerrilla și UPGRADE 100 festivalul și postul de radio la fel cum cei de la Guerrilla au și cu Electric Castle și cu alte producții sau evenimente care contează și care se suprapun in universul de valori sau la universul de brand al Radio Guerrilla.

Robert Katai: Scuze că te întrerup eu stăteam așa în timp ce ziceam mă gândeam la o chestie voi ați spus că de 15 ani ați început să vorbiti despre video ads să vindeți video ads să prezentați video ads podcastingul eu le am început în 2017 în septembrie și in 2 ani chiar dacă a crescut atât de mult însă acuma nu știu ce părere aveți și aș vrea cumva pe voi să vă văd care sunteți oamenii vechi din online.

Dragos Stanca: Cu experiență se zice Robert

Robert Katai: Da, oameni cu experiență stimă și respect pentru că în doi ani a crescut atât de mult podcasting atât de tare și se vorbește atât de mult despre despre industria asta. Voi credeți că mai are nevoie de încă 12 ani 13 ani

Dragos Stanca: Nu, Categoric nu pentru că totul se întâmplă la viteza exponențială acum bine pandemia ne-a oprit foarte brusc din creștere exponențială însă timpul se comprima la propriu. Adică tot ce se întâmpla odinioară în ani de zile acum se întâmplă exponențial și pentru cei interesați să înțeleagă acest concept de exponential îi invit pe UPGRADE 100 in virtual festival este gratuit și puteți să vedeți prezentările lui Salim Ismail sau Marcus Shingles de la xPrize de la festivalul de anul trecut unde se explică conceptul de expoexponential si de exemplu ca să înțelegeți 30 de pași exponențiali ar însemna de fapt să înconjoari Pământul de câteva ori. Deci viteza de dezvoltare ori a cărei chestiuni mai ales care nu are o componentă tehnică ține cont de Legea lui Moor care spune foarte simplu că ai nevoie de din ce în ce mai puțin timp să realizezi performanțe din ce în ce mai mari și la costuri egale adică din ce în ce mai ieftin de exemplu se produci energie solară și se preconizează că în zece ani energia solară va fi by far cea mai ieftină formă de energie deși acum nu este cea mai ieftină și așa mai departe și atunci toate lucrează se duc la o creștere exponențială inclusiv în zona de media se va vedea și am văzut de altfel anul 2019 a fost anul exploziei Podcasting ului erau probabil sub 10 podcast în România momentul ăsta avem peste cincizeci de podcast doar în rețeaua Thinkdigital care ating lunar 650 de mii de oameni. Probabil că asta transpus acum trei ani erau maxim 30.000 de ascultători de de podcast în România vedem Google care a început să acorde o atenție mult mai mare Podcasting ului. Vedem momentul unei căutări că rezultatele din podcast uri sunt afișate separat exact cum sunt și cele din YouTube. Asta înseamnă cand the Big Google is saying is important că vedem o creștere substanțială.

Sergiu Biris: Și la fel o sa construiesc pe ce ai zis tu acum La fel și Spotify Ai văzut că bagă foarte foarte mult investesc foarte mult în tot ce înseamnă Podcasting bine pe ei îi ajută și la Business model, eu știu niște inside info ca am fost foarte mult timp în business asta dar ce e foarte important e că dacă playerii ăștia mari împing atât de mult formatul Se întâmplă când Stii expresia că the tide raises all boats valul ridica toate barcile și așa să fie.

Dragos Stanca: Să nu uităm că a și cumpăra Gimlet Midia Spotify adică acum sunt într o situație destul de ciudată cu Anchor care este parte din Spotify. Pe de o parte și lucrează cu toate platformele de Podcasting este și hoster și distributer către alții. E interesant de văzut ce se va întâmpla în relația Spotify Anchor. Am un subiect delicat în continuare pentru voi care mă preocupă și anume este vorba de bullshit-ul legat de modul în care se numără audiențele și lipsa unui standard în a judeca performanța unei unui podcast. Ce se întâmplă în lumea digitală în general spre deosebire de radio și televiziune este că nu există un standard unitar acceptat de măsurare a performanței în sensul în care fiecare din aceste platforme încearcă să își impună propriul sistem de masurare a audientei și a performanței la Google via Youtube spune foarte deschis că modul în care raportează view-urile este secret. Adică nu știm ce înseamnă de fapt un view în YouTube știm așa niște lucruri aproximative scuza fiind că altminteri ar putea fi hacked și practic ar putea să se raporteze view-uri inexistente și de asta nu se spune care e algoritmul. știm cumva aproximativ că la Facebook mai nou Facebook Watch vorbim de probabil trei secunde cinci secunde se consideră deja a fi un bun view. în ceea ce privește măsurarea audiențelor radio TV există niște metode considerate de mulți din lumea digitală destul de primitive dar e un standard global de GRP-uri pe TV, Mia de ascultători la radio și așa mai departe. Pe de altă parte in Spotify in Apple podcast în platformele de audio streaming. Modul în care se raportează numărul de ascultări iarăși este destul de subiectiv cumva din punctul ăsta de vedere the bigger picture is the following. Noi acum ne confruntăm ca rețea de podcast de exemplu cu această problemă tot timpul suntem evident comparați cu cifrele raportate de YouTube sau cifre transmise de radiouri și evident că orice insert publicitar într un podcast pare scump dacă îl compari cu audiențele calculate după diverse metode pe celelalte platforme și ce mai vedem. Vedem că orice. Conținut pe care îl punem de exemplu în Anchor in Spotify, you name it, face să spunem 1000 de audiții același conținut urcat într un format video chiar și superficial făcut pe YouTube sau pe Facebook care cifre adesea mult mai bune.

Dragos Stanca: Cum comentați treaba asta dublelor triplelor standarde și încotro credeți că se va duce. Partea asta cum se judecă de fapt performanța unui podcast?

Sergiu Biris: Eu de exemplu sunt într o postură particulară să zicem pentru că am început să fac acest podcast nu din dorința neapărat de monetizare de fapt clar nu de el am început bun l am început ca un ca un hobby ca un proiect personal la care țin mult.

Dragos Stanca: Tu, Elon Musk și Zuckerberg știm că faceți mai mult mai mult de plăcere da ne adresăm pieței în general.

Sergiu Biris: Eu de exemplu îmi calculez impactul la ce fel de feedback primesc și văd din feedbackul pe care îl primesc cât de cât de importante conținutul pe care îl produc asta nu pot să traduci în cifre de audiență sau să compari mere cu pere nu poți să compari nici măcar genul meu de podcast cu cel al lui Robert sau cu cel pe care îl produci tu pentru că trebuie să ai și tu trebuie să ai o audiență mai generalistă decât am eu. După aia nu poți să compari numărul meu de audiții de pe Apple podcast cu un like de pe Facebook unde like-ul de pe Facebook cum ai zis tu sta omul trei secunde deja s a înregistrat în view.

Dragos Stanca: Dar e dacă ai fi client dacă tu ai vrea să promovezi Soundmix.

Eu dacă aș fi client m aș duce într o zonă un pic mai nativă nu m aș uita neapărat la cifrele care nu spun nu o să zică niciodată nimic dacă te uiți așa din avion la ele și aș încerca proiecte de genul discounturi coduri vouchere la anumite produse ceea ce se întâmplă la majoritatea podcasturilor de afară promovează anumite produse se dau un cod de discount e foarte ușor să faci tracking la codurile respective sau neapărat de discount cu coduri vorbite de către.

Dragos Stanca: Asta o conversie de tip ecommerce destul de greu de destul de greu de atins. Dacă vorbim acum despre nu știu oferta 5G Telekom versus Vodafone versus Orange și aducem fiecare argumente solide probabil că mulți dintre ascultători vor opta pentru una dintre cele trei dar nu va exista nicio posibilitate de tracking leed-ului acesta. Robert tu ești și om de marketing asta faci for a living pe lângă pasiunea pentru Podcasting tu cum simți că se întâmplă?

Robert Katai: Tu spuneai un lucru foarte interesant la început key opinion leaders și cred că brandurile aici numai nu ar mai trebui să fie vorba de să se uite la podcasterul asta ca la un canal de distribuție și e ok el distribuie pe 20 de canale și da-i bice acolo nu. key opinion leader asta Parteneriatul cu omul acesta nu mai e vorba de un parteneriat la nivel de numere e vorba de un parteneriat la nivel de branding de încredere dacă tu ca și brand ai curajul și ai încrederea că te legi de omul ăsta care îți reprezintă brandul și gândește te că omul ăsta nu doar că spune OK ai 25 la sută discount reprezintă brandul poate ți-l pune pe un site ti-l pune pe toate celelalte canale ok măsurarea asta există prin diferite metode ca să masori impactul numeric și să vezi ecommerce spune tu și așa mai departe însă dacă ar fi să o luăm așa. Ce brand nu ar vrea să aibe cel puțin cinci oameni key opinion leaders în piața lor în branșa lor sub umbrela lor iar în momentul când vor să comunice ceva vor să atingă o audiență pe text pe marketing pe life style pe orice o atinge nu doar la nivel vizual nu doar la nivel de adduri ci o atinge la nivel de disscution storry telling. Partea asta mult mai personală care poate de prea puține ori vorbim și nu vreau să o dau la Nu vreau să dau foarte generalist. însă de multe ori de cele mai multe ori am auzit podcasteri Dincolo care nu vorbesc despre brandul de OK au și partea asta de podcastul asta este sponsorizat de x si y z Dar ii auzi că vorbesc aproape o dată la două trei episoade despre un brand cu care ei au deja o legătură.

Dragos Stanca: Mai degraba ce imi spui tu imi suna ca si asocierile de brand de tip Mercedes cu Andi Moisescu sau cu Simona Halep adică exact la fel de embeded somehow cu respectiva persoană pentru că persoana respectivă are cumva niște valori comune cu brandul respectiv și nu este one shoot

Robert Katai: Uite noi am făcut la Bannersnack am lansat un podcast anul trecut i-a spus de drag and drop show si Nu avem moderatori din interiorul companiei avem din exteriorul companiei în sezonul 2. Am vorbit cu o știți pe Andra Zaharia care are podcastul How Do You Know un podcast internațional care vorbește despre ce înseamnă să iei o decizie și am vrut să vorbim cu ea. Am lucrat împreună cu ea să fie moderatorul sezonului 2 din podcast ul nostru să vorbească cu doamne și domnișoare din industria de marketing de design pe subiectul empatie pentru că noi credem foarte mult în empatia asta în special în perioada asta în care trăim acuma iar ea nu doar că au fost pentru noi un a fost asser te-am angajat am plătit și la revedere ci parteneriatul ăsta la nivel de valori la nivel de încredere și de caracteristici. Am mers mai departe și mai mult decât atât nu-i un ad pe care l ai pus și în momentul în care a dispărut de pe TV pe radio s-a terminat si relația cu brandul respectiv sau cu persoana respectivă mergi în continuare ala rămâne și știți și voi amândoi rămâne on line și caracteristica și legătura și relația cu persoana cu podcasterul respectiv cu cel care este vocea ta în Podcasting nu o să se termine după ce au dat omul shut down unui episod și gata ce o să fie ascultat în continuare. și aici e legat de numele ce spunea la un moment dat nu știa cum asediu și poate și tu Dragoș dacă vă uitați la episod primele episoade. Eu cel puțin văd că primele mele episoade încă sunt ascultate. Oamenii încă ascultă primele episoade încă încă vezi că îți dau un loc date în telefonul lor și average consumption trece peste 90 la sută 95 la sută. gândește te că omul ăla omul astăzi și ascultă o oră. În afară de Netflix care conținut din lumea asta din România care tip de conținut din lumea asta are average consumption de %90 la un timming de peste o ora nu cred că exista altcineva că YouTube spune că nu vrea să îmi dea anumite anumite date. îi înțeleg business, what ever Facebook începe să zică OK dacă feciorii astia nu va dau vă dăm noi vă dăm pe partea astalalta, dar la podcast când intri acolo și vezi că omul au stat 95 dintr o oră și au ascultat tot ce au avut de zis podcasterul cu invitatul sau solo podcastigurile alea. și el mai are și o relație cu un brand. Bă mie mi se pare o oportunitate trebuie să fii deștept să intri acuma. Acum e momentul ca brandurile să poată să zică OK bun hai să vedem care pe piață 3 4 pot chiar să șmecheri care au legătură cu noi care pot să aibă caracteristica noastră. Hai să o luăm la noi și nu doar ca un nu doar ca și un canal de distribuție a mesajului nostru ci ca un partener. Un podcaster trebuie să preia departamentul de marketing și să zică Bă asta se întâmplă pe piața de Podcasting care campania voastră %70 bă hai să nu facem 70 la sută hai să legăm deja experiențele live Hai să i ducem undeva să facem. Gândește te un brand de mobilă să ia un potcaster și să facă evenimente live la ei în show room și să aducă oameni și să aducă personalități cu podcasterul acolo întâmplându se și după ai combina pe video pe audio pe texte pe tot ce vrei de la.

Dragos Stanca: Una dintre la una dintre abordările pe care le am avut în turneul de promovare a rețelei de Podcasting unde Amândoi ați pus umărul să se întâmple și vă mulțumesc. A fost exact asta am spus oameni buni. Totuși a asculta un podcast by request foarte des în căști este o experiență intimă între respectivul realizator și audiența cu pricina. Dacă ne uităm doar la cifrele agregate din cele 40 de 40 45 de podcast uri care sunt în rețea acum vorbim repet de peste 600 sute de mii de ascultări la nivelul unei luni. Ei bine 600 de mii de ascultări înseamnă vreo 3 UNTOLD-uri lunar în care Robbie Williams aka Sergiu Biriș poate să își înceapă concertul aka podcast ul vorbind despre un brand sau despre o valoare sau despre o campanie care lucru cred că e super important și valoros și nu cred că poate fi măsurat în aceeași unitate de pe același calapod cu liniar sau noua linie audio video sau sau online, in fine evident opiniile noastre sunt subiective facem asta credem în asta. Oamenii de marketing au libertatea să judece argumentele și să ia deciziile așa cum consideră fiecare. Ne uităm pe cifre vedem că pe plan global Apple podcast sunt cumva platforma lider. Vedem un Spotify cu 20 la sută. Vedem alte platforme cu procente ceva mai mici și interesant cumva în România cel puțin în sondajele pe care le am făcut noi în rețea modul în care oamenii ascultă podcast este foarte diferit respectiv vedem Spotify lider absolut vreo 40 la sută asculta in Spotify și vreo 15 18 la suta ascultă Anchor care tot dă Spotify ține a in Anchor aplicația sau web based. Vedem un 20 și ceva la sută 23 pentru Apple și vedem Google podcast web browsere și alte mici platforme care au fiecare 2 3 4 la sută la si altii, nu exista un YouTube al Podcasting ului și e un lucru bun. Asta însă pe de altă parte există provocări în a agrega toate aceste audiențe și evident tata Google și tata Facebook nu stau nici ei cu mâinile în sân și se uită spre zonele acestea. întrebarea mea este cât de important pentru a genera audiență pentru producția de conținut audio sunt: conținutul, promovarea, modul de împachetare și platformele de distribuție deci avem aceste patru elemente la care m am gândit eu dacă credeți că mai sunt și altele vă rog. Deci conținut promovare împachetare distribuție deci subiectul modul în care îl promovezi Modul în care il impachetezi de exemplu că faci si IGTV și YouTube și alte articole poate cu embedded și partea audio și cât de mult distribuie cum credeți. Unde e accentul cel mai important.?

Robert Katai: Eu cred că accentul întodeauna o să pornească de la ce vrei tu mai vrei ca să faci un podcast care să te asculte Douăzeci de oameni și care audiența ta dacă audiența ta a 20 de oameni care vorbesc doar despre bombele atomice moleculare din 2220 și sunt doar 20 de oameni pe ea 20 ai atins perfect mai mult de atât nici nu trebuie.

Dragos Stanca: Imi si inchipui cine ar asculta

Sergiu Biris: Ce audiență de nișă.

Robert Katai: Câte feluri de iarbă există în lumea asta stii si dacă stau să mă gândesc pentru că din nou ajung din nou la subiectul Podcasting din nou este la început nu are un YouTube cum ai spus tu ceea ce cred că Spotify încearcă să facă chestia asta și de aceea și Spotify au și partea asta ads Noi am încercat am văzut că nu prea funcționează și ce funcționează cel mai bine pentru podcastul nostru îi brandingul pe care tu faci îl crești pe social media prin asocierile cu oamenii aștia tu poți să ți aduci oamenii direct la tine ai și proba de încredere. Deci prea puțini oameni pe care i au auzit. Ai auzit că printr un ad au ascultat podcast ul respectiv asta este o chestie de care ar trebui să ne gândim câți oameni au ascultat podcast printr o recomandare. Faptul că eu te am recomandat te ascultă podcast lui Dragoș Stanca că au luat interviu cu mine. Vă dați seama că oamenii o să asculte chestia sau te ascultă podcast lu Sergiu Biriș care vorbește cu antreprenori din zona de  SAS și tech sunt oameni speciali pentru industria aia mult mai repede decât printr un share sau decât printr un d pe care îl pui tu pe Facebook sau ceva pentru că deja adurile au devenit atâtea importante dar. Direct eu cred că subiectul e la fel de important ca și distribuția pentru că nu are cum să ajungă la subiect dacă nu a ajuns la distribuție dar distribuția contează mai mult decât niște aduri display. Gândește te în felul următor câte billboard-uri ai avea nevoie din Cluj până în București ca să poată să facă să asculți un podcast pe drumul ăla de pe mașină șase ore șapte ore câte faci cu mașina.

Dragos Stanca: Depinde foarte mult de billboard pentru că dacă billboard-ul ar fi targetat și personalizat așa cum se poate targeta si personaliza în digital cred că ai avea șanse destul de mari. Adică dacă pe tine te interesează Podcasting ul și te gândești să lansez un podcast și ai vedea acel Billboard în care ți s ar spune tata Katai și bunicul Stanca și unchiu Biriș vorbesc despre Podcasting cred că ai asculta știi adică aici sunt și nu sunt de accord ad-urile făcute sunt bine făcute. Punct.

Sergiu Biris: Eu cred că e foarte important în primul rând să fie foarte clară audiența căreia te adresezi. Apoi conținutul să fie foarte bun de calitate să aduci valoare audienței respective cu ceva prin acest conținut. Apoi eu aș m aș lega de calitatea audio un pic pentru că nu știu dacă voi puteți să ascultați conținut care are ecou și care parcă a fost înregistrat în peșteră totuși. Să ți faci un pic de research și să ai grijă puțin la la cum se aude conținutul respectiv și asta e valabil și la video postezi la un video prost dacă are audio extraordinar dar nu este pozitiv niciodată la un 4K care are audio foarte slab la cel puțin trei m-as în primă fază apoi vine partea de branding de cum ți-l promovezi și așa mai departe dar eu cred că dacă tu aduci valoare prin conținutul pe care îl creezi și ți ai identificat bine audiența și audiența percepe acea valoare. Vei avea succes și vei crește destul de organic și nu vei avea nevoie neapărat să. Cum zicea Robert să faci o grămadă de reclamă și să ți promovezi mult prea tare pentru că.

Dragos Stanca: Cumva ce spuneți voi este că din elementele identificate de mine conținut ce subiecte alegi. PROMOVARE. Cum comunici despre ce ai vorbit împachetare de exemplu calitatea audio. Cât de bună e și distribuția ca să poți fi găsit ușor indiferent pe ce platformă preferi. Sunt cumva poate aproape egal de importante nu știu. Subiectul intotdeauna e mega mega important dar dacă se aude prost dacă nu îl găsești e degeaba.

Robert Katai: Uite eu am pățit chestia asta și recunosc că am avut episoade bune de podcast da au fost înregistrate prost și am primit ba nu l am putut asculta au fost foarte buni dar mai enervat la cât mai faci încă o dată promit că nu te mai ascult și am fost atent cu lucrul ăsta și da de multe ori podcast ul meu e un hibrid încerc să testez o grămadă de chestii de la primul episod cu telefonul pus pe masă într un restaurant. Efectiv așa e primul meu prim episod și dacă l aș face n aș mai repeta greșeala asta. Dar faci cu cei ai. Vorba aia faci cu cei ai. Dar ceea ce spui tu Dragoș, lucrurile astea 4 merg mână în mână nu poți să faci un podcast fără să ai o distribuție fără să ai o platformă sau fără să ai audiență vrea să ai un conținut scoate un element din asta și nu îți garantez nici un succes.

Dragos Stanca: Ce ați sfătui acum pe cineva care ar vrea să se apuce de Podcasting. Prin ce filtrul să treacă decizia dacă e pentru el sau nu?

Sergiu Biris: Să vorbească cu Katai prima data Ce am făcut și eu primul lucru pe care l am făcut cand am vrut să mă apuc de Podcasting l am scos la masă pe Robert pe tăticul podcast să mi povestească puțin dacă e o idee bună sau nu.

Dragos Stanca: Eu l-am rugat mă sune că n aveam bani să mă duc la Cluj să-l scot la masă suna-ma tu ca sa nu consum impulsuri

Sergiu Biris: Ce sfat aș da Ar fi pur și simplu să se apuce și să facă și să încerce cu sculele pe care le are la îndemână pentru că poți inregistrezi bine și cu un telefon atâta timp cât ești într un mediu mai controlat și fără ecou și fără zgomot în jur. Doar că trebuie să fii conștient de chestiile astea eu înainte să mă apuc Nu aveam nici cea mai mică idee legat de echipament de ce cabluri și microfoane și ești acuma bine acum am dat o în direcția asta că mai am puțin și ajung sărac mi-am luat tot felul de microfoane și recordere și brațe de extensie și tot felul de nebunii. Am boală grea ce am făcut eu dar cred că da că dacă ai subiectul bun să te apuci cu ce scule ai la îndemână și încearcă ca nu trebuie sa fie oră poti să începi pur și simplu cu ceva și vezi cum merge.

Robert Katai: Eu întotdeauna tuturor celor care m au întrebat le am recomandat înregistrează trei episoade pune sus trei episoade și trimite la 10 prieteni cei mai apropiați aia care cei mai sinceri cu tine. Dacă din zece cel puțin doi o să zică Băi foarte tare mi au plăcut. Am rămas cu chestia asta atunci a continuat Dacă 10 pe tine o să zică Bă da i pace nu-i pentru tine atunci gata ai încercat ai văzut și la revedere. Nicio problemă.

Sergiu Biris: ba nu mă fiti neascultatori, nu ascultați de prieteni si de ce va zic altii dați înainte că vă îmbunătățiți pe parcurs veți eu sunt în extrema cealaltă fa până iese.

Dragos Stanca: Dar totuși ar trebui să te oprești după un anumit număr de episoade daca nu te asculta nimeni. Care sunt niște cifre de la care un podcast român poate să spună că contează cât de cât. Câte ascultări pe săptămână sau pe episod credeți că sunt așa minim acceptabile ca să conteze.

Robert Katai: Dacă în trei săptămâni acuma poate că sună ciudat pot să zic așa dacă în trei săptămâni episodul ăla strânge 1000 de downloads direct pe episod înseamnă că face o treabă bună și esti pe drumul bun. Poate că am zis o sumă mare poate că am zis un număr prea bombastic dar mă uit la voi doi și nu pot să stau în numere mai mici că mi e frica.

Dragos Stanca: Primele episoade N-au trecut de 500 la mine și sincer am fost puțin dezamăgit mă așteptam să fie mult mai mult mi am găsit apoi explicații. Uite de exemplu episoadele pe care nu le dau pe radio au audiențe mult mai mari. Deci o parte din potențialii ascultători se pierd între ghilimele dacă overlap sută la sută de conținut cu radioul. în cazul meu însă din ce văd în cele 45 50 de podcast uri care sunt în rețea la noi în momentul ăsta eu aș pune pragul ceva mai jos cred că undeva între dacă ajungi în jur de 500 de ascultări în momentul ăsta pe atenție metodologia de măsurare a audienței de podcast care este diferită total de cea de YouTube contezi. Ca să vă dau un exemplu oameni foarte cunoscuți cu un conținut de super calitate gen Andreea Esca sau George Buhnici fac de până la 20 de ori mai mult view-uri in YouTube cu exact același conținut versus doar audio in Spotify sau pe platformele audio. Are mai multe explicații audiența e mai degrabă YouTube. Sunt și mulți abonați însă repet nu este deloc ușor să ajungi la 500 1.000 de ascultători în momentul ăsta pentru un podcast în România. Iar cei care ne ascultă și se gândesc au deja un podcast ar trebui să știe asta să conștientizeze asta.

Robert Katai: Și cine mai vrea să pornească un podcast Există un Facebook grup Podcast Focus unde de fapt se dă direcția Podcasting din România

Dragos Stanca: Absolut de acord. Îl recomand cu multă căldură. Cine a inițiat acest grup cumva. Cine a fost practic geniul care s a gândit la asta.

Robert Katai: L-a scos Sergiu Biris la masa

Robert Katai: Dar cred că cred că în același timp Podcasting din nou este atât fiind atât de mult la început te ajută foarte mult distribuția dar cred că să îți construiești un site un website bine optimizat făcut special pentru acest lucru Uite de exemplu acum acum l am pe Sergiu. Chiar asa m am uitat pe site ul lui și am văzut acolo niște modificări arată genul de podcast pe care vrei pe care ai încredere să i dai un subscribe si stii ca nu o să pună tot felul de prostii pe Podcasting ăla pentru că e constant în ceea ce pune are ideile scoase. Poate nu ți place să l asculți dar vrei să citești știi că sunt oameni care citesc transcrierea de 60 de minute o oră jumate. 12000 de cuvinte. Citesc chestia asta online și atuncea părerea mea e că trebuie să profiți în momentul de față de orice înseamnă audio video text foto Ca să aduci către podcastul tau.

Dragos Stanca:Când vorbiți cu audiența pe care o vizați vă imaginați cum arată ascultătorul ideal aveți o persona o persoană  un profil la care vă uitați sau orice ascultător e binevenit. Sergiu?

Sergiu Biris: În cazul meu e o persona destul de bine definită. Eu fiind un podcast mai nișat pe zona de tech este destul de greu să cred că o să am vreodată o audiență foarte generalistă cu excepția cazurilor când oricine poate oricine poate rezona cu acea poveste dar în general mă gândesc că mă adresez antreprenorilor sau wannabe antreprenori care vor să înțeleagă mai în detaliu ce înseamnă să construiești un start up în zona de tehnologie. Insist foarte mult cu invitații mei să avem să fie o conversație și nu un interviu și să vorbească despre inside uri să se dea acele detalii pe care nu le nu le descoperi. într un interviu sau într un articol de exemplu. și am fost foarte plăcut surprins să spună invitați că a fost foarte diferit discuția pe care am avut o de orice altă discuție sau de orice alt interviu inclusiv am avut invitați care fuseseră într un alt podcast cu o săptămână înainte și mi au zis că discuția cu mine a fost foarte diferită pentru că eu întotdeauna am încercat să poziționez această discuție din perspectiva unui antreprenor ce aș vrea ca el să înțeleagă.

Dragos Stanca: Cumva asta este si particularitatea UPGRADE 100 si a podcasturilor facute de profesioniști sau profesioniști wannabe în cazul meu cu alți oameni care sunt practicieni și insider cumva e foarte greu și asta spun că a fost jurnalist cu 150 de ani e greu să fi priceput în toate știu adică momentul care scrii despre nu știu o nouă aeronavă făcută de Boeing ești jurnalist E greu să pui întrebări competente în schimb când ești practician și vorbești cu un alt practician dintr un anumit domeniu E mult mai e mult mai ușor ușor și partenerul tău de conversație deschide mai mult pentru că are încredere că înțelegi ce spune și e o valoare adăugată importantă. Robi tu ai optat pentru un format destul de generalist aduci oameni super interesanți din domenii foarte diverse cum e în cazul tău?

Robert Katai: Atunci când am început podcast ul a trebuit neaparat sa caut un tag line o caracteristica podcast ului meu. Așa că m am împărțit între marketing și viață și m am gândit Ok ce înseamnă marketing și viață. E ca și cum efectiv ceea ce trăiesc eu și ceea ce fac eu și dacă e să o dezvolt așa tot ce văd în jurul nostru e marketing. Dacă nu pui un strop de viață în ele e zero și atuncea mergând pe ideea asta am început să vorbesc cu oameni care deși sunt mai main stream să spun așa. Totuși au un element de marketing au un element de conținut au un element de distribuție un element de social media de trending au elementele astea poate antreprenoriale orice antreprenori și cred că voi știți cel mai bine are nevoie de cunoștințe de marketing nu neapărat să le facă dar să știți să înțelegi ce înseamnă marketingul și uitându mă la lucruri astea observ că sunt oameni care chiar dacă nu au nicio treabă cu marketing și efectiv zilele trecute am primit un mesaj și mi a spus că e in podcastul tău am înțeles cel mai bine de fapt ce înseamnă marketingul pe ziua de azi și să văd cum pot să învăț mai bine marketing. Nu am intrat în detalii super tehnice dar nici nu am cerut o foarte la vrăjeală să zic așa. Efectiv vorbeam practic despre ce înseamnă marketingul făcut făcut cu cap dar nu o să te pui să vorbești cu un jurnalist sau cu cineva despre marketing pentru ca omul ala poat să vorbească despre conținut mai degrabă dar să nu uităm că în marketing ai nevoie de conținut și nu e o chestie dragostei jurnalist ai background jurnalistic să spun așa. Sergiu din discuția lui ca și antreprenor ca și cum te pui cu doi antreprenori la masă își toarnă o cafea sau un vin sau ceva și povestesc. Eu sunt om de marketing fără nici un background jurnalistic fără nici un background antreprenorial. Am zis OK hai să dăm la conversație și deși îmi pregătesc o întrebare două trei patru întrebări dar îl lași pe om să se simtă cel mai bine dacă tu te gândești să vorbești despre un subiect. Dar vezi că subiectul omului duce altundeva lasă l acolo pentru că acolo se simte cel mai bine. Si nu e vorba despre tine e vorba e vorba despre el ca doar de aia l-ai adus în podcast

Dragos Stanca: Cred ca e un mesaj important să înțelegem că există un fir roșu indiferent că ni se pare că este despre nimic sau ar trebui să existe în cazul UPGRADE 100 firul roșu este modul în care tehnologia schimbă lumea de la modul în care ne găsim iubiți iubite până la modul în care reinventăm circulația urbană sau nu știu cazul cripto monedelor modul în care se reinventează sistemele financiare și așa mai departe firul roșu este digital transformation la Sergiu Firul roșu este spiritul antreprenorial și nesupunerea generatoare de inovație iar la Robi marketing and Life din ciclul marketing din viață și viață e marketing.

Dragos Stanca: Dragilor care a fost cel mai nașpa beedback pe care l ați primit până acum și cel mai bun.

Sergiu Biris: Nu știu dacă eu am primit pe nașpa. Poate că încă n am făcut așa multe episoade încât să primesc feedback nașpa. Cred că hai să zicem că un feedback nașpa a fost de genul băi pe geam prea lung conținutul nu o să scoți niciodată atâta de la oameni ceva mai ocupați care nu neapărat din domeniul ba o oră jumate Never ever nu se ascultă atâta. Dar în schimb am primit feedback atât de fain și de Real și de la oameni care au fost impactati de acel conținut. De la feedback de genu uau nu știam chestia aia. Am fost sunați de oameni ca să aprofundeze un anumit subiect sau invitații mei au fost sunați de exemplu vorbeam cu Bogdan Colceriu DE LA Facebook despre equity în startup uri și așa mai departe a fost sunat de avocați ca să le explice ălora cum să  se întâmple conceptele astea și cum să își ajute clienții. și cel mai tare feedback pe care l am primit a fost că n a scris cineva bine era pe YouTube era un episod de podcast M-a întrebat unde poate să doneze pentru că să trimită bani.

Dragos Stanca: Credeam ca Te am întrebat dacă e iubită... Robert?

Robert Katai: Cred că cel mai nu e neaparat nașpa feed back. Asta nu mi aduc aminte dar poate cel mai constructiv feedback pe care l am primit a fost de la de la Diana de la soția mea pentru că la un moment dat am avut așa un sentiment că uite la ăla ce mișto face de la o face și chestia cumva am simțit așa o presiune bă și eu trebuie să fac ceva trebuie să știi level up the game Hai să văd pe cine mai aduc hai să vezi ce șmecherie mai fac și mi am dat seama că introducând elementele astea așa mai e doar de dragul de a le face nu îl faci pentru tine sau că îți place lumea o să simtă chestia asta și Diana îmi spunea având și background ca și psiholog mi a zis Păi dacă faci chestia asta numai așa de dragul de a face atunci mai bine da-i pace că te încurci pe tine eu mai faci nimica și m am relaxat mai mult n am mai simțit presiunea am simțit ok e bun dacă nu o să pun săptămâna sau să pun săptămâna viitoare dacă e asta este nicio problemă îi fac în primul rând pentru că eu vreau așa să le fac nu sunt de nici o circumstanță. Eu cred că poate cel mai mișto comentariu sau una din cele mai mișto comentarii au fost un feedback pe un mesaj privat a fost că datorită ție m am reapucat din nou de pictat pentru că până acum pictam și asculta muzică da de când m am săturat de muzică nu am mai pictat dar ascultându ți interviurile chiar dacă e despre marketing sau viață din nou am început să pictez și pentru mine asta a fost un lucru mișto uite fii atent.

Dragos Stanca: Cel mai mișto feedback pe care le am primit eu a fost dupa o emisiune cu Radu Georgescu in care a spus că a avut vreo 25 de fail-uri și un antreprenor mi a scris că plănuia să se sinucidă după al cincilea și si-a dat seama că e bou și nu știu sentimentul ăsta ca ai salvat viața cuiva chiar dacă este meritul lui Radu, nu al meu mi a dat destul de multă putere și optimism că nu e timp pierdut

Robert Katai: Si ce s a întâmplat, ai vorbit cu el sau.

Dragos Stanca: Nu mai răspunde la mesaje. Glumesc, sunt sigur ca e bine.

Dragos Stanca: Vă propun sa incheiem cu o predicție ca să ne verificăm cât de deștept suntem. Cum credeți că o să arate Podcastingul in 3-5 ani de acum încolo?

Robert Katai: Păi eu cred că Sergiu o să stea lângă Joe Rogan și să vină Mark Zuckerberg o să-i bată la ușă și o să i spună Băi uite te vreau împreună cu feciorul la Master of Scale să faci un podcast, la care Sergiu o să zică mersi Nu, merci, chiar n am timp acuma iar Dragos o să fie directorul de marketing de la Apple podcast care o să conducă lumea și o să deschidă încă vreo cinci sateliți pe Marte împreună cu Elon Musk.

Dragos Stanca: Nu mai vreau să muncesc peste 5 ani. Ce, îmi doresti raul?

Sergiu Biris: Mie mi e foarte clar e un mediu de viitor se vor pompa foarte mulți bani foarte multe resurse în acest mediu în zona de Podcasting și vor apărea cred eu alte tipuri de Podcasturi care ne vor surprinde deocamdată. Eu zic că nu e numai vârful icebergului că e foarte mult vorba despre interviuri despre povești. Eu cred că vor apărea tot mai multe Podcasturi pe tot mai multe subiecte și da, o să schimbe o să schimbe modul în care consumăm continutul

Dragos Stanca: Și ultima întrebare pentru că suntem între noi oameni care pun întrebări for a living era să zic, for a passion. Ce întrebare ați vrea să puneți și cui? Preferabil prezent în acest podcast și cum ar suna întrebarea asta.

Sergiu Biris: Vreau sa pun o întrebare colegului dinozaur Dragoș Stanca si să îmi spună Care e driverul lui personal care îl determină să fie implicat în atât de multe proiecte adică președintele BRAT e șef de agenție om de radio, porți foarte multe pălării Ai cumva nu știu ai foarte multe mingi în aer deodată tot timpul.

Dragos Stanca: Da este o întrebare bună îmi pare rău că am lansat această temă acum e prea târziu. M-am gândit de multe ori și cred că răspunsul este că în general ca și indivizi suntem programați genetic să ne auto provocăm. și din punctul ăsta de vedere de asta am ajuns la conceptul UPGRADE 100 - atinge timpul potențialul maxim pentru că mă preocupă foarte mult zona asta și anume să faci maxim ce poți să faci în domeniul în care ești sigur cu anumite sacrificii nu poti sa le ai pe toate împotriva și pe toate. De exemplu nu am copii sau chestii de genul ăsta. Deci pot să mă focuses mai mult pe partea asta. Motivul este că încă de foarte mic am avut dorința asta cumva. Cred că aproape patologică de a face niște lucruri care să aibă un impact cât mai bun de asta aveam cumva de mic am un jurnal când eram în clasele primare în care spuneam că vreau să fiu ziarist sau să lucrez la radio pentru că așa mi se părea mie că pot să am un impact în viața oamenilor și mă rog întâmplarea a făcut că adolescența m a prins în perioada tulbure sfârșitul comunismului începutul libertății și cumva domeniul ăsta jurnalistic comunicare. M-a motivat mai târziu am fost pus în ipostaza să am un impact mai mare și anume să mă duc în management ca să ajut mai mulți jurnaliști să își facă meseria. Chiar zilele astea am fost implicat într o chestiune foarte delicată și anume un ajutor guvernamental acordat presei și a trebuit să fiu implicat în chestia asta care e debatable si delicată pentru că e o combinație ciudată între politic cumva și zona de business. Am decis să mă duc până la capăt am scris un articol amplu pe UPGRADE100.com/News De ce am decis să fac asta și sper să vedem un output pozitiv in the end. Sintetizând sunt implicat în destul de multe proiecte pentru că vreau să am un impact semnificativ pe de o parte și pe de altă parte am o problemă că nu prea pot să zic și să mi zic nu. Când vine vorba de o provocare nouă care mi se pare interesantă și lucrez la asta încerc să reduc. Deja am renunțat la câteva proiecte și în momentul ăsta s a făcut destul de tare pe reconstrucția și reașezarea Thinkdigital și reinventarea festivalului UPGRADE 100 combinat cu platforma de conținut din jurul UPGRADE 100 si cu tool-urile pe care le am dezvoltat și undeva în subsidiar mă implic în continuare în BRAT pentru că este o poziție din care poți avea un impact semnificativ la nivelul industriei și cumva mi se pare important. Am încercat să fiu scurt dar nu mi-a iesit

Robert Katai: Eu am o am o întrebare pentru amândoi. În primul rând eu sunt onorat și acum fără vrăjeală. Chiar sunt onorat să pot să stau la o discuție cu voi doi oameni pe care i-am stimat și i am apreciat din prima clipă când mi am făcut contul de Yahoo Messenger și după aia mi am făcut un blog pe WordPress,conm și văzându-vă pe voi doi punând o amprentă în online ul din România Sincer chiar as onora și mulțumesc frumos pentru invitație pentru încredere pentru ciorba de burtă Sergiu care a fost foarte buna.

Dragos Stanca: Reciproc pentru că intalnirea cu tine m-a făcut să mă decid să încerc și eu să fac un podcast pentru că am avut feedbackuri foarte bune și mi am dat seama că there is a thing

Sergiu Biris: La fel și în cazul meu deci si eu iti multumesc.

Robert Katai: Întrebarea mea e pentru voi nu are legătură cu viața profesională are legătură cu viața voastră personală pentru că pe lângă marketing avem și viața asta. Dacă ar fi să zică lumea despre voi un cuvânt într o încăpere care ar vrea să fie cuvântul ăla care să vă caracterizeze. Dar să nu aibă nici o legătură cu viața voastră profesională.

Dragos Stanca: Un cuvânt?

Robert Katai: Un singur cuvânt. Dragos asta este. Sergio ăsta.

Sergiu Biris: Excludem dinozaur.

Dragos Stanca: Grea întrebare ...un cuvânt...

Robert Katai: Vedeti de ce sunt eu tata podcastingului?

Dragos Stanca: E foarte dificil să știi mai ales pentru genul ăsta de personalități cum cred că suntem cu toții. Adică cred că avem lucruri de spus. Credem că avem ceva de spus. Să te să te duci la esență cumva. Cred că e important așa cum am spus adineauri la întrebarea lui Sergiu. Cred că e cel mai important cumva in Viata sa aiba un impact pozitiv asupra asupra oamenilor indiferent că vorbim de viața personală sau de viața profesională. Așa că din punctul ăsta de vedere cred că mie mi ar plăcea să mi se spună ceva de genul. Mi-ar plăcea ca oamenii care discuta cu mine chiar și într un mediu informal sau cu care am o oarecare legătură să se spună că M-a ajutat chiar dacă nu înseamnă un ajutor financiar sau de genul, e un tip care are un impact pozitiv asupra mea. Nu înțeleg cum aș putea spune asta într un cuvânt sau care ar putea fi cuvantul ala dar asta mi ar plăcea să pot să fiu considerat ca un tip de folos cumva

Sergiu Biris: Cred ca iti pot gasi eu cuvantul. Rezonez foarte mult cu genul asta cu ce spui tu și cu motivația și tot ce e in spate. Ce te împinge să îți atingi tu potențialul să i ajuți și pe alții să își atingă potențialul până la urmă că Asta încerci să faci tot ce faci ca pana la sfâșitul zilei ai putea să stai și să ți aloci mai mult timp pentru...

Dragos Stanca: Da este este o chestie care mă bantuie foarte mult și chiar am fost întrebat inclusiv de apropiați mai ales acum în perioada asta am avut niște probleme de sănătate destul de serioase din cauza stresului și a unul dintre motive a fost implicarea în discuția asta foarte complicată cu Guvernul și foarte conflictual internă așa cum e important pe lângă bani beneficii și așa mai departe să aloci niște timp în așa fel încât să ai un impact pozitiv care nu înseamnă neapărat un impact material ca de exemplu punctual în povestea asta Thinkdigital și eu personal am zero beneficii. Funcția de președinte BRAT nu este plătită iar regiile de vânzări nu se califică la acest program. Cu toate astea am fost foarte foarte implicat în povestea asta și sunt foarte bucuros că s a rezolvat. Sunt convins că va avea un impact pozitiv și am o satisfacție profesională fără a avea niciun fel de satisfacție materială și cumva cred că e important etic și amprenta pozitivă. Cred că asta mă duc înainte îmi dau bucurie.

Sergiu Biris: Mie mi-ar plăcea poate Nu știu cum am încercat să mă gandesc la un cuvânt poate mentor. E cel mai apropiat de Cum mă simt, poate că vreau prin ceea ce fac, tot așa să am un impact viețile celor cu care interacționez fie că ascultă fie că îi ajută în diverse privințe. Îmi dau seama uitându mă înapoi că și eu am avut unul doi mentori de la care am învățat extrem de mult și fără de care cu siguranță nu aș fi fost aici never ever și cred că e genul de impact sau genul de genul de lucru pe care vreau să îl las în urmă.

Dragos Stanca: Cum ar veni, N-ar fi rău să ne întâlnim cu noi înșine având 19 20 de ani și să ne întâlnim cu noi la 40 și să ne dăm un sfat. Cam asta e. Cred că destul de mulți oameni care sunt implicați în zona asta de comunicare și care alocă timp și energie unor lucruri de genul podcast uri care nu sunt încă o sursă de venit au acest driver așa că alături de Robi Katai și Sergiu Biriș, Dragoș Stanca aici vă salutăm pe toți cei care alocați timp în direcția asta și vă asigurăm de tot respectul nostru. Cam asta a fost dacă e de tras o concluzie îi lăsăm pe ascultători sau vreți voi să tragem o linie roșie la toată această poveste cu Podcasting la radio?

Robert Katai: Eu zic că din perspectiva mea ar trebui să i lăsăm pe ascultători și poate ei ar putea să zică cel mai bine ce au cu ce au rămas ce au învățat drive-ul pe care l au simțit și cred că de aici după aia o să vedem și amprenta pe care episodul s a lăsat până la urmă în mintea și în inima lor.

Sergiu Biris: Din punct de vedere al ascultătorilor cred că au o oportunitate imensă de a intra foarte în detaliu în anumite subiecte care interesează sau care-i pasionează prin intermediul podcasturilor pentru că sunt super nusate, poti să îți găsești orice informații cauți din perspectiva cuiva care vrea să înceapă un podcast. E o imensă oportunitate ca pur și simplu să îți găsești vocea și să fii mai aproape de publicul tău să dai ceva înapoi. și ce să zic să ne urăm succes.

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Cel mai nou episod din podcastul Neascultătorii a fost LIVE, cu Monica Cadogan, Co-fondator & CEO Vivre și “leoaică” investitor la Imperiul Leilor de la Pro TV. Vivre este acum cel mai mare retailer online de home & deco din sud-estul Europei, un business de 50 milioane Euro pe an, cu prezență în 9 țări din regiune. Ar fi însă o greșeală să crezi că acest business de succes a ajuns aici dintr-o pură întâmplare.

Monica a fost foarte deschisă și mi-a oferit multe detalii ”din culise” despre cum a reușit împreună cu echipa ei să construiască acest business de la zero, dar și despre ce înseamnă cu adevărat să fii un antreprenor de succes. Spoiler alert: nu e vorba despre câți bani ai în cont. Răspunsul îl veți găsi urmărind acest episod.

https://youtu.be/1PJf82Xdmxw

Am fost curios să aflu de la Monica următoarele:
- ce a pregătit-o să ajungă să lanseze un asemenea business de amploare
- cum a reușit să își strângă în jur o echipă atât de bună
- cum a dărâmat mitul din ecommerce care zice că ai nevoie de stoc ca să ai succes.
- care e relația ei cu tehnologia, ca fondator non-tehnic
- secretul din spatele logisticii necesare pentru a lansa un asemenea proiect
- cum s-a finanțat Vivre până acum
- care e filtrul prin care analizează proiectele de la Imperiul Leilor de la Pro TV
- ce și-ar dori să facă mai departe și nu a făcut încă

Unde o puteți găsi pe Monica Cadogan:
vivre.ro
- prin e-mail la adresa de mail pe care o spune la finalul episodului
Linkedin
Facebook


Transcriptul discutiei:

Sergiu Biriș: Bine v-am regăsit, dragi Neascultători! În episodul de azi, am avut-o invitată pe Monica Cadogan, CEO și cofondator Vivre. E un episod de aproape două ore, dar vă promit că merită să îl ascultați până la final pentru că Monica mi-a povestit foarte multe lucruri interesante din culisele Vivre, despre cum a ajuns un proiect atât de mare care e practic lider de piață în sud-estul Europei pe zona de retail Home & Deco online, cu o cifră de afaceri de aproape 50 de milioane de euro. Mi-a dat detalii foarte, foarte interesante. Am avut și eu, personal, foarte multe lecții de învățat din experiența ei, așa că vă promit că veți avea ceva de învățat și voi.

Sergiu Biriș: Acest episod este susținut, ca de obicei, de Banca Transilvania cărora le mulțumesc pentru implicare. Dragi Neascultători, enjoy de show!

Sergiu Biriș: Mie mi-a plăcut foarte mult zona de entertainment.

Monica Cadogan: Ai o pasiune în acest sens, cu sunetul?

Sergiu Biriș: Nu neapărat.

Monica Cadogan: Eu am.

Sergiu Biriș: Ai? Pe bune?

Monica Cadogan: Da! Uite asta voiam de fapt, să mă laud să vorbesc despre mine.

Sergiu Biriș: Zi-mi. Despre ce?

Monica Cadogan: Am crescut într-o familie de muzicieni. Tatăl meu a fost a fost "urechist", adică lăutar. A învățat din pasiune, târziu, dar a și cântat la nunți, ca toți lăutarii. Dar am crescut într-un mediu foarte muzical cu adevărat, iar pentru că tata a avut pasiunea asta, fratele meu a făcut școală de mic - de la cinci ani a făcut muzică 6 ore pe zi de luni până sâmbătă și a terminat Universitatea de Muzică, a și predat la conservator contrabas - inițial a făcut violoncel. Dar iarăși, am fost într-un mediu muzical, adică ascultam muzică, mergeam cu el la concerte - că voiam, nu voiam era în familie. Nu doar că am ascultat multă muzică, dar ascultam aceeași muzică, pentru că atunci când ai un muzicant în familie, el repetă ceva - cum probabil dacă aș fi avut un actor, aș fi știut o mie de lucruri pe de rost, că el repetă și le înveți și tu. Și de-aia, foarte interesant, am devenit, într-un fel, sensibilă la muzică, adică atunci când ascult muzică, creierul meu se concentrează pe note, pe tot felul de lucruri și ascult over and over again.

Sergiu Biriș: Ce asculți?

Monica Cadogan: Ascult foarte multe lucruri, dar ascult în general muzică cu bas - pentru că asta e și formația din care vine fratele meu - adică muzică puternică și îmi plac și combinațiile de ritmuri. Eu aud instrumentalul, dar nu că sunt eu talentată, ci pentru că am fost în exercițiul ăsta.

Sergiu Biriș: Așa ai crescut.

Monica Cadogan: Da. De exemplu, la fratele meu, dacă era contrabas sau violoncel, el cânta numai zona lui. Și am fost și la multe repetiții de-ale lui și am văzut cam care e ideea. Dar oricum, revenind, când e cu sunetul, nu sunt efectiv muzician - el poate să îți zică ce note sunt, sau gama sau lucruri din astea. Îmi spunea când eram mai mică, "Ce enervantă ești, vorbești numai în Fa Major!" Nu am întrebat în ce cheie, dar m-a îngropat, știi? Vorbesc sus. Dar asta vreau să zic, e interesant, pentru că de aceea nu pot, de exemplu, sub nicio formă să ascult white noise - pentru mine white noise was never there pentru că îmi poluează creierul.

Sergiu Biriș: Da, deci îți trebuie un ritm.

Monica Cadogan: Exact. Ori ritm ori o construcție destul de complicată - îmi plac construcțiile complicate pentru că, dacă le auzi over and over again, începi să le descompui. De exemplu, soțul meu, nu știu dacă știi, e Irish și dacă ai ascultat - sigur ai ascultat din greșeală muzică irlandeză - fratele meu la fel, "Ce enervantă e muzica asta. Are numai 3 măsuri. Adică cum?" Ei vorbesc altceva, dar fondul muzical e foarte simplist.

Sergiu Biriș: Pe mine m-a pasionat nu neapărat muzica în sine, cât produsele care se adresau consumatorilor B2C, practic, care mai ales în România sunt foarte puține și noi exportăm mai mult - software - și mie mi-a plăcut întotdeauna să am cumva apropierea asta de consumer.

Monica Cadogan: Nu software exportăm. Exportăm linii de cod.

Sergiu Biriș: Linii de cod sau creier - mânuțe.

Monica Cadogan: A, și încă o chestie, ești scriitor?

Sergiu Biriș: Nu scriu. Nu, eu sunt designer. I design, I don't write code.

Monica Cadogan: Ce școală ai făcut, când erai tu mic?

Sergiu Biriș: Am făcut liceul de info și după, studii europene. Deci fără nicio legătură. I'm self-taught, practic. Am învățat singur web design și, la fel ca tine, foarte devreme m-am apucat de antreprenoriat - de la 17 ani.

Monica Cadogan: Eu am făcut artă vreo doi ani. În contextul artistic al familiei mele.

Sergiu Biriș: Cum de nu te-ai dus tot pe zona de muzică?

Monica Cadogan: Nu am ureche.

Sergiu Biriș: A, ok.

Monica Cadogan: Trebuie infrastructură, știi? Dar am făcut - și e foarte folositor - știu că ești căsătorit dar nu știu dacă ai copii.

Sergiu Biriș: Doi.

Monica Cadogan: Eu am patru și am preocuparea asta să-mi pun problema la ce să expun copilul și în contextul de long-term skills - adică ce-o fi nevoie - dar și în contextul de dezvoltare echilibrată. Și mi se pare că expunerea copiiilor la muzică se spune că e fireworks - adică orice; aduce foarte multă valoare - și chiar și la artă, adică îți pune la vârstele acelea, lucrurile in a right place in the brain. Le aranjează, face acolo pătrățelele - știi cum sunt străzile la americani, în New York - sunt toate perpendiculare, e simplu. Totu-i clar. La noi, nu poți să înțelegi de ce se cheamă Lăpușneanu strada aia și ce legătură are cu următoarea stradă.

Sergiu Biriș: Vreau să-ți zic motivul pentru care m-am gândit la Vivre și de ce am vrut să te am în emisiune: înainte de pandemie, soția mea s-a apucat să renoveze un apartament mai vechi, a comandat o tonă de produse - bineînțeles, a venit pandemia și nu a reușit să mai finalizeze proiectul, și două luni de zile, garajul nostru a fost Vivre; a fost ca un depozit, cred că așa arată și la voi. Îți pot zice ce cote de piață aveți, după cum arată garajul. Și am zis, "Stai un pic! There is something here. Adică, de ce e totul Vivre aici?" Și să știi că am început să mă documentez, să studiez un pic modelul vostru de business și să înțeleg what makes it special, la sfârșitul zilei. Și mi se pare că e un soi de total underdog story - the most unlikely success story. Așa mi s-a părut pentru că sunt câteva elemente în povestea voastră, care nu s-ar potrivi sub nicio formă unui alt business. Sub nicio formă. Și totul începe cu tine.

Monica Cadogan: Nici eu nu am față de CEO de mare tehnologie, nu?

Sergiu Biriș: Nu, nu că nu ai față, dar dacă te uiți la background-ul tău, cine ar fi zis?

Monica Cadogan: N-am nici față, nici CV.

Sergiu Biriș: Cine ar fi zis că vei ajunge să ai un business atât de mare! Cât e de mare acum?

Monica Cadogan: Suntem around 50 de milioane, dar înainte să intrăm în detalii juicy, vreau să îți zic o poveste adevărată. Vivre este o creație din 2012, gândită, "coaptă" pe la sfârșitul lui 2011 - adică discutată - dar operațional eu cu Andras - CTO - am început să lucrăm la proiect la 01 februarie 2012. Deci e 2012 stuff. Ți-am spus ca și dată, ca să înțelegi. Eu, fără background în dezvoltarea de produse, de tehnologii, sau de firme de comerț online. Era foarte la început totul.

Monica Cadogan: Am participat în toamna lui 2012 - cred că noiembrie sau decembrie - la un eveniment internațional în care se încerca stimularea spiritului antreprenorial și tech-ului în Viena. Și am fost puși să facem - probabil și tu ai participat - acele infamous 5 minutes presentation (pitch) în care povesteai de ce o să rupi tu norii. Și, întâmplător, în audiența importantă era o persoană care m-a văzut, a văzut pitch-ul, evident că nu a ieșit nimic - era oricum un fel de exercițiu, business-ul era foarte la început. Ne întâlnim, dăm în față cu șapte ani de zile, în care deja lucrurile evoluaseră, deja erau multe rezultate - echipă, produs, cifre - același om. Și am început un proces complex. Culmea e că nici data următoare nu a ieșit. Și concluzia mea este că într-adevăr, uneori este unlikely, și nu ne place. Foarte mulți oameni deștepți își doresc, cer de la viață, oameni foarte diferiți de ei care au păreri poate opuse, contradictorii - bineînțeles, cu respectarea regulilor jocului, adică a framework-ului. Pentru că se pare că acolo de fapt înveți cel mai mult. Acolo ești cu adevărat dezarmat și atunci înveți. Atunci poți să primești, când ești dezarmat.

Monica Cadogan: Îmi place foarte mult ce ai spus că într-adevăr, poate că pentru un ochi necalificat noi - și eu - nu arăt. Pe de altă parte, în apărarea mea pot să zic că e o vorbă în Silicon Valley, care zice, "If you want to solve a problem, hire a busy mom." Eu când m-am apucat de Vivre aveam deja doi copii. Între timp, au mai apărut în viața mea încă doi mici. Eram consultant pe proiecte internaționale destul de complicate - internaționale în sensul de cross-border: cu Bulgaria, cu Ungaria - deci aveam o puternică pregătire economică și o poziționare bună în regiune; am mers și am experiențe la prima mână în toate țările astea, și cu rezultate first-hand. Și pe lângă mine, ca și individ și ca și motivație, veneam și cu oameni cu expertiză puternică, adică oamenii pe care i-am atras din grupul Neogen, respectiv CTO-ul - înainte fusese CTO-ul produsului și a site-ului Neogen și BestJobs. Dacă te uitai printre linii, ignorând fața, ignorând "culoarea" - dacă le dădeai în alb-negru era foarte multă capacitate și motivație în camerele acelea. Eu cred că norocul nefolosit și nestors de oameni bine pregătiți este doar o pală de vânt. Vântul bate pentru toți. Pe mare, vântul de foarte multe ori bate. Ori bate prea tare, ori bate prea încet. Dar unii ies tare în față și alții poate nici nu ajung la destinație. Adică, așa cum mă mai alint eu uneori, eu nu am ajuns aici unde sunt - și nu neapărat în camera asta cu o coroană pe cap - ci în viața mea, din greșeală. Nu e o coincidență.

Monica Cadogan: Cu siguranță că am fost norocoasă - în sensul că am avut multe oportunități: m-am născut în locul potrivit și în niște momente potrivite ca și antreprenor. Asta este indubitabil. Sper că toți antreprenorii care acționează în regiunea asta geografică - nu doar în România; și în Bulgaria, și în Ungaria, și în Moldova - au sinceritatea asta față de ei, că a fost un loc bun pentru personalitatea lor, pentru că cei care au reușit să fie adaptabili, erau poate, cum zici tu, neascultători - eu le zic "ciudați" - erau cei care nu aveau o problemă să schimbe, iar mediul a fost destul de schimbabil, de modelabil. Adică noi ne-am născut într-un fel de mlaștină, dar asta poți să o vezi ca pe un dezavantaj, că lucrurile sunt instabile și te afunzi, sau poți să o vezi ca un avantaj, pentru că zici, "Wow, în jurul meu totul e modelabil!" Una e să sapi și să faci un canal în piatră, și alta e să îl faci într-o mlaștină - îmi imaginez că într-o mlaștină, deși e mai messy, mai murdărel - ne murdărim și cu legal, și cu contabilități și cu lucruri din astea - știm tot felul de lucruri, deși poate nu ne preocupă sau deși antreprenori în alte piețe au mâinile mai curate, nu-i doare capul de Fisc, de ITM, de tot felul de ștampile, totuși este și o oportunitate că mediul este modelabil. Asta mi se pare un lucru foarte important de spus, dacă e să vorbim de antreprenoriat și despre autenticitate.

Sergiu Biriș: Deci ai văzut din România, așa cum e ea, mai mult o oportunitate decât o înfundătură.

Monica Cadogan: Nu doar din România - din geografie.

Sergiu Biriș: De la început te-ai gândit să fie internațional proiectul?

Monica Cadogan: Da.

Sergiu Biriș: Ok.

Monica Cadogan: Clar! Asta spun, că dacă te-ai fi uitat cu atenție în CV-ul meu, nu neapărat în pitch-ul meu, în 2005, 2006, 2007 fusesem expert internațional în proiecte transfrontaliere în care beneficiarul era un stat în regiune - adică foarte multă vizibilitate. Dacă te-ai fi uitat în training-urile în care am avut norocul să particip și trainerii care făceau atunci construcția instituțională - noi nu eram încă în UE și se făceau foarte multe pregătiri - ai fi înțeles că am fost în foc. Nu știai dacă sunt o sabie câștigătoare, dar cu siguranță știai că am fost turnată sub presiune și sub temperatură, pentru că toți cei de atunci trebuiau să fie așa.

Monica Cadogan: Deci eu am venit din consultanță - acolo am avut norocul să mă "nasc", deși sunt pregătită ca și economist - am făcut Finanțe, Bănci, Asigurări și Burse de Valori - nu m-am dus într-o carieră cu cifre, neapărat. M-am dus într-o carieră cu concepte - consultanță. Și conceptele acestea erau foarte sofisticate pentru că erau gândite pentru tot UE - de fapt, marile programe au fost la fel și în Germania, și în Franța, și în Polonia, și în România, deci cumva trebuia să gândești la nivelul ăla, dar încă instituțiile și ecosistemul nu erau pregătite. Și atunci, consultantul, sau persoana care era acolo, trebuia să se întindă foarte mult între nivelul de nori și între mlaștina de care spun. Și astea au fost oportunități pentru oamenii expansivi, și ne-a forțat să fim expansivi. Și a fost o școală extraordinară pentru business. Asta am vrut, de fapt să spun, pentru că practic am fost prin proiecte și cu un scop în regiune, adică cu treabă - și singură mergeam la un moment dat, înainte de intrarea în UE a Bulgariei, fusesem de 20-30 de ori singură în Bulgaria și nu știu unde erai tu în 2004 - 2006, dar atunci familia mea își punea problema, "Aoleu, te duci în Bulgaria și îți fură mașina". Adică, te mai întorci? Adică eram foarte norocoasă să mă duc acolo, evident să nu îmi fure nimeni mașina, să întâlnesc oameni care vorbesc o engleză super bună și cu care facem business, să livrez, să fiu în training-uri. La fel am fost și în Ucraina - am livrat tot felul de proiecte ca și expert și ca și project manager.

Monica Cadogan: Atunci când te duci acolo, așa se naște curajul. E o vorbă veche românească, "După război, mulți viteji se arată." După ce ai fost acolo, parcă nu îți mai este atât de ne la îndemână să zici, "Hai să mai mergem o dată! Hai că se poate face!" Pentru că dacă ai fost acolo, ai citit și niște documente, la un moment dat îți dai seama că sunt multe lucruri similare, că vei găsi parteneri - pentru că noi ne-am construit regional prin parteneriate. Așa am învățat în consultanță și în perioada aia. Că puteam să fiu poate director de vânzări pe o companie, să vând șampon în regiune - era la fel. Mi-aș fi dat seama că am un consumator - adică aș fi dat zgomotul încet și aș fi zis, "Ok, vorbesc în ungurește. Și ce dacă? Hai să ne uităm la legi, hai să vorbim cu niște avocați care, cum sunt în România atât de mulți oameni care lucrează în engleză și nici nu își dau seama când mai vorbesc în engleză că atât le e de natural, sunt și acolo. Poate nu atât de mulți, poate nu îi știm încă - o să îi găsim. Deci practic, curajul s-a născut făcând.

Sergiu Biriș: Te-ai pregătit intens pentru ceva ce nu știai.

Monica Cadogan: Exact. M-am pregătit fără să știu. Adică, e ca și cum lucrurile cumva au conspirat în favoarea mea. Dar aveam skill-urile acolo. Și eu și ceilalți colegi de-ai mei. Adică și grupul Neogen avea operațiuni în Bulgaria, a cumpărat companii și în Polonia, Serbia, Croația. Trecerea granițelor nu mai era ceva de neconceput. Era ok și putea să fie foarte ușor adusă la masă.

Sergiu Biriș: Dar experiență în retail și în eCommerce aveai?

Monica Cadogan: Nu aveam experiență în retail. În schimb, aveam ceva foarte important: în consultanță înveți să gândești în procese. Nu știu dacă ai interacționat cu mulți consultanți, dar eu îi găsesc ca și pe oamenii, de exemplu, de drept, foarte interesanți, pentru că ei trebuie să gândească în proces. Adică, să vadă fluxurile, să vadă structura. Să nu ne uităm la cei care poate construiesc prima lor casă - se duc și vizitează șantierul și toate camerele par mici când nu e finalizat și când nu e plin, pentru că așa sunt, pentru că nu știu să vadă structura și nu știu să vadă schema. De-asta eu am, de exemplu, mare respect pentru arhitecți: ei văd blocul care nu există încă. Putem să ne certăm dacă punem tablouri sau dacă punem tapet. Majoritatea oamenilor nu pot face acest grad de conceptualizare. Dar eu, din consultanță, aveam structura asta, și mi-era foarte ușor să mă adaptez. Pentru că în sine, dacă te uiți ce este comerțul, ca și consultant, aș pune prima dată întrebarea, "Care este modelul de monetizare?" Modelul de monetizare e că adaugi valoare: cumperi din A, vinzi în B, adaugi niște valoare.

Monica Cadogan: Sunt două probleme importante în business. Dacă timpul trece în favoarea ta, adică dacă în timp business-ul e mai puternic nu pentru că îl împingi tu ci pur și simplu pentru că e acolo - și consider că da, în comerț, timpul trece în favoarea ta datorită faptului că consumatorii devin recurenți, au timp să se intersecteze cu tine.

Sergiu Biriș: Crește valoarea brand-ului.

Monica Cadogan: Da, acolo poți să și accentuezi. Deci, relația cu timpul, ce poți să faci, pentru că sunt lucruri pe care nu poți să le forțezi. Pe mine mă interesa dacă pot să înglobez mai multe într-un timp scurt. Și timpul trece în favoarea noastră, dar și noi am făcut foarte multe acțiuni pentru a ne ajuta. Și următoarea problemă este, cum arată business-ul: scalabilitate, structură, cum arată business-ul dacă mai pui un zero la orice cifră? Asta e o întrebare poate destul de inutilă pentru mulți oameni, sau poate deveni imposibilă - mie mi se pare un exercițiu de mare valoare. Dacă mai pui un zero, sau încă un zero, poți să mai simți în stomac cine îți trebuie la masă? Mie mi s-a părut că pot să mai țin încă un zero și încă un zero. Mai fusesem în firme în care aveam rulaj de 100,000 - 200,000 de euro. După, mai pui un zero, te duci în milioane de euro. După mai pui un zero, te duci în zeci de milioane. Întrebarea este cum arată business-ul la 100 de milioane? Mai ai tu față să îl reprezinți cum trebuie? Și întrebările astea sunt importante să le pui la început - și eu mi le-am pus și puteam să le pun în consultanță pentru că văzusem dilema asta. În consultanță lucrezi cu oameni în diferite etape și de obicei ei au nevoie de ajutor exact în aceste etape când sunt dileme filozofice. Au nevoie de ajutor de consultant când e o problemă de succesiune, când se creează structurile mai corporatiste - managementul. Deci văzusem filmul ăsta de multe ori.

Sergiu Biriș: Și atunci tu erai expertă pe proces. Până la urmă, puteai să intri în absolut orice.

Monica Cadogan: Un consultant, la fel ca un avocat, la fel ca un arhitect - ok, poate că le-ar plăcea mai mult o anumită zonă, dar sunt pregătiți și pot să intre în orice proces. Ca să facem recapitulare - mă "născusem norocoasă", mă născusem într-o familie, când am venit în Vivre, mă născusem cu neamuri multe, adică fusesem în regiune. Internaționalizarea nu a fost really a choice, ci deja era la masă. Atitudinea de consultant care văzuse business-uri mari și care nu se speria de, "Mai trebuie să mai facem o autorizație" - era acolo, era în CV-ul nostru și în grup, de fapt. Toți cei care am început, pentru toți a fost un downsizing.

Sergiu Biriș: Da, puteați să faceți orice.

Monica Cadogan: Proiectul a fost un downsizing. Adică, de exemplu, chiar și CTO-ul cred că a plecat de la coordonarea în 2011 a unei echipe de 10-12 programatori, era super senior, și a venit la zero. A venit să-și recruteze primul programator. Și eu, fusesem împreună cu familia mea în proiecte de dezvoltare în care valoarea proiectului era 5 milioane de euro, și după ne bucuram că avem vânzări de 10,000 de euro. Directorul de marketing fusese fostul director de marketing al BestJobs și plecase de la a administra bugete de zeci și sute de mii de euro pe an, să vină la noi.

Sergiu Biriș: Dar asta spune multe despre echipa pe care o aveai în spate, pentru că aveai o echipă care deja știa pasul 5. Nu era o echipă cu care ai învățat step by step ABC-ul. Era o echipă care era pregătită de 100 de milioane de euro.

Monica Cadogan: De-asta îți spun. Știi că mai interacționăm cu toții, mai ales și din tehnologie, cu specia asta de investitori, de experți în startup-uri. Iar eu, care am lucrat în tinerețea mea în consultanță pe lângă proiecte am făcut training și pe zona asta antreprenorială și îmi place foarte mult. Mă preocupă. Ca și muzica, e unul din lucrurile pe care le fac pentru mine, nu pentru CV sau pentru job. Și mi se pare că e foarte multă lipsă de profesionalism, pentru că analiza CV-urilor nu se face corect. Competențele necesare ca să fii antreprenor nu sunt să scrii cod, sau să faci un pitch de 5 minute. Ok, poți să iei un atlet de performanță - nu știu dacă știi, dar mulți din antreprenori vin din diferite zone de performanță, adică unii au fost sportivi, unii au muncit în fabrica de confecții a tatălui, de la 10 ani. Adică, vorbesc și despre competențe, dar care știu să crească foarte repede. Adică, antreprenorul, de fapt, este un pământ roditor, care vine la pachet și cu disciplina de a răsădi și a munci tot timpul. De-asta mi se pare important de spus că sunt lucruri care erau acolo la masă, dar ce trebuie spus este că probabil și echipa și toată lumea a venit cu 10 skill-uri și aveam deja niște șanse, dar cu ce am venit noi, de fapt, 90% din succesul Vivre a venit din lucruri care nu erau neapărat în prima zi. Au apărut în ziua 30, la un an, la doi, la cinci.  A fost o construcție continuă și este o construcție continuă, un efort.

Monica Cadogan: Eu, de exemplu, urăsc - poate și ție ți s-a pus întrebarea asta: "Cum ai reușit? Care e secretul tău?" Păi nu am reușit. Nu știu, încă mai merg. O să vedem.

Sergiu Biriș: Încă nu ai tras linie.

Monica Cadogan: Da. Adică să mă întrebați pe patul de moarte. Dacă facem atunci trei ore înainte să mor să dau concluziile mele, care e secretul și care a fost cel mai bun lucru, ok, dar acum eu încă simt că sunt work in progress, nu doar ca și individ, ci și ca și companie.

Sergiu Biriș: Când a venit echipa, chiar la început, când ai adunat echipa asta - the dream team, până la urmă, că din ce mi-ai zis, sunt oameni extrem de bine pregătiți - știai că o să mergi pe home & deco și a trebuit să îi convingi, sau cumva ați găsit împreună modelul?

Monica Cadogan: Iarăși, am destul de puțin respect față de experți în investiții, pentru că toată lumea se concentrează pe claritatea modelului. Definiția antreprenoriatului, care mi-e mie cea mai dragă - și am văzut cu siguranță zeci, dacă nu sute, și caut; dacă mai îmi dați, o să citesc un dicționar pe tema asta - definiția care mi se pare cea mai relevantă este "Pursuing a purpose, no matter the existing resources." Bineînțeles că sunt multe definiții.

Sergiu Biriș: Mai am eu una faină, care îmi place foarte mult: ești pe-o stâncă, sari, și construiești avionul în timp ce cazi și ești 100% sigur că îl construiești înainte să atingi pământul  și decolezi. Mi se pare o definiție bună pentru că nu știi. E highly uncertain.

Monica Cadogan: Ca să o dăm în filozofie, nu e viața așa? Adică, ai garantat că te căsătorești? Ai garantat nu că persoana respectivă o să te respecte și o să te iubească, dar ai garantat că o să trăiască, sau că o să trăiești tu? Nu. Adică, asta este o chestie a naturii umane. Dar, din natura aia umană, dacă te gândești la chestia asta, definiția antreprenoriatului, pe care am dat-o eu, are două elemente: are elementul de purpose, pentru că întotdeauna scopul este conceptual și deasupra individului. Adică, bineînțeles că spunem că X a avut o idee, dar întotdeauna creatorul unei idei mari, este doar începutul ideii. Întotdeauna ideea e mult mai mare decât creatorul. Purpose-ul este întotdeauna mai mare decât susținătorii lui. Și de aici, de fapt, faptul că misiunea și viziunea sunt întotdeauna în antreprenor - fie că ele arată bine sau nu, dar asta este realitatea. Dacă nu e antreprenor, poate fi directorul general, dar cel care are purpose-ul, care vorbește despre purpose, este antreprenorul adevărat. Nu contează cine este în hârtii. Și e important de spus chestia asta pentru că toată lumea se focalizează foarte mult pe structură. Suntem doi asociați sau șapte asociați? Cât are fiecare? Cine e CEO? Astea sunt lucruri de formă. Fondul este cel care cumva nu doarme noaptea pentru că în general e neliniștit, dar e neliniștit și pe problema cu firma. Deci purpose.

Monica Cadogan: Și al doilea, "no matter the existing resources." Cuvântul Resurse. Pentru că purpose-ul este foarte generalist, dar dacă vrem să facem un templu, cineva trebuie să sape, să adune sclavi, să taie piatră - nu poți să deconectezi antreprenoriatul de resurse, și de resurse mai ales pe care nu le ai încă. Și de-asta mi se pare important mie, și îmi place definiția aia, pentru că reduce munca la conceptul de resurse, care e destul de strâmt și de urât - pentru că noi avem o tendință bună, dintr-un anumit punct de vedere, de a idealiza foarte mult. Și eu personal, după ce am consumat literatură și am fost în zona de training-uri îmi vine să vărs când aud: "Trebuie să iubești ceea ce faci." "Dacă nu iubești ceea ce faci, nu te vei pricepe cu adevărat." Foarte mult emoțional.

Monica Cadogan: E adevărat că noi suntem și ființe emoționale, dar când analizăm nașterea unei companii trebuie - și ăsta e adevărul - trebuie să ne reducem cu toții la o resursă. Suntem o resursă umană, o resursă financiară. Pentru că dacă ne reducem, putem să ne reîntoarcem la manuale. Eu sunt un mare fan al învățatului - sunt convinsă că toți învățăm, dar mie îmi place învățatul structurat: din cărți, în training-uri. Cred că o parte din tinerețea pe care mi-o declar eu și copilăreala pe care mi-o asum - the downside e că mă alint, the good side este că mă simt ca un copil care am să stau în bancă să învăț, și tot timpul am să mă duc back to basics. Nu am nicio problemă să am profesori. Dimpotrivă, îmi place la nebunie să fiu în situații în care trebuie să învăț, trebuie să dau examene, trebuie să scriu, trebuie să fiu în bancă. Atunci când ești în bancă, trebuie să faci această reducere. Adică, bineînțeles că toți avem suflet, bineînțeles că oamenii din jurul nostru, unii au probleme, unii nu au probleme - dar din punct de vedere al business-ului, e mult mai simplu să schematizăm. Și cred că schematizarea asta este unul din secretele care îi opresc pe mulți oameni să gândească business-ul realist.

Sergiu Biriș: Merg prea mult pe emoțional.

Monica Cadogan: E foarte mult zgomot. Adică oamenii se identifică cu business-ul. De aceea vorbim despre faptul că noi în România și în regiune nu avem cultura asta a failure-ului. Normal. Dacă eu sunt echivalentă cu business-ul cultural - că toată lumea zice așa - eu nu vreau să mor. Supraviețuirea business-ului sau a bunului renume e legat de mine. E o ciorbă asta. Cum era: antreprenorul de succes dă faliment de trei ori în viață - e ca și cum ai spune, omul de succes moare de trei ori sau șoferul de succes face trei accidente nasoale în care mai omoară și vreo trei oameni, și acela e un șofer de succes. Adică zici, "Wow!"

Sergiu Biriș: Și e musai să fie așa.

Monica Cadogan: Serios! Sau cum ai spus tu cu avionul - parașutistul de succes mai cade din când în când; își rupe picioarele, dar el dupaia o să fie bine. Don't worry about it! Cred că trebuie să fim puțin mai blânzi cu noi pentru că noi vorbim despre atitudine, dar atitudinea, de fapt, consider eu, este o reacție la framework. E mult mai bine să lucrezi la sursă - și sursa de fapt, a problemei, a emoționalului este că nu vorbim cum trebuie. Până la urmă, antreprenoriatul - sau a face business - este un job. Este un job de a lua decizii. Să atragi resurse, să le pui la treabă - e un job care se începe dimineața, se termină la unii seara, la unii la ora 4. Și dacă îl pui așa, că este un job și că nu ești tu, atunci nu mai ai nicio problemă, că ai familie, că nu ai familie din cauza business-ului, că business-ul merge, că nu merge. Adică, bineînțeles că sună teoretic și urât dar măcar, dacă o pui așa, nu îți mai pui piedică singur.

Sergiu Biriș: Și nu îți mai e frică de eșecul care e legat automat de tine. Și dacă nu ai 50 de milioane în cont, nu ești antreprenor de succes. Cultura s-a dus spre prezentarea antreprenor-milionarilor în direcția în care, frate, dacă nu ești nu știu cine, nu mai ești un antreprenor de succes.

Monica Cadogan: Trebuie să lucrăm nu la a trata explicația, adică nu să corectăm erorile, că erori sunt multe și nici nu mai contează de ce. Eu cred că mult mai bine e, dacă tot vrem să avem impact și să îi ajutăm pe cei din jurul nostru și pe noi, pentru că vrem să facem repede toți - și cine nu vrea să o facă repede, something is wrong with you. Noi toți suntem trecători și timpul trece și după cum vedem în economie, momentele se comprimă - adică momentele până când un competitor te copiază de succes, momentul până când foștii tăi angajați sau aliați îți devin dușmani. Toate momentele astea se comprimă. E un trend destul de clar. Și pandemia asta a arătat-o foarte clar. Și atunci, dacă avem presiunea asta de timp, ca să rezolvăm ceva, trebuie să ne ducem la structură și la definiție. Și consider că antreprenoriatul este pursuing a purpose - this is the job. The job is to take decisions. Dacă nu vrei acest job este ok, sunt un milion de job-uri și se pare că ăstea se reinventează. În zilele astea, antreprenoriatul este despre a lua decizii.

Monica Cadogan: După aceea, dacă agreem pe tema asta, următoarea întrebare este, "Ok, când îți faci job-ul bine?" Și eu am o teză care zice că deciziile trebuie luate când știi destul de mult cât să iei decizii bune - și tot timpul, de fapt, antreprenorul trebuie să aleagă ce ia în seamă, să își reasambleze criteriile și să le prioritizeze. De fapt, greu nu e să iei decizii. Știi cum e? E puțin cam așa: dacă ai fost la teatru - eu nu am mai fost de mult timp - sau dacă studiezi ceea ce se face în producție de televiziune: ei fac setup-ul două zile, toarnă, distrug totul, construiesc. Cam ăsta este job-ul antreprenorului. De a lua decizii - acum suntem în setup-ul nu știu care, avem nevoie de elementele acestea; suntem în Vestul Sălbatic: avem nevoie de o ușa de face așa, de niște praf, de cai, și personajului îi punem recuzita necesară.

Sergiu Biriș: Dar ne va duce până în punctul cutare, după care dăm jos tot și we do it all over again.

Monica Cadogan: După, să zicem peste cinci ani, în Vestul Sălbatic, suntem într-un budoar în care avem o ședință. Contează îmbrăcămintea mai puțin - nu mai contează șapca și pistolul. Acum încep să conteze alte detalii. Uneori o să schimbăm personajele.

Sergiu Biriș: Asta e treaba. Asta e.

Monica Cadogan: Uneori, în film, deși subiectul e același, personajele sunt altele, sau sunt "peste 20 de ani". Deci cam așa cred că e bine de făcut. Job-ul e de a lua decizii, dar de a lua decizii când ai destul de multe elemente în setup, dar nu când el e perfect. Pentru că dacă te duci și faci decorul perfect, deja toată lumea poate să facă asta.

Sergiu Biriș: Tocmai acolo e secretul.

Monica Cadogan: Decizia ta este un avantaj competitiv. Toată lumea a auzit de competitive advantages. Adică, dacă eu și cu altcineva avem aceleași informații - sunt foarte multe studii pe tema asta - noi vom lua decizii diferite sau la momente diferite, ca să prezicem teoria jocului. Și în general, matematica asta aplicată de fapt, e foarte folositoare, cred eu, pentru viitorii antreprenori. Măcar să citească la nivel de povești, că nu-s pentru toată lumea. Pentru că e fix așa și în viață.

Sergiu Biriș: Vreau să ne întoarcem un pic la Vivre și vreau să te întreb ceva legat de al doilea unlikely successful thing pe care l-ați făcut voi, și anume că un eCommerce tipic se bazează pe stoc.

Monica Cadogan: Ne-am extins regional.

Sergiu Biriș: Primul a fost echipa și faptul că v-ați adunat și ați lansat pur și simplu proiectul ăsta. Și al doilea, proiectul în sine, faptul că dacă în eCommerce-ul tradițional ziceau că trebuie să te bazezi pe stoc - neapărat trebuie să ai stoc ca să se livreze mâine - voi ați demonstrat că de fapt nu ai nevoie de stoc și că lumea e dispusă să aștepte după un produs, după o canapea, după ceva, două săptămâni, trei săptămâni. Cum ați făcut chestia asta? Dacă mi-ar fi zis mie cineva, "Băi, investește într-un eCommerce și produsele vor fi livrate la trei săptămâni, o lună, două luni în anumite cazuri", aș fi zis, "Du-te de-aici că nu îți cumpără nimeni. Cine o să aștepte după acel produs atât?"

Monica Cadogan: O să îți răspund așa urât, cum fac eu. Iarăși e o chestie de pregătire academică. Nu sunt de acord cu ce ai spus tu că părea unlikely și new - pentru că de fapt contează foarte mult cum pui lupa. Dacă ne ridicăm destul de sus, trebuie spus așa: în momentul în care am început noi în 2012, eCommerce-ul lucra pe stoc furnizor. Ce vreau să zic este că vreau să reduc splendoarea invenției noastre la un singur cuvânt. Noi am schimbat un singur lucru, respectiv, 'internațional'. Ca și om care fusesem în consultanță, imediat am știut unde să caut. Majoritatea retailerilor lucrează pe stoc furnizor. Ei au un stoc tampon. De fapt, sunt cărți întregi scrise cum retailerii mari din Statele Unite au făcut niște metode de just in time, adică să optimizeze stocul furnizor și circulația dintre ele. Dar retailul în sine lucrează pe stoc furnizor. Doar voiam să fac corecția asta.

Monica Cadogan: Ceea ce am făcut noi puțin nebunește și nu se făcea nici atunci - și de atunci e destul de greu de făcut - într-adevăr, noi am lucrat pe stoc internațional. Asta este o invenție în sine, pentru că are o legătură foarte puternică cu UE. Adică, "invenția" asta nu putea să fie făcută înainte pentru că dacă tu trebuia să faci pentru fiecare... Uite, de exemplu, vindem o cană din Portugalia într-un cart și mai punem și o pătură din Danemarca și un scaun sau o decorațiune din Polonia. Dacă noi ar fi trebuit să facem import în fiecare zi pentru o listă de cinci căni acum, șapte scaune, ar fi fost un coșmar administrativ. Șansa noastră, sau modelul nostru, este construit pe Uniunea Vamală Europeană, în care bunurile circulă liber in și out. Doar vreau să fac disclaimer-ul ăsta. Pentru că a lucra pe stoc furnizor internațional, nu era posibil înainte nu doar de 2007 - de exemplu Croația a intrat în Uniunea Vamală în 2014 - nu era vorba numai de noi, ci și de țările în care vindeam noi. Și nu doar de momentul în care am intrat în Uniunea Vamală, că a durat de fapt ani de zile până când procedeele administrative au devenit destul de simple.

Monica Cadogan: Deci, cu siguranță că modelul nostru s-a născut la momentul potrivit, în sensul că noi, în 2012, eram la vreo 4-5 ani de când se implementase regula, și de fapt fluxurile logistice. Gândește-te, modul cum se gândea logistica internațională, transportul, a fost profund schimbat în momentul în care ai putut să faci tranzacții rapide. Adică, eu îmi imaginez, fără să fac un studiu, că înainte era o tendință puternică să imporți o dată un camion foarte mare - știi, cum e China. Zici, "Dom'le, ia o dată pentru șase luni." Pentru că e atât de dureros transferul, importul, drumul, încât nu poți să o faci în fiecare zi că te-ai ocupa numai cu așa ceva. Și asta nu e vorba numai de retaileri, de noi. E vorba și de furnizori. Deci, gândirea asta a avut nevoie după momentul 2007 când au intrat România și Bulgaria, de niște ani ca să poți să ai cu cine să vorbești. Acei doi-trei ani. Deci noi ne-am născut la momentul potrivit.

Monica Cadogan: Uite, zic așa, mai plastic. Vorbeam cu un director de vânzări din Belgia și zice, "Da, eu sunt director pe export." Și eu, cum întrerup oamenii, zic, "Dar noi suntem în UE, nu export." Și zice, "Draga mea, Monica, după Germania, pentru noi e export. Pentru toate țările mici, noi zicem export. Avem directori de țări - pe Germania, pe Italia, pe Franța. Eu sunt director de export." Cam așa era. Adică, o vreme mare, foarte multe companii din UK, din Spania, se uitau la noi și practic atunci realizau că da, poți vinde în toate țările astea mici, adică atunci realizau de ce e bine că noi suntem în România. Pentru că eram un hub regional la celălalt capăt - vorbesc despre furnizori din Manchester, să zicem. Și care se uitau așa la noi și ziceau, "Mamă, cum să fac eu operațiuni cu ăștia. Uite unde sunt ăștia. Ce e asta?" Dar noi după, ziceam, "Stai așa, stai să îți explicăm: noi suntem acolo pentru că noi de fapt consolidăm nouă țări. Uite, tot CE-ul." Și deși poate piața în România e mică - vorbeam cu brand-uri foarte mari care ziceau, "Nu aveți voi bani în țara aia să cumpărați produsele noastre, că noi suntem brand de super lux." Și ziceam, "Așa o fi. Dar noi nu suntem într-o țară. Suntem în nouă, sau în câte eram, și s-ar putea ca percepția ta despre consumator să se fi schimbat. Adică, trebuie doar să încerci. Trebuie doar să punem o campanie și să vedem răspunsul pieței. Adică, vrei tu să fii mai deștept decât mine și să ne contrazicem două zile? Hai mai bine să punem mâine o campanie și vedem ce spune piața."

Monica Cadogan: Deci, ca să revin, very daring a fost să facem pe stoc internațional. Iarăși o să fiu puțin plină de mine și o să zic că eu, fiind educată în formatul UE, cu acquisul comunitar, cu țări, mie mi-a venit foarte intuitiv înțelegerea asta. Am zis, noi putem să mișcăm marfă și dupaia am putut să construim foarte bine și pe proceduri. Ce trebuie să facem în țara aia? Facem firmă? Ne înregistrăm de TVA? Adică le-am înțeles foarte repede. Nu am avut o problemă.

Monica Cadogan: În schimb, dacă am mai făcut noi ceva foarte interesant - și asta a fost tot așa, nu neapărat o noutate, dar o noutate pentru online - noi am asamblat practic mai multe verticale. Pentru că, în online a fost o tendință, cum vorbeam noi mai devreme despre producătorii de conținut, întâi se nasc mulți playeri mici - e fragmentată. Și în online țin minte, când ne "născusem" noi era lenjerii-deosebite.ro, poșete.ro.

Sergiu Biriș: Da, erau foarte multe site-uri.

Monica Cadogan: Exact. E, noi ce am făcut - și de asta zic, nu e o inovație a mea, sau a noastră, pentru că există și playeri în offline - când am zis eu că am mărit lupa, noi de fapt ne-am comparat cu offlinerii. Am zis, digital space-ul este de fapt o altă dimensiune și probabil, în timp, trebuie să fie similară experiența cu ceea ce ai în offline. Și în offline, playerii foarte mari - nu o să zic Ikea acum, dar alții - au aceste multi categories. Adică, poți să cumperi de la o lumânărică până la un covor sau până la o saltea, un pat, un dulap. Asta, în sine, dacă te uiți cu ochelarii mei de consultant, de fapt e foarte complicat pentru că aceste verticale, sau producătorii, sunt de fapt industrii diferite. Să mă explic: tot ce are legătură cu lemnul - industria lemnului - ce are niște determinări gen volume, timp - nu poți să produci chestii din lemn, lemnul se usucă, se taie, se transportă. Deci ai industria lemnului. Este o asociație a producătorilor de lemn în fiecare țară, care arată într-un fel. Problema lor este cu utilajele. Și aia e o capacitate de producție limitată. El are un anumit fel.

Monica Cadogan: Apoi industria textilă. Zic foarte larg, textilă. Unii țes, unii fac covoare - au alte utilaje, au alte fețe, alt târg. Se întâlnesc în fiecare an de 40 de ani, într-un anumit format. Și vezi tot felul de textile, dar acolo nu-i vezi pe cei cu lemnul. Sunt alți oameni. E alt univers. După, mai ai zona de importatori care aduc din China, care aduc lucruri mici și care sunt optimizați pentru B2B - ei sunt de fapt furnizorii magazinelor, retailului. Aceia au cu totul alt discurs și o cu totul altă motivație. Un producător de canapele să spunem - o canapea de 100 de kg, care are tot felul de componente. Un producător de canapele are o capacitate limitată și el nu poate să își deprecieze marginea și nici nu poate să îți livreze dacă face un deal, decât într-o anumită capacitate, și de depozitare, și de lemn, și de ce vrem noi. Și el nu poate să dea o reducere foarte mare, în primul rând pentru că nu are banii, nu are marja, și în al doilea rând ar pierde bani, adică nu are o motivație economică. Preferă să mai stea cu canapelele acelea pentru că ele nu se demodează. Cel care aduce din China poate că are o motivație să vândă repede globurile sau cănile pentru că acum îi vine un transport nou, îi vine colecția de toamnă. Adică, motivația lor e diferită, fața lor e diferită - motivația, adică deal-ul comercial pe care trebuie să li-l propui - și consumatorul final nu poate să se adapteze pentru că și ei se modifică. Eu am văzut producători care au făcut în Europa și după au zis, "Stai că de fapt avem cerere mare. Hai că facem jumătate și offshore." Și de fapt combină. Și atunci, pentru anumite colecții, vrea să "scape" de ele și dă reducere, pentru ce trebuie să facă el are alt comportament. Adică, chiar și în colecția lui poate să aibă un altfel de spirit.

Monica Cadogan: Și noi am spus, "Uite, dacă tot facem ceva, hai să facem mare." Adică să acopere toate categoriile. Dacă mă duc la Ikea și îmi iau de toate, în online trebuie să fie la fel. Nu pot să mă duc într-un magazin să iau doar lenjerii, în următorul magazin să mă duc să îmi iau pernele. Trebuie să fim într-unul. Și asta a fost foarte nou pentru că nu exista niciun player atât de extins.

Sergiu Biriș: Bun, dar ăsta a fost un challenge imens, probabil, la nivel de tehnologie și logistică. Va trebui să îmi zici și despre asta, că de fapt, apropo de cheia succesului, cred că poți să creezi tu orice magazin vrei, pot să pui câte verticale vrei, dar dacă nu ai tehnologia, logistica și procesele din spate, it's going to fail. Nu ai cum.

Monica Cadogan: Da, adică dacă nu umpli magazinul acela cu lucruri. Ca să termin, am făcut internațional pentru că puteam în UE - și acolo am fost noi norocoși sau geniali sau nu știu cum. Era momentul potrivit. Procesele și furnizorii erau pregătiți, și noi eram unii dintre primii. Deci, exact cum ziceam, sunt destul de multe precondiții acolo, cum zicea Karl Marx, "Acumulările cantitative creează premisa salturilor calitative." Noi am fost unul din primii care am făcut acest salt. Și asta ne-a oferit un avantaj în piață. Apoi a fost decizia de go big from the start, nu doar ca și logistică, ci și ca și categorii. Și vreau să mai ating încă ceva în povestea asta cu perioada.

Monica Cadogan: Nu sunt, iarăși de acord, pentru că dacă o comparai, într-adevăr, cu livrările de telefoane sau nici nu știu ce puteai să cumperi online în 2012, ai fi spus, "Cum să aștept 3 săptămâni? Vreau mâine, vreau poimâine." Noi, pentru că ne-am comparat cu offline-ul, practic am zis, "Noi replicăm sau traducem experiența din offline." În offline, chiar și acum dacă te duci, îți alegi dormitorul viselor tale, și îți spune partenerul - dacă nu cumva e Ikea, unde îți iei cutiile și decizi tu când îl asamblezi - mulți parteneri îți vor zice, "Șapte săptămâni - dai avans 30% și te sunăm noi când trebuie să ți le livrăm."

Sergiu Biriș: V-ați pliat pe un model existent.

Monica Cadogan: Exact! Am zis că dacă alternativa este șase săptămâni sau alternativa e de trei ori mai scumpă, atunci we have a chance. Cred că e important să faci decorul. Și decorul nostru a fost offline-ul. Noi ne-am ales cu ce ne comparăm și de aceea am putut să luăm o decizie bună, pentru că am nimerit bine decorul. Adică trendul.

Monica Cadogan: Mai este încă o chestie la genialitate, și după mergem la logistică. Oricât de norocos ești - pentru că noi am fost norocoși să fim la momentul potrivit, atunci ne-am născut. Puteam să ne naștem prea devreme când încă nu se putea sau poate mai târziu, când deja competiția era foarte puternică. Am fost norocoși, dupaia am fost și destul de bine pregătiți - am setat decorul astfel încât să arate ca Vestul Sălbatic din acea cameră - dar dupaia am mai avut încă o chestie. Indiferent de cât de bine faci tu lucrurile, noi, oamenii, de multe ori subestimăm sau nu vedem the bigger picture: ce face concurența. Pentru că e posibil uneori să ai nenorocul să mai fie cineva extrem de bine pregătit cu multe resurse, care încearcă să facă același lucru în același timp.

Sergiu Biriș: Exact! A fost cazul vostru?

Monica Cadogan: Da. Nu am avut pe cineva care să ne strivească de când creșteam. E ca o plăntuță. Nu am crescut sub un mare copac, am avut timp să vedem și noi soare, să creștem puțin și să ne adaptăm. Și concurenții din offline, practic, nu a fost atât de agresivi de la început. Târziu, în ultimii doi-trei ani au început lucrurile să se mai aglomereze.

Sergiu Biriș: Probabil nu au identificat modelul pe care voi l-ați văzut. Adică asta mi se pare foarte greu să observi.

Monica Cadogan: Sergiu, dar tot e concurent.

Sergiu Biriș: Adevărat!

Monica Cadogan: Eu văd ca și concurent pe cel care vrea să ia bani din buzunarul clientului. Și offline-ul e concurent, pentru că poate să îi vândă acele pahare. Și Ikea e concurent că vinde acele perne. Deci, contează foarte mult cum se mișcă și concurenții. Iar la noi, concurenții au fost, pentru că piața era destul de liberă, concurenții erau ocupați să crească în domeniul lor - și ăsta a fost "norocul" nostru. Adică, ei de fapt creșteau, dar nu neapărat concurând în pătrățelul nostru.

Monica Cadogan: Acum, ducându-ne la ce ai spus tu cu construcția grea de logistică. Asta are legătură cu definiția antreprenorului pentru că atunci când servești un purpose, o calitate foarte importantă este să uiți ce ai învățat deja, să te deconectezi. Pentru că deciziile de logistică pe care le-am luat în 2012, sunt foarte diferite de lucrurile pe care le facem în 2018 sau în 2020. Acolo, la logistică, am învățat lucruri, învățăm lucruri, și ecosistemul acela se mișcă foarte repede. Adică, nu pot să zic că am fost geniali acolo. Noi acolo încercăm tot timpul să analizăm și să înțelegem motivațiile partenerilor noștri. În logistică, de fapt și în retail, sunt cifre foarte mari și orice optimizare mică ajută. Adică acolo este a game of numbers.

Sergiu Biriș: Spune-mi și de tehnologie puțin, pentru că ești un fondator non-tehnic. Nu ai background tehnic. Și asta dă speranțe multora probabil, pentru că mă lovesc de foarte mulți oameni care se tem, pur și simplu, de partea tehnologică atunci când vor să facă un business pe care, dacă o iei pe proces, cum zici tu, any business is a business. Zi-mi un pic relația ta cu tehnologia cum a fost. Pentru că au fost și acolo, cu siguranță, foarte multe challenge-uri. Din ce mi-ai zis, a trebuit să indexați o grămadă de produse, ați făcut curation foarte, foarte bine de la bun început - care iar mi se pare că e un avantaj competitiv la voi despre care poate îmi zici un pic. Zi-mi un pic despre relația ta cu tehnologia.

Monica Cadogan: Trebuie spus că eu, deși arăt foarte feminină, foarte blondă și vorbesc mult și sunt îmbrăcată puțin în roz, am fost prietenă cu cifrele și cu științele exacte. Și am fost prietenă în sensul că am putut să intru în detalii pe probleme aproape inginerești. Așa am fost eu. Am fost dintotdeauna. Nu am închis ochii și am zis "Nu-i treaba mea." Și cred că, de fapt, au foarte multă șansă cei care nu sunt din 'țara' aia dar care pot vorbi limba aia. Relația mea cu creatorii de tehnologie, pentru că pe lângă ceea ce ai intuit tu foarte corect, e foarte multă tehnologie în spate, pentru că noi ne ținem toate operațiunile, stocurile, comenzile, AWB-urile, relațiile cu partenerii noștri sunt foarte mult automatizate și evident folosim tehnologie acolo. Adică Vivre nu poate exista fără tehnologia scrisă de noi și de partenerii noștri.

Monica Cadogan: Personal, pentru mine, eu am avut norocul să atrag talent de acest gen, din tehnologie, și să pot să comunic cu el. Eu nu sunt un om care să scrie cod - ca de exemplu CTO-ul, inițial, și după aceea s-au adăugat engineers, product managers. Adică eu și toți oamenii trebuie să știm când să folosim expertiza, când să-i întrebăm - să nu îi poluăm și să îi întrebăm despre toate - dar pe de altă parte, să nu îi excludem din deciziile importante pentru că putem să pierdem oportunități. Adică, ceea ce cred, de fapt, este, după cum știm tehnologia devine din ce în ce mai democrată, adică putem să folosim bucăți prefabricate. E puțin ca mâncarea. Sunt pre-packed. Pe unele le arunci în cuptorul cu microunde și le încălzești - poate setarea unui magazin a devenit cam așa - la altele trebuie să mai faci și tu niște operațiuni, dar deja ai big blocks astăzi.

Monica Cadogan: La noi au fost și alegem tot timpul lucrurile pe care le facem noi de la zero, adică atunci când ne suflecăm mânecile și scriem codul, dar am încercat - pentru că resursele întotdeauna în tehnologie sunt prea mici - am încercat să luăm și off the shelf, sau pre-packed sau api-uri cât de multe. Asta mi se pare foarte important, ca antreprenorii care vor să facă business în general, nu neapărat business cu produse tehnologice, să înțeleagă că asta este part of their job, să ia decizii privind tehnologia, dar asta nu înseamnă că ei trebuie să scrie cod și tot timpul trebuie să aibă o conversație reală. Înainte îmi plăcea mie să spun că un antreprenor trebuie să aibă în dreapta financiarul - adică să înțeleagă bugete, cifre, implicații, TVA-uri - nu ai cum să nu le înțelegi. Nu trebuie să faci tu un buget, dar trebuie să poți să te uiți pe el, să gândești în cifre. În stânga, pentru că aici e inima, să ai HR-ul, adică relația cu oamenii, cu echipele, motivația, empatia. Ei bine, de fapt ți-a mai apărut încă o mână, respectiv relația cum folosești tehnologia și automatizările. Și asta, it's not an option. It's a must! Chiar dacă ai business extrem de tehnologic sau chiar dacă folosești tehnologia să optimizezi niște procese, să ai mai multă transparență.

Monica Cadogan: Eu, de exemplu, nu știu dacă știi, sunt și în consiliul de administrație la o companie foarte offline, la un producător și vânzător de vin la Purcari, care deține și crama Ceptura. Acolo se răsădește viță de vie, se culege, se presează, și oenologi și oameni deosebiți amestecă acolo ca să iasă un vin bun - și după îl punem în sticle și prin distribuție ajunge la clienți. Chiar și acolo, tehnologia, ca în orice business, poate ajuta în foarte multe locuri. Poate să ajunge la camere și senzori care preiau informații și nu trebuie să mai bați hectarele ca să știi când trebuie tăiată vița sau când e prea cald sau nu știu ce. Informația financiară circulă prin tehnologie. Stocuri, prețuri, integrările cu partenerii tăi. Adică, ce vreau să zic este că nu știu dacă este o veste bună sau proastă, folosim tehnologie în foarte multe zone din business, și trebuie să o înțelegem din ce în ce mai mult, să citim din ce în ce mai mult, să auzim. Cumva trebuie să ne familiarizăm cu ea. Nu înseamnă că trebuie să știm codul și micile bucățele. Putem să vorbim cu oameni care sunt experți în această zonă.

Sergiu Biriș: Nici măcar când produsul tău e unul pur tehnologie - eCommerce-ul până la urmă e un produs digital. Nici atunci nu ai avut nevoie ca tu să știi tot, dar ai știut ce să ceri.

Monica Cadogan: Nu știu dacă am știut. A fost o conversație reală. Și provocarea este că multă lume are - vorbim despre purpose și despre dream și despre lucruri din astea, cum spuneai tu cu avionul că sari. Trebuie să poți, ca să comunici cu un alt creier, trebuie să structurezi. De fapt, acolo e marea problemă. Acum 20-30-50 de ani și poate și astăzi, dar în Africa, se face business din stomac. Adică, pe instinctul meu și pe deciziile mele într-un singur cap. Ce se întâmplă este că deciziile, de fapt, se iau în mai multe capete, folosind expertiză. Nu mai este doar managementul de management, ci expertiza. Deci persoanele astea trebuie să comunice. Și atunci trebuie să devenim toți foarte structurați în a comunica ce vrem să facem, concluziile, ca să putem să îmbinăm, pentru ca întregul să fie mai mare decât suma, ca să putem face un produs, de exemplu. Și aici poate m-au ajutat, iarăși, experiențele mele în consultanță, când trebuia să obțin rezultatul. Asta e frumusețea în consultanță. Ai un termen limită și trebuie să get to the bone. Trebuie să scuturi copacul acela până când vezi ce rămâne, care este structura lui. Deci asta trebuie să le spun, că understanding technology is not an option.

Sergiu Biriș: Vreau să te mai întreb despre finanțare, despre bani, despre cum v-ați finanțat.

Monica Cadogan: Despre bani și despre ani.

Sergiu Biriș: Cum v-ați finanțat? Știu că la început ați băgat voi banii voștri ca fondatori.

Monica Cadogan: Cu cei trei F, da?

Sergiu Biriș: Da, în afară de ultimul F.

Monica Cadogan: Nu, că avem și ultimul F să știi.

Sergiu Biriș: Da, voiam să te întreb un pic dacă ați mers vreodată la investitori externi să ridicați bani, gen venture capital, sau ați încercat să creșteți pe resurse proprii?

Monica Cadogan: Acum, iarăși o să îți răspund ca un consultant pentru că eu sunt un consultant. Filozofia unui consultant când începe un lucru este lift every stone. Adică testează assumption-urile. Așa ar trebui să fie un consultant adevărat. Asta înseamnă că de fapt am mers cât am putut noi de mult pe toate căile. Întotdeauna ne-am uitat la diferite surse de finanțare, versus efort. Cât puteam să luăm. E cel mai ușor să scoți din buzunar și să pui tu banii. Durează o secundă daca îi ai acolo. Dupaia, să iei din buzunarul unui partener - de exemplu Neogen, și Călin Fusu este un investitor pentru noi practic, din primul moment - e mai greu să iei de la Călin din buzunar că trebuie să îi explici: "Îmi trebuie asta ca să fac asta, și o să fac asta."

Monica Cadogan: Deci am făcut așa: întâi din banii noștri, din buzunarele noastre pentru că aveam nevoie de viteză și dura prea mult să explicăm, însă în momentul în care am avut ceva de explicat, să știi că am început să vorbim cu toată lumea. Și cu toată lumea înseamnă, ne-am dus la bănci și am luat credite. De fapt, ne-am mai finanțat cu ceva intermediar. Intermediar, ne-am finanțat indirect cu foarte mult credit furnizor. Și, a nu da bani furnizorilor - deci de fapt a te împrumuta de la ei - de obicei vine, într-adevăr, cu explicații. Am aflat foarte repede că unii ne dau mai ușor termene de plată dacă avem un rating de la niște agenții internaționale. Și atunci, ne-a preocupat să vedem cum ne fac ei rating-ul și interogările și am aflat că, uite, problema asta cu pierderea, foarte multe companii din tehnologie sunt pe pierdere fiscală, pentru că, la fel ca și constructorii, dezvoltatorii imobiliari bagă mult la început până fac blocul și abia după încep să vină rezultatele; dar standardele contabile nu ne avantajează pentru trebuie să reflecți cheltuielile. Și atunci, pe lângă a da explicații, am început să ne uităm cu atenție la standardele contabile - ne-a plăcut sau nu ne-a plăcut - ca să poți da explicații.

Monica Cadogan: Întâi am vorbit cu furnizorii și am zis, "Uite, ce este. Noi suntem o companie serioasă, suntem pe pierdere pentru că nu știu ce - începi și negociezi - dă-mi un termen de plată." Și ei zic, "Păi dacă nu îmi plătești." Și eu zic, "Îți plătesc eu, promit! Uită-te la mine." Îmi cunosc foarte mulți din furnizori, de ani de zile. "Merg la târg, vin la tine, vii la mine. Știu că lucrurile nu sunt perfecte, dar ai încredere în mine. Asta este, nu am ce să îți dau altceva. Nu pot să îți dau un pantof, nu pot să îți dau un copil să îl ții până îți plătesc factura." Iar unele uși au rămas închise. Au zis, "Sorry, it's not good enough for me." Și atunci bați la următoarea ușă. Adică am investit foarte mult în partenerii noștri și în relația lor și ne-am cam luptat, ne-am cam rugat de ei. Iar asta este, în engleză, "Smile and dial" - e o recomandare pentru toată lumea. Smile and dial. Bine, dacă e cazul să faci pe telefon. Nu e o soluție magică, dar probabil că trebuie să dai 100 de telefoane la furnizori sau la oameni la care trebuie să dai bani până să tragi o concluzie. Și probabil că după 100 de telefoane, ai o concluzie. Trebuie să dai 100 de telefoane. Sorry. Asta nu înseamnă că trebuie să te duci la 100 de investitori. Investitori sunt și furnizorii. Deci pentru furnizori a fost următorul pe lângă banii noștri.

Monica Cadogan: Următorul nivel a fost cel instituțional, îl numesc eu, adică cu băncile. Consider că cu băncile e foarte bine să discuți - cu oamenii din bănci - pentru că, ne convine sau nu, ei reprezintă o școală de gândire, de interpretare. Este o realitate până când o să fie disrupted, până când criptomonedele o să îi dizolve și o să moară toți și nu o să mai ai comisioane, ei sunt acolo. Ei sunt limbajul prin care traducem noi. E un pic ca engleza. Până când cumva o să se traducă din orice limbă în orice limbă instant, și nu o să mai conteze că vorbesc într-un dialect mort pentru că de fapt tu vei seta că mă auzi în franceză sau în engleză - între timp trecem prin engleză. Băncile sunt engleza business-ului, ca și limbă internațională. Și ăsta este un exercițiu, cred eu, foarte bun pentru antreprenori, pentru că de fapt este ceea ce numesc eu, 'un exercițiu de măsurare cu o oglindă relevantă'. Oricât de bine mă construiesc eu și mă simt eu, la un moment dat, e bine să mă uit și într-o oglindă, și oglinda asta a băncii, care începe și te întreabă, "De ce ai pus aia? Cum e aia?" Și e bine să te uiți nu când ești totalmente pregătit și cel mai frumos. Adică, te pregătești patru ani să mergi la olimpiadă. Dar poate te mai duci și la niște competiții intermediare după trei luni, după șase luni. A sta în discuții cu băncile - discuții financiare, discuții de leasing, depinde ce faci - este ca și cum te duci la aceste mici competiții. Mai faci meciuri. Nu e marea miză, dar mai faci meciuri, pentru că așa îți primești întrebările incomode, așa îți rafinezi modelul.

Monica Cadogan: Următorul nivel este - că acolo te duceai - să vorbești cu niște investitori financiari foarte sofisticați, respectiv cei prin equity, ș.a.m.d. Nu am dat niciodată un mandat exclusiv de vânzare de shares. Am făcut-o noi și nu ne-am bazat că vom plăti facturile cu banii de la investitori. Am avut discuții amicale, ne-am întâlnit - cum m-ai găsit tu pe mine și ai zis, "Hai să facem ceva", la fel am făcut. Deci am trecut prin procese destul de detaliate. Am inițiat, la un moment dat, dar fără consultant - am pregătit documentele, am vorbit, am testat și am făcut-o cred că din anul trei, destul de repede.

Sergiu Biriș: Ai fost tu în postura celor care vin la Imperiul Leilor să facă pitching? Ai fost tu în postura respectivă?

Monica Cadogan: Nu am povestit că în Octombrie 2012, abia se făcuse firma și eu m-am dus la un pitch? Da, deci am fost de multe ori în postura aia, și iar cred că e foarte bine să faci și asta, pentru că altfel opțiunile rămân teoretice. Iarăși o chestie pe care o văd la oamenii inteligenți, ne ducem foarte mult în conflict de idei - eu spun așa, tu spui așa - și dupaia detaliem de ce ideea și vorbim. Eu sunt genul de persoană care se duce și încearcă să zică, "Ok, hai să nu fie doar o idee. Hai să fie de fapt o opțiune." O opțiune înseamnă nu doar ce cred eu sau ce crezi tu sau ce ți-a zis altcineva sau ai citit tu că s-a întâmplat în America, înseamnă poate o hârtie, a conditional offer pe care poți să o compari, sau, mă rog, întâlniri. E un efort mare pentru un antreprenor, pentru că antreprenorul trebuie să țină multe bile în aer. Trebuie să construiască business-ul - adică să 'bage bani în bancă', să vândă chestii - trebuie să clădească, să reclădească, să controleze, să susțină echipa - deci trebuie să zâmbească, să adune, să certe, să întrebe, în același timp. Adică money in the bank, echipa ta, oamenii tăi pe care te sprijini. Și după aceea trebuie să termine - de-aia am făcut comparația cu mama care trebuie să și dea de mâncare, trebuie să își facă și job-ul și trebuie să arate și frumos în poză, să meargă la dating ca să se ducă la un investitor sau o bancă să îți dea un credit. Cred că acolo este temperatura cea mai mare în care se călesc antreprenorii - atunci când trebuie să te justifici. Și cred că mulți din cei care nu vor să ia investiție sau nu iau investiție, ăsta e un semn că sunt prea mândri. E un semn de humbleness să te duci să te justifici.

Monica Cadogan: Și cred că e foarte bine să ai board, adică să nu fii tu ultimul șef din universul tău. Pentru că nimeni nu e de fapt buricul pământului. Întotdeauna e cineva de care ai tu nevoie foarte mult. Uite, eu de exemplu, ca și CEO, am acționarii.

Sergiu Biriș: Voiam să te întreb de acționari.

Monica Cadogan: Da, noi suntem în aceeași structură, într-o structură deja de opt ani, respectiv 50% grupul Neogen reprezentat prin Călin - dar care nu e doar Călin - 5% CTO-ul și 45% o firmă deținută de mine și de soțul meu.

Sergiu Biriș: Aici iar mi se părea un sort of unlikely thing care a funcționat la voi, pentru că tu practic ești minoritar în acest business. Ai fost de la bun început, și asta înseamnă că a fost nevoie să ai o relație extraordinară cu ceilalți investitori majoritari până la urmă, și să aveți o relație foarte de încredere, cumva, între voi.

Monica Cadogan: Genul meu. Eu am, fără nicio glumă, patru copii. Am născut și am cărat în spate patru saci.

Sergiu Biriș: Să-ți trăiască.

Monica Cadogan: Mulțumesc, la fel! Când faci un copil, nu ai nicio garanție. Dar chiar cred, adică, până la urmă, îți asumi că familia lui va fi mai prezentă. Adică, pentru un copil ești minoritar. Nici nu știu cum ești. Dar este - și am să revin la pilda cu Solomon, cu cele două mame care se certau pe un copil și la un moment dat, Solomon a zis, "Hai să tăiem copilul în jumătate" știind că mama adevărată o să zică, "Ok. Nu e copilul meu." Eu am fost mama adevărată, că deși am fost minoritară, am iubit copilul - asta nu înseamnă că ceilalți asociați nu. Dar cred că ăsta este secretul. Secretul este că de fapt, echipa noastră e puternică pentru că e diversă. Din punct de vedere al genului, din punct de vedere al profesiei - că eu sunt consultant, și finanțist; nu suntem trei programatori care am făcut asta - din punct de vedere al experiențelor - eu arăt, într-adevăr, unlikely pentru un creator de companie de eCommerce, pentru că înainte eram consultant în Bulgaria, în Ungaria. Dar diversitatea asta cumva, este întotdeauna un avantaj. Eu sunt un mare susținător al diversității de background, chiar și de gen, de vârstă. Noi nu avem neapărat foarte mari diferențe, dar da, diversitatea este secretul.

Monica Cadogan: Chiar și ideea de minoritar. Nu știu, într-o familie - și nu vorbesc neapărat de mămică și bunică și soț - nu mai e conceptul de minoritar. Poate că sunt mămici care stau mai puțin cu copiii decât bunica - ea e majoritară. Everybody wants the good of the child, cumva. Pe mine m-a ajutat foarte mult, iarăși, o chestie pe care vreau s-o zic. Eu nu cred că noi ne maturizăm în business fără să ne maturizăm personal. Sau, cei care nu ne maturizăm personal, o să ne manifestăm și o să afectăm și business-ul. Cred că este o împletire importantă între cele două lucruri, și de aceea, de exemplu, poate că o mamă de patru copii nu pare a fi CEO-ul de la înființarea unei companii, dar de fapt are explicație și are și legătură cu viața mea personală și cu opțiunile mele personale.

Sergiu Biriș: Mie tocmai asta mi se pare cea mai faină. E cu adevărat special tot, pentru că e un ansamblu de lucruri foarte faine, până la urmă, puse împreună, care luate cumva separat, parcă nu ai crede - "Băi nu e posibil! Cum? Ai doi copii mici și lansezi un startup și o să ajungă atât de mare. Cum poți să deal with so many suppliers?" Sunt foarte multe 'cum să'.

Monica Cadogan: Pare foarte încărcat pentru că abordarea nu e corectă. Trebuie să change the lenses, at a certain time. Pentru anumite probleme - de exemplu, poate failure-ul nostru sau opțiunea noastră de a nu crește cu bani de la VC are legătură cu stilul meu, pentru că eu nu sunt ideală pentru VC. Nu sunt la prima carieră. Deci nu sunt profilul lor. Eu probabil că sunt problema pentru care nu am luat bani de la VC până acum, sau pentru care noi nu suntem acolo, în firul acela. Pe de altă parte, dacă te uiți dintr-un alt punct de vedere, la faptul că am reușit să fim independenți, că suntem o companie de eCommerce care ne finanțăm nu doar prin bănci - am făcut o emisiune de obligațiuni, suntem auditați din primul an.

Sergiu Biriș: Spune-mi puțin de emisiunea de obligațiuni, că asta iar e foarte interesant. Ați ridicat 3.5 milioane în martie.

Monica Cadogan: Când începuse uraganul Katrina.

Sergiu Biriș: Nu mai zic 'unlike'. Gata!

Monica Cadogan: Aia are legătură cu faptul că cine mă aude, și încep cu teoriile mele. Adică eu sunt un om care poate să facă chestiile astea. Îmi plac lucrurile astea. Îmi plac contractele, îmi plac detaliile. Nu am o problemă.

Sergiu Biriș: Ți se potrivește ca o mănușă.

Monica Cadogan: Da. Și problema nu este să fim potriviți pentru toate. Problema este să știm ce suntem - adică să ne înțelegem bine componentele - cine ia deciziile, care sunt punctele forte, și să le folosim pe alea. Și bineînțeles, dacă este cazul să avem multe puncte slabe, să aducem pe cineva care știe. Asta este, iarăși, componența echipei și a deciziei. Aia înseamnă, de fapt, diversitate. Diversitatea pe care nu o folosești nu e diversitate. Dar nu poți să iei un om negru, după iei un copil și faci un board și mai iei și un francez și zici, "Da, domnule, am un board foarte divers." E o diversitate care să aducă, de fapt, competențele necesare la acel timp la masă. Iar el o să fie explicația succesului dar o să fie și motivul pentru care nu poți să faci niște lucruri.

Monica Cadogan: Nu știu dacă ți-am răspuns sau am fost foarte generică, dar e clar că modul cum arată Vivre astăzi, ca și companie, are legătură și cu mine și cu ceilalți poli de putere - respectiv asociatul nostru majoritar, CTO-ul nostru care este și în shareholding. Deci, dacă le-ai lua și le-ai analiza pe toate, dacă ne-ai fi luat și ne-ai fi profilat probabil, psihologic, lucrurile ar fi fost foarte understandable. Asta voiam de fapt să zic, că pare improbabil. Noi folosim și în recrutare și dupaia, metodologia Hogan - nu știu dacă ți-e familiară - e o profilare psihologică. Sunt foarte multe, dar e una folosită în echipe și în asamblarea de echipe. Dacă te uiți la profilele noastre, profilul meu, fără poza mea, ar avea profil de antreprenor. Sunt super competitivă, valorile mele sunt power. Deci nu contează că am doi copii sau șapte copii, că am 30 de ani, că sunt româncă.

Sergiu Biriș: Ești în filmul perfect pentru tine.

Monica Cadogan: Eu sunt în acel film. La fel și cofondatorii mei. Dacă am asambla companiile și shareholding-ul cu un psiholog la masă, sau dacă investitorii ar face profilele, ar folosi ce metodologie vor ei...

Sergiu Biriș: It would make sense.

Monica Cadogan: It would make sense. Asta vreau să spun.

Sergiu Biriș: Vreau să te mai întreb două lucruri.

Monica Cadogan: Cu obligațiunile vrei să îți zic?

Sergiu Biriș: Da, zi-mi scurt și cu obligațiunile, și după încă două.

Monica Cadogan: Aia este din carte. Iarăși, e vorba de cărți. Nouă ne plac cărțile - și mie, și lui Andras și cred că și lui Călin. În carte spune că o companie este cu adevărat de succes când poate să atragă bani de la mulți, când poate să se deschidă. Așa se zice în economics-ul primar de clasa a 11-a, că nivelul cel mai înalt al unei organizații este când ea se deschide, se listează și devine o companie publică. Este cam în manualul acela. Și dacă e să o luăm iarăși cum îmi place mie, cu explicațiile, eu vin din Finanțe, Bănci, Asigurări și Burse de Valori și am avut mandat, am avut un carnet de broker; Călin Fusu a fost broker la viața lui și chiar a lucrat câțiva ani în acest domeniu - deci ne era foarte familiar. Știam despre ce e vorba. E parte din meseria noastră. Plus că asta s-a întâmplat, iar, la momentul potrivit. Cred că zona asta de finanțare AeRO, care s-a născut de câțiva ani, e piață secundară - noi am folosit o oportunitate și am vrut să facem deschiderea către piață, către investitori prin piața asta AeRO pentru că ea este destul de pregătită încât să atragă astfel de sume, că suma nu e mică, dar totuși destul de la început, astfel încât un nume ca al nostru să fie atractiv - pentru că noi am finanțat și la o dobândă destul de bună. Deci iarăși, de fapt, are legătură cu job-ul antreprenorului: să vadă oportunități și în finanțare. Eu trebuie să compar finanțarea prin obligațiuni cu finanțarea bancară, cu finanțarea prin equity. Ăsta e job-ul meu. Trebuie să îmi fac setup-ul - am un CFO care îmi face analizele acestea, nu știu eu să le fac pe toate - și să iau decizii. Dar nu ai cum să scapi de acest job. Trebuie să te uiți la oportunitate. Dacă e o oportunitate acolo, și eu consider că oportunitatea era acolo, că altfel încercam să facem obligațiunea acum cinci ani. Nu am încercat acum cinci ani, am încercat și am reușit acum pentru că ne pregătisem, aveam deja povestea clară - respectiv cifrele, cohortele, business plan-ul - dar și piața era pregătită.

Sergiu Biriș: Și turn every stone.

Monica Cadogan: Da, dar nu trebuie să stai prea mult. Dacă nu e niciun bănuț acolo, o lași repede.

Sergiu Biriș: Două ultime întrebări pe care vreau să ți le pun. Una, pentru că la Imperiul Leilor ești unul dintre investitori, ești leu, și voiam să te întreb, care e lupa ta, care e filtrul tău pe care îl aplici celor care vin să facă pitch la emisiune. Ai un timp destul de scurt - bine, e tăiat în emisiune, nu e neapărat atât de scurt - dar nu ai un timp foarte lung în a-ți da seama dacă proiectul este de investit în el sau nu. E ceva ce aplici?

Monica Cadogan: Da. Cum am zis și mai devreme, mie îmi place diversitatea și în echipa mea, și în general. Cred că personaje de background-uri diferite, pot să atingă. În schimb, încerc să fac acea reducție și să înțeleg dacă în fața mea este un expert, dacă în fața mea este un constructor-antreprenor - care sunt motivațiile. Întotdeauna, în acele ore, am încercat nu neapărat să zic că e o chestie de chimie, că îmi place mie de el și vreau să ies cu el la o bere. Dar am încercat să înțeleg ce am în față și am căutat consistență. Pentru că, de fapt, fiecare om e potrivit și bun în felul lui, și fiecare om, cumva, are un destin. Eu nu sunt vrăjitoare să mă uit într-un glob. Dar dacă tipul de business, modelul de business pe care și l-a ales e consistent cu personalitatea și cu direcția lui, are mai multe șanse. Pentru că dacă ești extrem de generic și ai nevoie să construiești un app, și tu nu înțelegi nimic, ai să fii foarte deconectat. Eu nu zic că toți trebuie să fim coderi. Sau invers, dacă tu ești foarte preocupat și ești un om de detaliu, și piața, ceilalți, au nevoie de fapt de ceva foarte generic, de un om de dezvoltare, nu ai să fi CEO-ul potrivit. Deci întotdeauna m-am uitat la consistența între ceea ce omul declară că vrea să facă, între rezultate și ceea ce știam eu despre piață. Adică șansa lui judecată, bineînțeles, prin noțiunile mele mici. 'Consistență' este cuvântul magic când trebuie să iei o decizie repede. Nu poți să știi tot, dar măcar să pară din același film.

Sergiu Biriș: Foarte fain! One last thing! Vreau să te întreb pe tine personal dacă e ceva ce ți-ai dori să faci și nu ai făcut încă. Adică, antreprenor, investitor, mamă a patru copii, what else?

Monica Cadogan: Sunt multe! Every now and then, every two-three years, four years, îmi pun în cap o meserie pentru că una din întrebările pe care le adresez eu oamenilor este, "De unde vii și unde mergi?" Adică ce vrei să te faci când te faci mare. Și mă întreb și eu pe mine ce vreau să mă fac când mă fac mare, și pot să îți dau răspunsurile pe care le știe multă lume. Până acum vreo cinci ani voiam să mă fac producător de muzică. M-ai întrebat și tu mai devreme ce fel de muzică - producător de muzică era un job. Dupaia, m-am răzgândit și am vrut să fac post-producție de filme - deci de content. Consider că mă pasionează foarte mult conținutul sau modul cum se face conținutul de calitate - și ăsta e unul din motivele pentru care sunt și la Imperiul Leilor - pentru că e un conținut și am văzut și am fost în fabrica de conținut acolo, și chiar într-o fabrică destul de bună. Foarte bun grupul. Și acum, în ultimul timp, de vreo doi-trei ani m-am mai schimbat puțin și dacă ar fi mâine să nu mai fiu la Vivre și chiar să o iau de la zero și să am toate resursele - cum le spunem noi oamenilor, "Ce ai face dacă ai avea toate resursele?" - mi-ar plăcea foarte mult să mă duc în zona de wearables și de device-uri legate de comunicare. Mi se pare că e o rupere între oamenii care vor să construiască tehnologie pură și nu știu cum să zic, restul, industriile, praful, cimentul - nu s-a făcut nimic în ciment de 2000 de ani. Case inteligente, lucruri din astea. Și pentru că eu sunt un om de legătură, sunt un liant - ca și în consultanță, rolul meu de CEO a fost să adun resurse - consider că acolo sunt prea puțini oameni ca mine, încă, în special în zona de wearables care are legătură și cu sănătate. Dar în zona asta m-aș duce. De tehnologizare a day-to-day life, dar tehnologizare la modul de enabling, adică de a ajuta lucrurile din jurul nostru să ne ajute mai mult. Asta aș face mâine.

Sergiu Biriș: Foarte tare!

Monica Cadogan: Mai am multe lucruri de făcut.

Sergiu Biriș: Da, nu m-aș fi așteptat să fie în zona asta de wearables, dar it makes sense pentru că e o zonă complexă, e foarte greu să faci hardware, și mai ales care să fie în contact cu pielea, cu oamenii. E un domeniu special. E un domeniu deosebit.

Monica Cadogan: Înainte m-am pregătit destul de mult să mă duc în zona de medicină și am o mare prietenie și cu fizica, și cu chimia. Mă simt familiară acolo. Sunt convinsă că aș putea să lucrez cu medici, cu tehnicieni care fac tehnologia materialelor și lucruri din astea. Mi-ar plăcea foarte mult.

Sergiu Biriș: Foarte fain! Monica, a fost o plăcere să te am în emisiune. Ești grozavă! Dacă vrei tu să zici ceva, să lași publicul cu ceva. One last thing.

Monica Cadogan: Da, vreau să las cu ceva pentru că nu se zice destul. În afară de adresa mea de email și faptul că eu îmi citesc mailul și răspund la telefon - deci cu încredere să apelați dacă vreți să ajungeți la mine. Nu o să fiu neapărat prietenoasă, dar monica@vivre.eu - eu sunt la capăt. Vreau să zic ceva și despre mine, și despre tine și despre ceea ce cred că este nu neapărat omul nou, dar ceva în zona aia - antreprenorul nou. Cred foarte mult că trebuie să cerem, să dăm exemplu. Și de fapt și emisiunea asta, am acceptat să fiu în ea pentru că cred că sunt prea multe exemple nu știu dacă negative, dar se face foarte mult zgomot într-o direcție care este de fapt doar un 5% - Zona asta de norocoși, de escroci. Cred că există un 95% de oameni, eu le spun normali, care au și familie, au și părinți, au și frați, nu sunt nici cei mai bogați, nici cei mai frumoși, dar care duc greul, care fac lucruri, care mișcă universul. Universul se mișcă și va fi mai bun, cultura noastră va fi mai bună, atunci când noi toți cei care facem lucruri o să explicăm ce facem, o să căpătăm personalitate și o să acceptăm să fim - nu știu dacă ai văzut, dar sunt foarte amuzante acele puzzle-uri, sunt de fapt niște poze și fiecare înseamnă ceva, dar când te îndepărtezi e un model mai mare. România, cultura. Iar eu văd asta - și am autoritatea să vorbesc despre asta - observând și cultura irlandeză în care trăiesc cumva pentru că soțul meu e cumva de acolo și noi mergem foarte des, și văd că ei își asumă.

Monica Cadogan: Așa vom corecta, poate, și problemele poate din politică. Așa vom îmbunătăți CSR-ul și implicarea noastră în societate - acceptând să ieșim puțin mai în față. Asta nu e o declarație că vreau să intru în politică sau că vreau să fac tot felul de camere de comerț sau de nu știu ce, dar cât pot, cu o oră, cu cinci, cu nouă, mă simt obligată, și știu că trebuie să contribui. Și asta, de fapt, vreau să le transmit tuturor, să înțeleagă că nu au doar opțiunea, ci au obligația să contribuie. Pentru că eu, de exemplu, îmi influențez angajații, clienții. Eu nu pot să mă ascund de chestia asta. Nu pot să iau doar lucrurile bune. Îmi influențez copiii, copiii mei influențează mediul de la școală. Dacă vreau un mediu de business mai bun, dacă vreau o cultură mai bună, nu trebuie să îmi iau bagajele și să plec în Germania - aia este ca pizza scoasă din cuptor. O încălzești puțin și gata. Eu vă îndemn și vă cer să vă suflecați mânecile, să luați făină și să vă faceți pizza voastră. Să ajutăm împreună la reconstruirea țării. Și cred că după 50 de ani în care s-a mers într-o direcție, trebuie să mai treacă probabil încă 50 de ani, dar deja au trecut vreo 20. Trebuie să punem și noi umărul. Acesta este mesajul meu. Toți cei tineri și bătrâni și dinozauri, să ne punem problema că suntem români și să nu mai auzim glume de genul, "Singurul meu defect e că m-am născut în România." Sau "România e o țară frumoasă. Păcat că e locuită." Asta mi-aș dori, să nu mai fi nici măcar glume. Să fie "interzise". Să fie o blasfemie.

Sergiu Biriș: Dragi Neascultători, vă mulțumim că ați rămas alături de noi până la final. Sper că acest episod v-a adus zâmbet pe buze, că ați învățat foarte multe lucruri interesante din experiența Monicăi, din cum a construit Vivre, și poate vă dă și vouă un imbold antreprenorial să vă puneți ideea în practică.

Acest episod a fost suținut, ca de obicei, de Banca Transilvania, cărora le mulțumesc!

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


https://youtu.be/eAT8yf5jxcY

Cred că fiecare din noi și-a dorit la un moment dat să fondeze un startup care salvează vieți sau care contribuie la o lume mai bună. Nu toți ajungem în acel punct, însă invitatul meu din acest episod a reușit. 

Emi este CEO și fondator al Ezra – un startup care folosește inteligența artificială pentru a ajuta la detectarea timpurie a multor forme de cancer, salvând, astfel, o mulțime de vieți. Recent, Emi a reușit să ridice o investiție de 18 milioane de dolari. Care sunt planurile lui? Dă-i play, și vei afla!

Pe parcursul interviului am vorbit foarte mult despre evoluția lui ca antreprenor, încercările prin care a trecut și care l-au condus la înființarea Ezra – și care, bineînțeles dovedesc încă o dată că succesul peste noapte înseamnă totuși 10-15 ani. Deși întreaga lui carieră este foarte interesantă, mi-au atras atenția două lucruri: mindset-ul lui Emi legat de noroc și cât de important este în viața cuiva, și atitudinea lui față de eșec. Cele două merg mână în mână și conduc la cuvintele pe care cu siguranță toți le-am auzit: „Never give up!”  

Despre Emi:

Emi Gal este un român plecat de foarte tânăr din România – din Berceni – la Londra, iar mai apoi la New York, să-și urmeze visul. A avut o pasiune pentru calculatoare încă de mic, iar la 15 a învățat să facă site-uri. În primul an de facultate, a fondat Brainient – o companie care dezvolta tehnologie din zona de advertising online – pe care ulterior a vândut-o unei companii americane, Teads.

După Brainient, Emi s-a hotărât să se dedice unui domeniu cu totul nou pentru el – detecția timpurie a cancerului. Ce l-a determinat să se orienteze în această direcție? Ne povestește chiar el! Am vrut să aflu de la el ce presupune să creezi un startup într-un domeniu atât de dinamic ca și health tech și să îmi spună ce lecții a învățat, în timp, din toate încercările reușite sau mai puțin reușite pe care le-a avut.

A fost un episod extrem de interesant, așa că vă recomand să rămâneți alături de noi până la final!

Am fost curios să aflu:

Cu ce poți rămâne din acest episod:

Contactează-l pe Emi:

Transcriptul discuției:

Sergiu Biriș: Salutare, Neascultători! Sergiu Biriș aici! Bine v-am regăsit la un nou episod! Acest episod este susținut, ca întotdeauna, de Banca Transilvania, cărora le mulțumesc pentru implicare. Vă recomand să mergeți și să ascultați BT Talks - cel mai nou podcast al lor, în care Andi Moisescu este moderator și are niște invitați unul și unul!

Sergiu Biriș: Vă spuneam într-unul din newsletterele mele, pe care le trimit în fiecare zi de luni - în caz că nu v-ați abonat, mergeți pe Sergiubiris.ro și abonați-vă - că un startup fondat de un român la New York, a primit o rundă de investiții de 18 milioane de dolari. Era vorba de Ezra, un startup care folosește inteligența artificială pentru a ajuta la detectarea timpurie a multor forme de cancer, salvând, astfel, o mulțime de vieți.

Sergiu Biriș: Nu mulți dintre noi ne putem lăuda cu faptul că startup-urile pe care le-am fondat salvează vieți sau că fac lumea să fie un loc mai bun. Invitatul meu din acest episod, însă, poate să spună acest lucru. Este vorba de Emi Gal - fondator și CEO al Ezra - un român plecat de foarte, foarte tânăr din România, din Berceni, la Londra iar mai apoi la New York să-și urmeze visul. În primul an de facultate, Emi a fondat Brainient - o companie care dezvolta tehnologie din zona de advertising online. Compania a avut o creștere spectaculoasă, iar în 10 ani a ajuns să fie cumpărată de un grup american. E dovada că succesul peste noapte, totuși, durează 10 ani.

Sergiu Biriș: După Brainient, Emi s-a hotărât să se dedice unui domeniu cu totul nou, al detecției timpurie a cancerului. Am vrut să aflu direct de la el ce anume l-a determinat să facă o mutare atât de radicală, ce presupune să creezi un startup într-un domeniu atât de dinamic ca și health tech, și să îmi spună ce lecții a învățat în timp din toate încercările reușite sau mai puțin reușite pe care le-a avut. A fost un episod extrem de interesant, așa că vă recomand să rămâneți alături de noi până la final! Enjoy!

[00:02:28.14] Sergiu Biriș: În primul rând voiam să te întreb ce face Ezra și unde ai ajuns cu proiectul?

[00:02:35.25] Emi Gal: În Ezra suntem 30 de oameni. Am ridicat 22 de milioane de dolari finanțare. Suntem live în 11 locații, în 3 orașe - New York, San Francisco și L.A. - și anul trecut am scanat aproape 1000 de oameni și am ajutat 29 de oameni să detecteze cancerul. There's a pretty good start for our first year!

[00:03:14.23] Sergiu Biriș: Foarte tare! Și mi se pare impresionant că $22 de milioane raise - adică în România sunt vreo două fonduri de investiție și cred că unul e de $22 de milioane. Bine, e cu totul altă piață. Ca să știe toată lumea, Ezra ajută la early cancer detection, adică să detectezi cancerul în stadiu timpuriu. Right?

[00:03:44.25] Emi Gal: Da! Adică, ce am construit noi la Ezra e un mod nou de a detecta cancerul în tot corpul, folosind un scan RMN, full-body, de la cap până în zona inferioară a pelvisului, care este designed să găsească cancer în 13 organe în femei și 11 organe în bărbați - basically, aproape toate organele vitale.

[00:04:16.06] Sergiu Biriș: Wow! Știi, că toți ne dorim, când suntem tineri, să ajungem să lucrăm pe startup-uri care schimbă lumea sau make the world a better place, și uite că tu ai ajuns, și chiar faci chestia asta, și mi se pare foarte, foarte tare!

Emi Gal: Mersi!

[00:04:37.15] Sergiu Biriș: Da, e chiar super impressive. O să vreau să ne întoarcem la Ezra, dar în primă fază aș vrea cumva să ne întoarcem la începuturile tale, că noi ne știm de multă vreme.

Emi Gal: Cel puțin 10 ani, cred!

Sergiu Biriș: Cel puțin 10 ani, și am și lucrat pe proiecte similare. Nu știu dacă am fost concurenți.

Emi Gal: Nu cred. Am fost la momente diferite. Noi am început eOk cu Florin Grozea acum mulți ani, în 2007 - 2008, și cred că tu ai început Zonga câțiva ani mai târziu.

Sergiu Biriș: Eu eram cu Trilulilu atunci. Și eu am făcut Zonga ceva mai târziu. Sunt curios un pic, aș vrea să încerc să urmăresc firul ăsta - de unde ai pornit tu. Și eu știu cumva traiectoria ta, dar o să vreau să o aud de la tine, să înțeleg cumva cum ai ajuns până la urmă să lucrezi într-un domeniu complet diferit cumva față de cel de la care ai pornit. Și știu că tu ai început de foarte tânăr - practic tu ai fost antreprenor de când te știu; de când te știi și tu, cred.

[00:05:59.28] Emi Gal: Da. Păi, ca să începem cu începutul, am avut noroc un pic. Eu sunt din București, am crescut în Berceni, într-o familie de clasă mijlocie în România: apartament în Berceni, Dacia Break - mașina familiei - the usual. Și în '90, imediat după ce a căzut comunismul, mama mea a plecat în Grecia să muncească. Și pentru că a plecat în Grecia să muncească, câțiva ani mai târziu au avut bani părinții mei să cumpere un computer pentru mine și pentru surorile mele. Și cred că aveam 8-9 ani când s-a întâmplat asta. Și a fost dragoste la prima vedere. Adică a devenit viața mea acel computer. Și asta cred că era prin '95 - '96 și nu am făcut mare lucru cu el, că eram mic. Adică, nu știu, jucam jocuri și 'stăteam pe calculator', cum se zicea pe vremea aia. Și prin '98 - 2000 cred că am descoperit internetul. Sora mea lucra la Arthur Andersen și i-au făcut adresă de mail, și i-au dat și un computer care avea modem cu care te puteai conecta la internet. Și am descoperit internetul și am început să fac site-uri, basic - să scriu HTML, CSS. Cred că aveam 12-14 ani. Era prin 2000. Și pentru că eram așa fan al internetului, am început să mă conectez la internet folosind dial-up. Și într-o zi a venit o factură la ai mei acasă, care era o sumă fabuloasă - 7 milioane de lei pe vremea aceea, sau 7000 de RON. Ceva nasol. Așa că am reușit să îi conving pe ai mei să punem o rețea de ADSL în casă, pentru internet, și să facem o rețea de bloc, în care să dau internet vecinilor. Și am început să dau internet vecinilor, cred că pe 30 de lei - oricum, acopeream costul rețelei. Și am continuat să fac site-uri, am învățat programare, am învățat PHP și apoi, în vara lui 2002-2003, sora mea avea un prieten care avea o firmă de web design development, care se numea 'Decibel', dacă nu mă înșel. Ceva de genul ăsta. Și făceau site-uri, eCommerce, etc.

[00:08:52.26] Emi Gal: M-am angajat la el peste vară - mă plătea cu 250 de dolari pe lună, adică oricum erau mulți bani pentru un puști. Și am învățat mai mult cod, erau niște băieți acolo care erau smart, foarte talentați, și am învățat de la ei. Și la un moment dat, tipul ăsta a început să mă ia la întâlniri cu el, for some reason - cred că m-a plăcut și a început să mă ia la întâlniri cu clienți. Și așa am constatat eu că el făcea foarte mulți bani. Făcea mii de dolari, zeci de mii de dolari din proiectele astea, pe care eu le dezvoltam. Și am zis, "I can do this!" Așa că am terminat vara cu el, și apoi am început să mă duc pe internet pe getafreelancer.com si rentacoder.com, și să licitez pe proiecte. Și am început să câștig proiecte, am început să fac bani și asta a fost. Am făcut asta pentru 4-5 ani și în 2006 am început Brainient pentru că aveam o tonă de proiecte de pe toate site-urile astea. Am început Brainient în apartamentul din Berceni în dormitor. Am angajat un tip pe care îl cheamă Mișa - pe care îl cunoscusem la firma asta de dezvoltare, Decibel. Și eu cu Mișa am început să licităm pe proiecte. Și făceam treabă bună, așa că am început să creștem, și la vreo jumătate de an după, l-am angajat și pe Colea, care era fratele lui Mișa și nu mai știu, 7 luni mai târziu, eram patru oameni într-un dormitor și locuiam cu sora mea, și sora mea a zis, "Trebuie să vă mutați. E prea mult!" Și ne-am mutat într-un alt apartament în care ne-am făcut un birou.

[00:10:49.06] Emi Gal: Asta era în 2006. Prin 2007, începusem să facem bani, așa că am lansat Brain TV - probabil îți amintești.

Sergiu Biriș: Da!

Emi Gal: O emisiune pentru oameni inteligenți.

Sergiu Biriș: Da, foarte înaintea timpurilor cu proiectul ăsta.

[00:11:05.24] Emi Gal: Da! Și am lansat Brain TV, am investit o tonă de bani în Brain TV. Basically, tot ce făceam din software investeam în Brain TV și Brain TV a funcționat pentru un an, și după un an era foarte clar că nu o să funcționeze. Era mult prea devreme, nu eram oameni care să știe să facă conținut ca lumea.

Sergiu Biriș: Voi ați vrut să fiți o televiziune online atunci.

Emi Gal: Basically, da. Televiziune online. Noi am gândit-o ca și televiziune online pentru oameni inteligenți.

Sergiu Biriș: Cu conținut smart, pentru oameni inteligenți.

[00:11:44.04] Emi Gal: Și am construit un mic studio, am angajat oameni care produceau conținut, publicam emisiuni în fiecare săptămână. După un an, ne-am dat seama că nu o să meargă pentru că nu aveam audiență, nu aveam publicitate - și mânca bani în continuu - asta era în 2008, cred - și l-am închis. A fost destul de dureros pentru că investisem o tonă de bani, am pierdut o tonă de bani. Și ce făcusem pentru Brain TV e că dezvoltasem o platformă online de publicare video, de ad-uri, adică am construit o întreagă platformă. Așa că am zis, dacă tot nu a mers pentru noi, poate putem să oferim platforma asta către alții care deja au conținutul și care au nevoie să fie online. Și am început să vorbesc cu diferite televiziuni offline din România - gen, Realitatea TV, ProTV, etc.

[00:12:45.25] Emi Gal: Am avut noroc că Dragoș Stanca, cel care conducea Realitatea TV online sau partea digitală de la Realitatea TV pe vremea aia, ne-a dat o șansă și a zis, "We'll try it!" Și a fost primul nostru client pentru Brainient, care nu era un client pentru care dezvoltam software, era un client care cumpăra un software pe care l-am construit noi. Și, în același timp, în perioada aia eram foarte defocusat și am lansat o tonă de proiecte - am lansat Brain TV, am închis Brain TV, am lansat această platformă de video management, am lansat eOk, cu Forin Grozea, Vertimo - motor de căutare pentru anunțuri imobiliare. Eram un fel de CTO pentru Skimlinks care era un startup din UK care ridicase bani. Făceam o tonă de chestii! Și singura care făcea bani era Brainient care în continuare făcea bani din software, plus acum această platformă online pentru video management.

[00:13:58.09] Emi Gal: Și prin 2009, cred că la început, am decis că nu mai vreau să fac toate proiectele astea, și nu mai vreau să fac software pentru alții, și vreau să mă focusez și să construiesc ceva care să fie un produs pe care alții să-l cumpere și that's how we grow. Și, vorbind cu Vladimir Oane, am decis să aplic la Seed Camp, care era pe vremea aia - și încă e - singurul mod prin care puteai ajunge din România în UK cu finanțare și cu acces la investitori.

[00:14:33.09] Sergiu Biriș: Cred că atunci se și lansase, în perioada aia, primul accelerator din Europa, nu?

Emi Gal: Da. Și Seed Camp s-a lansat în 2007. În 2008, Uberview - Vladimir și Dragoș - a câștigat, a fost una dintre companiile selectate, și apoi în 2009 am fost noi una dintre companiile selectate. Am primit finanțare de la Seed Camp - care era 50,000 - și am decis să mă mut în Londra și să headquarter the company în Londra și să închid partea de software development, și să mă focusez doar pe platforma de video management. Și am ajuns în Londra - eram eu cu Sabina care era pe atunci prietena mea, acum e soția mea. Vladimir și Dragoș stăteau într-un apartament undeva în estul Londrei și ne-au lăsat să stăm la ei pentru că nu aveam foarte mulți bani și banii de la Seed Camp încă nu veniseră. Și am început să creștem și am început să vindem platforma asta și către alte companii în UK și apoi în 2010 am ridicat o rundă de finanțare - era 800,000 de dolari - Seed Round - am continuat să creștem, am construit o echipă în UK și apoi la sfârșitul lui 2011, început de 2012, am ridicat un Series A care a fost $1.2 milioane, și apoi am tot crescut, și apoi, în 2016 plănuiam să mă mut în US ca să dezvoltăm și în US, și m-am dus, basically, am zburat în San Francisco să mă uit la clădiri și să semnez un contract pentru un apartament și la întoarcere am avut o mulțime de întâlniri în New York cu clienți, parteneri, diverși oameni pe care îi știam. Și unul dintre cei cu care m-am văzut era Bertrand, care e CEO la Teads. Și Teads era client Brainient deja, dar nu îl cunoșteam pe Bertrand. Și m-am întâlnit cu Bertrand, ne-am înțeles super bine, și mi-a zis, "Dacă vrei să te muți în US, how about we acquire you, guys, and help you grow."

[00:17:03.19] Sergiu Biriș: Wow! Vreau să te întreb o chestie înainte să îmi povestești un pic de partea asta de achiziție. Tu ai decis, în momentul ăla, să te duci la Seed Camp și să te muți în Londra, care până la urmă, sunt convins că nu a fost o decizie super easy. Aveai 20 de ani. Sau poate că a fost.

Emi Gal: Avea 22 de ani.

[00:17:34.23] Sergiu Biriș: Crezi că dacă nu plecai nu ai fi reușit să crești proiectul la nivelul ăla? Nu l-ai fi putut face din România?

Emi Gal: Nu cred. Nu cred că aș fi putut pentru că, în România, singurii clienți pe care i-am fi putut avea ar fi fost cele cinci mari televiziuni - that's it - și nu am fi putut să creștem o companie cu milioane de dolari in revenue, și pentru a putea crește o companie cu clienți enterprise în alte țări, mi-a fost foarte clar că nu poți să faci asta pe Skype. Mutarea la Londra a catalizat creșterea Brainient. Dacă nu m-aș fi mutat la Londra, am fi rămas, cred, în zona de software development, outsourcing, poate am fi vândut produsul din când în când, dar nu ar fi devenit o companie cu un produs care e cumpărat de toată lumea.

[00:18:40.03] Sergiu Biriș: La Londra te-ai focusat tu foarte mult pe găsit clienți? Ai băgat mult în zona aia?

Emi Gal: Da. Cred că în Londra, în primii doi ani de zile, în fiecare zi mă duceam și mă vedeam cu clienți. Și Seed Camp a fost excelent din punctul ăsta de vedere pentru că în afară de faptul că ne-au dat niște bani - care nu erau bani mulți, dar erau niște bani - m-au pus în legătură cu tot network-ul lor și prin ei am ajuns să îl cunosc pe un tip pe care îl cheamă Claude London, care era Digital Chairman la BBC în UK și era super conectat, și el m-a pus în legătură cu toată lumea. Prin el am ajuns să lucrăm cu ITV, care era cel mai mare TV Channel din UK - cred că cel mai mare din Europa ca revenue - the Telegraph; o tonă de clienți Blue Chip. A durat foarte mult. Mi-a luat cred că în jur de patru ani să construiesc o afacere ca la carte, în Londra. Cred că mi-ar fi luat și mai mult dacă aș fi stat în București.

[00:19:59.15] Sergiu Biriș: Dar echipă tehnică ai păstrat în România?

Emi Gal: Da. Echipa tehnică pentru Brainient a fost întotdeauna în România, și UK era doar sales, operations, customer support.

Sergiu Biriș: Ok, deci ai avut totuși avantajul de a avea costurile din România.

Emi Gal: Da. Și nu cred că am fi reușit fără costurile din România. Aveam 15-20 de oameni în România, pe engineering - 20 de oameni pe engineering în Londra sau în US ar fi costat mult mai mult.

[00:20:37.24] Sergiu Biriș: Ok. Și ai ajuns la punctul în care Brainient a luat niște runde, a crescut și te-ai întâlnit cu The Teads' CEO. Ți-a fost greu să iei decizia să vinzi?

[00:21:00.18] Emi Gal: Nu. Cred că am petrecut practic 10 ani cu Brainient. Eu am început Brainient in 2006 și l-am vândut în 2016. Și ne-a luat patru ani - din 2006 până în 2010 - să ne focusăm și să tranziționăm de la software development și să lansăm toate proiectele astea la focus on one product, one company, one team. Și apoi ne-a luat încă șase ani să dezvoltăm compania aia până în punctul în care cineva a vrut să o cumpere. Deci overnight success took 10 years.

[00:21:43.16] Sergiu Biriș: Exact! Tema asta mi se pare că se repetă, că de fapt nu vine nimic peste noapte și chiar e foarte mult de muncă și, da, nu ai ce să faci, decât să speri că va ieși în final. Cum a fost experiența după achiziție?

[00:22:10.08] Emi Gal: A fost grozav! Teads e o companie uimitoare, adică they've been around for 15 years până ne-au cumpărat pe noi și practic Teads s-a dezvoltat prin 10 achiziții care au fost făcute de-a lungul unui deceniu. Și când am vândut noi către Teads, făceau aproape $300 de milioane in revenue, și când am plecat eu de la Teads, după un an și jumătate, făceam $700 de milioane.

Sergiu Biriș: Wow, deci a crescut spectaculos!

Emi Gal: Dublu! Și practic produsul Brainient a catalizat Teads semnificativ. The growth accelerated. Și anul acesta cred că Teads va face un miliard in revenue. It was a great experience, management to Teads and amazing builders și managers și scalers. Și mi-a plăcut viața - la Teads eram CEO of Teads Studio care era partea creativă a Teads, care era practic echipa Brainient, și CMO for the whole Teads Group. Și a fost distractiv. It was fun, dar ca antreprenor, the moment I signed the deal, I was always itching to start a new company.

[00:23:46.04] Sergiu Biriș: Deci abia așteptai să te apuci de altceva, chiar dacă era fun. Și ți-a dat totuși oportunitatea să te muți în State, pentru că asta îți doreai de fapt. Cum de te-ai mutat în New York, și nu în San Francisco?

[00:24:05.22] Emi Gal: Planul era să mă mut în San Francisco și Teads avea sediul în New York, așa că au vrut să mă mut în New York, nu în San Francisco. Și apoi, soția mea, Sabina, voia în New York, nu în San Francisco, pentru că e scriitor, film-maker, era, "Ce fac eu în San Francisco? Mai bine mergem în New York." Și, stând în New York, ne-am îndrăgostit de oraș. Am decis că this is home, și pentru Ezra, de fapt, a fi în New York, e mult mai ok decât în San Francisco, deoarece comunitatea de doctori și medici și specialiști în zona de healthcare e mult mai mare aici decât în San Francisco. Așa, că, privind în urmă, a fost decizia corectă.

[00:24:57.21] Sergiu Biriș: Și m-ai adus cumva în punctul de care eram foarte curios. Cum sari din creative advertising și software as a service pentru industria media și advertising, în cancer detection și zona asta? Adică, mi se pare că trebuie să fi avut ceva revelație, că altfel nu îmi dau seama cum ai sărit în genul ăsta de business.

[00:25:35.04] Emi Gal: Da. Am devenit interesat în domeniul cancerului din două motive: în primul rând, am un risc crescut pentru melanom. Am 200 de alunițe pe corp, ceea ce mă pune in categoria cu risc crescut. Așa că atunci când aveam în jur de 10 ani, cred, mama a zis, "Trebuie să te ducem la un dermatolog să te vadă" pentru că alunițele erau peste tot. Și de atunci, totul a fost ok, dar de-a lungul anilor, am devenit din ce în ce mai preocupat de cancer. Acum câțiva ani, când am avut o aluniță care părea problematică, am făcut biopsie, am îndepărtat-o, s-a dovedit a fi ok, dar a fost un fel de trezire la realitate.

Sergiu Biriș: Te-ai speriat un pic.

[00:26:32.04] Emi Gal: Da. Și pentru că am avut această experiență de expunere la screening, de la o vârstă relativ mică, prin 2014 am decis să mă implic în ceva legat de cancer. Și un prieten bun, Dragoș Bucurenci m-a pus în legătură cu Hospices of Hope. Hospices of Hope e o organizație britanică în România, care construiește hospices în primul rând pentru oamenii cu cancer, și în special cu cancer în faza terminală - adică nu mai poți face prea multe, decât să manage their quality of life as they die.

[00:27:17.00] Emi Gal: Și am început să mă implic cu Hospice, să îi ajut cu lucruri digitale, și am devenit și mai interesat de domeniul cancerului, și am devenit foarte interesat în a înțelege de ce atât de mulți oameni ajung într-un hospice din cauza cancerului. Am început să mă uit la datele existente, și am realizat că, de departe, motivul principal pentru care oamenii ajung într-un hospice, ajung în stare terminală din cauza cancerului este pentru că sunt detectați târziu - stage II+. Și apoi am început să mă uit, "Okay, de ce sunt atât de mulți oameni detectați târziu?" Și am realizat că e pentru că nu există niciun mod de a detecta cancer oriunde în corp care să fie rapid, să fie accurate, și să ți-l poți permite. Și aici am avut revelația, și asta era în 2014 - 2015. Încă conduceam Brainient și mă gândeam că one day I will start a company in the cancer space.

[00:28:31.22] Emi Gal: Și apoi am început să fac research, în timpul meu liber, în timp ce conduceam Brainient - am vorbit cu oameni, am citit lucrări de cercetare. Și în luna de miere, în Noiembrie 2016 - Sabina și cu mine ne-am căsătorit în 2016 și în Noiembrie, la două luni după ce am vândut către Teads ne-am dus în luna de miere - și în luna de miere citeam lucrări de cercetare.

Sergiu Biriș: Asta faci în luna de miere. Și eu de fiecare îmi duc câte un tratat din ceva. Asta am făcut și eu în luna de miere.

[00:29:17.01] Emi Gal: Și citeam această lucrare despre diferite tipuri de imagistică medicală, și lucrarea compara RMN cu alte tipuri de imagistică, cum ar fi CT, CATscan, X-rays, ultrasounds. Și concluzia lucrării a fost că RMN este mai bun, dar e costisitor, așa că de aceea oamenii nu apelează la ea. Și m-am întors către Sabina - îmi și amintesc momentul - și i-am zis, "Auzi, dacă am avea un spital să aducem un full-body RMN care să îți zică dacă ai cancer oriunde în corp, ai face-o?" Și a zis, "Clar aș face-o!" Și așa s-a născut Ezra. Apoi am început să mă văd cu oameni specialiști în zona de RMN să văd dacă ar putea să funcționeze și de ce nu s-a făcut și să învăț mai mult despre acest domeniu. Și cu cât am vorbit mai mult cu oamenii, cu atât am devenit mai convins că poate să funcționeze. Și asta era în 2017.

[00:30:31.23] Sergiu Biriș: De ce nu s-a făcut până atunci? Sunt convins că te-ai uitat la asta.

[00:30:39.16] Emi Gal: Sunt două motive pentru care, până la Ezra nu dezvoltase nimeni un full-body RMN pentru cancer. Primul motiv este că până recent, scannerele RMN nu erau îndeajuns de puternice încât să poți face un full-body în mai puțin de o oră. Și dacă vrei să faci un full-body în mai mult de o oră, nu prea merge pentru că oamenii nu vor să fie într-un scanner pentru mai mult de o oră. Și acum vreo cinci ani au început să devină populare aceste scannere RMN, 3 Tesla, care au un câmp magnetic mai puternic, drept urmare poți face scans cu rezoluție bună, într-un timp mai scurt. Al doilea motiv este că there's always this innovator's dilemma - oamenii care sunt într-o anumită industrie cred că ceva nu este posibil. Și ai nevoie de cineva care să vină dintr-o industrie complet diferită, care e destul de naiv să creadă că poate fi făcut. Și un alt motiv este că în momentul în care faci un scan, it's not just a scan, e nevoie și de interpretare. Și interpretarea costă mult și durează mult. Până la deep learning și până la AI, nu puteai să faci o interpretare foarte rapid. Acum, cu deep learning, poți ajuta radiologiștii să fie mai rapizi folosind AI, ceea ce scade costul scannerului. Așa că a fost o combinație de timing, technology, that made it possible.

[00:32:32.28] Emi Gal: Și evident că eu am ceva background în computer science, dar nu am medical imaging background, deep learning background, așa că am petrecut nouă luni căutând un co-founder. Asta era în 2017 și basically, am luat toți oamenii de pe LinkedIn, Twitter, online, care aveau experiență în medical imaging și deep learning - am găsit vreo 2500 de oameni. Am selectat din ei cred că vreo 300, i-am contactat - 153 au răspuns. Am avut 90 de interviuri pe parcursul a nouă luni și am selectat patru oameni pe care i-am plătit să treacă printr-un proiect de 3 luni, să construiască un AI împreună, ca să mă asigur că ce scria în CV era adevărat și în viața reală. Din tot procesul ăsta l-am descoperit pe Diego, care e co-fondatorul meu în Ezra, care a petrecut 18 ani în Accademia, a făcut Bachelors, Masters, PH.D. and Post-Doc in variations of deep learning or machine learning applied to medical imaging.

[00:33:59.11] Sergiu Biriș: Wow! Deci l-ai găsit pe THE ONE! Ai găsit acul în carul cu fân. Foarte tare! Mi se pare foarte mișto procesul prin care ai trecut. Adică tu zici că ai finanțat teste ca să vezi exact cine s-ar potrivi și cine ar putea să facă un algoritm de genul ăsta.

Emi Gal: Da.

Sergiu Biriș: Foarte tare! Ok.

[00:34:26.15] Emi Gal: Da! Și așa l-am descoperit pe Diego. Diego era în Toronto, și drept urmare, echipa noastră de AI și echipa de engineering este în Toronto, și on top of being an amazing AI scientist, it turned out he was also an amazing engineer și software architect. Am avut mare noroc să îl găsesc pe Diego. Eu eram încă la Teads în această perioadă și am decis să îl iau pe Diego ca și co-founder, să-l plătesc să lucreze full-time doar la Ezra, și să construim un prototip pentru primul nostru AI. Asta era în 01 Octombrie, 2017. Și am investit niște bani în Ezra, l-am angajat pe Diego, am adus niște radiologi ca și consultanți pentru a ne decide pe ce să ne focusăm. Și am petrecut cred că aproape un an să construim primul AI, care a fost pentru screening-ul cancerului de prostată.

[00:35:36.01] Sergiu Biriș: De ce ați ales pentru cancerul de prostată?

Emi Gal: Am ales cancerul de prostată pentru două motive: unul - modul în care se face screening pentru prostată în momentul de față este very innacurate. Practic îți face un test de sânge pentru un antigen care se numește PSA și dacă ai PSA-ul ridicat, atunci trebuie să faci o biopsie, unde îți bagă un ac prin rect, în prostată de 14 ori, la întâmplare. Așa se face.

Sergiu Biriș: Am înțeles! Și e cea mai inconvenientă metodă de a detecta cancerul.

Emi Gal: Da. Și pe lângă faptul că e inconvenientă, e dureroasă, are efecte secundare, și nu e foarte exactă. Motivul pentru care nu s-a folosit încă RMN, este pentru că nimeni nu găsise un mod să îl facă affordable. Așa că noi am decis să construim AI, să facem un screening RMN pentru cancerul de prostată mult mai ieftin. Și am dezvoltat acest AI, ne-a luat aproape un an - vreo 10 luni - și apoi, în aprilie 2018 mi-am dat demisia de la Teads, am început să mă ocup de toate ca să pot pleca, și în septembrie 2018 am anunțat că am ridicat Seed Round. Și în Seed Round au fost toți investitorii din Brainient, plus câțiva noi. Și a fost de $4 milioane, și de acolo am dezvoltat echipa de AI, echipa de engineering, echipa de operations, și am lansat Ezra pentru prostată inițial, în Ianuarie 2019.

[00:37:38.12] Sergiu Biriș: Ziceam că e foarte tare că au intrat investitorii din Brainient, că înseamnă că au fost fericiți cu ce s-a întâmplat cu Brainient și au avut încredere în tine să te urmeze și în acest proiect.

Emi Gal: Au fost foarte încântați și le-a și plăcut scopul Ezra. Așa că a fost pretty straightforward to raise the Seed Round.

[00:38:11.28] Sergiu Biriș: Și folosiți un anumit tip de aparat? Ai nevoie de un anumit tip de RMN, adică e ceva de nouă generație care scanează mai rapid? Sau funcționează cu orice?

Emi Gal: Ezra funcționează cu orice vânzător, orice producător de RMN, atât timp cât este un scan 3 Tesla. Tesla e măsura de intensitate a magnetului în care intri, și înainte de 3 tesla, top of the line was 1.5 Tesla - deci dublezi intensitatea magnetică, ceea ce înseamnă că poți scana mai repede, poți avea o rezoluție mai bună, etc. Și modul în care funcționează Ezra este că de fapt nu avem locațiile noastre sau scannerele noastre, ci ne-am parteneriat cu centre de imagistică medicală independente în US, unde oamenii vin pe ezra.com, se înscriu, vorbesc cu un doctor Ezra care e în echipă - un fel de consultație inițială, un video call - vizitează un centru pentru scan și full-body scan durează cam o oră în momentul de față, și apoi, după scan, în cinci zile, au un alt video call cu doctorul Ezra în care li se comunică rezultatele. Și rezultatele sunt prezentate într-un raport care include nu doar dacă ai sau nu ceva, ci și ce poți face pentru a preveni cancerul, sau dacă ai ceva care arată anormal, ce trebuie să faci pentru a investiga mai departe.

[00:40:49.28] Sergiu Biriș: Runda asta de $4 milioane pe care ați luat-o prima dată, cum ți-ai făcut planul cu ea? La ce aveai nevoie de bani?

[00:41:05.29] Emi Gal: Da, ne-am setat niște milestones, și focusul principal era să dezvoltăm și să depunem actele pentru aprobarea unui AI pentru prostată. Practic, în US, ca să poți folosi un AI în piață, trebuie să obții aprobare de la FDA - Federal Drug Administration. Și procesul de a obține aprobare, e foarte laborios. Pachetul pe care l-am trimis către FDA conținea 3000 de pagini inițial și ne-au trimis niște întrebări, și răspunsurile noastre au conținut încă 300 de pagini, și abia în curând, în aproximativ o lună, ar trebui să primim aprobarea. Adică a durat un an și jumătate din momentul în care am avut AI-ul gata și am început să lucrăm la procesul de aplicare, până când primim aprobarea.

[00:42:10.23] Emi Gal: Deci primul milestone cu Seed Round a fost pentru a construi AI-ul și a depune actele pentru aprobare. Al doilea milestone a fost pentru construirea echipei și pe partea de engineering și pe partea de operations, pentru că atunci când am ridicat runda eram doar eu și Diego, și aveam o echipă în România de dezvoltare care dezvolta non-AI stuff și să dezvoltăm echipa de operațiuni. Și am făcut toate astea, și apoi am ridicat Series A.

[00:42:40.17] Sergiu Biriș: Și ați ridicat Series A în valoare de $18 milioane. Acum, recent, ați anunțat-o. Am văzut și niște nume cunoscute pe acolo - Andrei Dunca, Daniel Dines de la UIPath, Credo Ventures care a investit în voi și în Brainient și a continuat să investească și în Ezra. O listă, oricum, de foarte mulți investitori - cred că vreo 16, dacă bine am citit. Cum ai reușit să îi atragi?

Emi Gal: Da, avem 12 angel investors și patru institutional investors, cam așa. 16 sau 17. Cum am reușit? Păi, în Seed a fost pretty straightforward că erau toți oameni pe care îi cunoșteam deja, adică Daniel de la UIPath, Taavet de la Transferwise, Credo Ventures, Seed Camp, Accomplice care a fost Seed investor și în Brainient. Și în Series A, we pitched Emasters - we went and pitched basically everyone, și am avut aproape trei termsheet-uri. Adică am primit două, și urma să primim un al treilea când am decis cu cine vom merge mai departe. Și am decis să luăm termsheet-ul de la FirstMark Capital, care sunt un fond în New York, iar Rick Heitzmann, care e fondatorul FirstMark Capital este un investitor prolific în healthcare. A investit în Parsley Health în US, în Ro Health, în Ezra acum și este foarte cunoscut și respectat. Și am trecut prin procesul de pitching către investitori, narrowed it down, explore investors, narrowed it more, și procesul a durat cam trei luni și jumate.

Sergiu Biriș: Wow, ok. Nici nu a fost rău. Și am citit că veți crea un nou AI pentru detectarea COVID-19. Povestește-mi un pic despre asta și despre ce alte AI-uri veți construi, sau care e direcția/viziunea ta mai departe?

[00:45:19.04] Emi Gal: Da. Sunt două părți ale business-ului nostru, de fapt. E partea în care scanăm oameni în centre și facem cancer screening foarte repede, convenabil, seemless, astfel încât oamenii chiar îl fac. Și e partea de tehnologie AI, unde construim AIs care ne vor da posibilitatea să scădem prețurile astfel încât să putem scana și mai mulți oameni, pentru că facem scan-urile mai rapide. Primul AI pe care l-am construit e pe partea de prostată - așteptăm aprobarea. Al doilea AI pe care l-am construit, de fapt e pe partea de scanare, nu pe partea de interpretare și o să ne dea posibilitatea să facem un full-body RMN în 30 de minute, cu aceeași calitate a imaginii. Și asta va însemna că experiența e mult mai bună pentru că vei sta în RMN doar 30 de minute, nu o oră. Doi, ne va costa pe noi mult mai puțin să cumpărăm slot-ul de la centre, drept urmare vom putea să oferim scannerul pentru mai puțini bani.

[00:46:36.08] Emi Gal: Și pentru COVID ce am făcut este că avem și acest plan pentru scanarea cancerului în plămâni care se face nu folosind un RMN ci folosind un CT, un CATscan. Am dezvoltat acest plan în care oferim un CATscan pentru plămâni dacă ai risc crescut pentru cancer de plămâni, dacă ai fumat, etc. Am luat acest scan pe care îl dezvoltaserăm pentru cancer pentru plămâni, și l-am adaptat pentru COVID. Va urma la un moment dat să construim și un AI care ne dă posibilitatea să facem interpretarea scan-ului respectiv și mai rapidă. Dar momentan este doar Lung Scan repurposed for COVID. Și pentru a avea o imagine 360, ne-am parteneriat cu o companie prin care putem oferi și test de anticorpi - ca să vezi dacă ai anticorpi care potențial îți pot da imunitate împotriva COVID.

[00:47:43.23] Sergiu Biriș: Și cum detectezi asta?

Emi Gal: Testul pentru anticorpi este un test de sânge - îți ia o probă de sânge pe care o trimiți la laborator și se uită dacă ai anticorpi creați de sistemul imunitar împotriva virusului. L-am numit COVID 360 pentru că îți dă posibilitatea să vezi dacă ai anticorpi și să vezi dacă ai lung damage cauzat de COVID, astfel încât să poți face lifestyle changes, să te asiguri că nu ai lung damage pe termen lung.

[00:48:20.07] Sergiu Biriș: Interesant! Și direcția e să dezvoltați tot mai multe AI-uri ca să detectați cât mai multe tipuri de cancer?

Emi Gal: Da. Ideea e următoarea: noi deja detectăm multe tipuri de cancer - 13 pentru femei, 11 pentru bărbați - însă interpretarea scan-ului e făcută doar de radiologi. Nu sunt asistați de AI-urile Ezra. Drept urmare, scan-ul este destul de scump. Costă $1950 sau $180 pe lună pentru 12 luni - ceea ce pentru americanul de clasă mijlocie este affordable dar puțin către higher end, drept urmare, în timp, vrem să îl facem mult mai ieftin. Ideal, aș vrea să vindem un full-body RMN pentru $1000. Cam ăsta e scopul nostru. Însă pentru a ajunge acolo, trebuie să automatizăm interpretarea cu 90% și să scădem timpul scan-ului cu 50% - ceea ce înseamnă că trebuie să construim toate aceste AI-uri, ceea ce ne va lua cel puțin cinci ani.

[00:49:43.18] Sergiu Biriș: Ce crezi că o să urmeze în cancer research? Adică, sunt convins că tu crezi în faptul că tehnologia va ajuta tot mai mult această parte de detecție și consecința va fi că va reduce rata mortalității din cauza cancerului. Ce se va întâmpla în zona asta, în tehnologie? Și va fi available worldwide la un moment dat?

[00:50:23.19] Emi Gal: Dacă te uiți la cancer, soluția să învingi cancerul este detecția timpurie. Dacă te uiți la statistici, atunci când oamenii detectează cancerul devreme - stadiile 0, I - au peste 80% șanse de supraviețuire pe o perioadă mai lungă de cinci ani. Dacă te uiți la cei care detectează cancerul târziu - stadiile II, III, IV - probabilitatea că vor supraviețui mai mult de cinci ani e doar 20%. În unele tipuri de cancer, cum ar fi pancreas, probabilitatea este de 6-8%. Deci, pentru a învinge cancerul, soluția este detecția timpurie pentru că tratamentele, atunci când îl descoperi devreme sunt foarte bune pentru majoritatea tipurilor de cancer, așa că tot ce trebuie să faci este să îl detectezi devreme. Acum, problema e că cancerul este foarte rapid. Sunt anumite lucruri care îți cresc riscul, dar în mare parte, poți fi vegan și să faci mișcare în fiecare zi și tot să faci cancer. Așa că cea mai bună apărare for that randomness, is to get screened. Și Ezra este acum modul complet de a face screening, pentru că poți detecta cancerul în majoritatea organelor. Deci, premisa noastră este că pentru a învinge cancerul, trebuie să ajutăm pe toată lumea să detecteze cancerul devreme. Aceasta este misiunea noastră. Ezra înseamnă detectarea timpurie a cancerului pentru toți oamenii din toată lumea.

[00:52:26.07] Sergiu Biriș: Și cum îți imaginezi, sau care e viziunea ta legată de scalarea proiectului? Cum vei putea ajunge la cât mai multă lume, worldwide? Pentru că în momentul de față sunteți în State, într-o fază totuși incipientă față de worldwide presence. Cum o vezi?

[00:52:50.08] Emi Gal: City by city, person by person. Practic, modelul nostru e validat. Anul trecut am scanat 1000 de oameni, am găsit cancer pentru 29 de oameni. It works! Însă trebuie să îl facem mult mai ieftin, trebuie să îl facem mult mai rapid, și trebuie să optimizăm the operations astfel încât să putem rula acest scan pretutindeni. Și anul viitor probabil ne vom extinde în afara US, și cu timpul vrem să fim în toate orașele, pentru toată lumea și să dăm tuturor abilitatea de a detecta cancerul devreme. Nu mă văd pornind o altă companie după Ezra. This is it! Aș putea să îmi petrec următorii 30 de ani până când mă pensionez, doar cu Ezra. 18 milioane de oameni, în fiecare an, detectează cancer, și mai mult de jumătate din ei - 9 milioane de oameni - detectează cancer târziu. 9 milioane de oameni sunt cei pentru care trebuie să găsim cancerul devreme. Pentru a găsi cancerul devreme pentru 9 milioane de oameni, va trebui să scanăm 50-100 de milioane de oameni anual, pentru că nu vom găsi cancer în toată luma pe care o scanăm, așa că pentru a-l găsi, trebuie să scanăm pe toată lumea. Să scanăm 100 de milioane de oameni, ne va lua probabil 20 de ani. Cu siguranță gândim pe termen foarte lung și încercăm să ne mișcăm foarte repede dar perspectiva noastră este una pe termen lung.

[00:55:02.25] Sergiu Biriș: Sunt foarte multe companii care au început acum în spațiul de healthtech, life extention. Cum vezi viitorul în acest sens? Crezi că vom deveni tot mai dependenți de AI și de software ca să putem trăi mai mult?

[00:55:31.00] Emi Gal: Obișnuiam să fiu un fan al singularității - Ray Kurzweil de la Google a venit cu acest termen, 'singularitate' unde oamenii și computerele devin o singură entitate.

Sergiu Biriș: Și Elon Musk zicea de proiectul lui - Neuralink - că poți să te conectezi cu computerul.

Emi Gal: Da. Deci, obișnuiam să fiu un mare fan al acestui lucru. Înainte să mă implic în AI, credeam că AI este acest lucru magic care poate face orice. Și acum că am petrecut ultimii câțiva ani în AI, am ajuns la concluzia că nu vom ajunge la singularitate prea curând, pentru că deși deep learning poate face multe, la sfârșitul zilei, deep learning is just a very complex metrics multiplication. That's it! It enables computers to learn but not to the same extent that human brains can learn. Așa că vom avea nevoie de o nouă paradigmă, de următorul lucru din partea deep learning, oricare ar fi acela, pentru a face un alt salt către inteligența generală - ceea ce e ai nevoie pentru singularitate. Așadar, am trecut de la a fi un fan, de la a vorbi cu oamenii și a le spune că vor trăi pentru totdeauna, la a fi sceptic de a ajunge vreodată acolo, în următorii 50-100 cel puțin.

[00:57:36.05] Emi Gal: Acestea fiind spuse, ca să mă întorc la întrebarea ta, cred că tehnologia ne va ajuta să creștem numărul de ani pe care cineva îi poate trăi sănătos. Durata medie de viață sănătoasă acum este de 80 de ani, depinde de țară și așa mai departe. Cred că în timpul vieții noastre o să ajungem să putem trăi sănătos, fără probleme majore până la 90, poate puțin peste - ceea ce e grozav, deja. Nu cred că vom avea un astfel de salt, că vom putea trăi 100 de ani sau vom ajunge la cine știe ce moment de singularitate în timpul duratei noastre de viață.

[00:58:26.20] Sergiu Biriș: Așa că trebuie să ne bucurăm de timpul pe care îl avem.

Emi Gal: Și cred că ce e mai important este să putem trăi același număr de ani, dar să fim foarte sănătoși, decât să creștem numărul de ani fără a fi foarte sănătoși. Cred că e mai important primul aspect.

[00:58:51.23] Sergiu Biriș: Uite, mi-am amintit că tu ai yearly challenges, care mi s-au părut întotdeauna foarte fascinante. De exemplu, în 2008, țin minte că ai promovat foarte intens, că tu dormeai două ore și jumătate pe zi, câte 20 de minute o dată.

Emi Gal: Da. Practic, dormeam o oră și jumătate în timpul nopții, de la 01:00 la 02:30, și apoi dormeam 20 de minute la fiecare șase ore, până când ajungeam să dorm din nou o oră și jumătate.

Sergiu Biriș: Lasă-mă să ghicesc: după două luni ai fost rupt - adică nu cred că ai mai continuat.

Emi Gal: Nu funcționează, e concluzia. Îmi amintesc că ideea cu somnul polifazic a fost de fapt ideea lui Dragoș Bucurenci, care m-a sunat într-o zi și mi-a zis, "Am această idee. O să dormim două ore jumătate pe zi și o să avem timp. O să avem timp atâtea ore pe zi să facem ce vrem noi." Și eram atât de rupți, încât ca să nu adormim, ne sunam unul pe celălalt și ne gândeam, "Hai să mergem undeva." Singurul lucru pe care îl puteai face la 3 noaptea era să mergi la Cora sau la alt supermarket să te uiți la produse.

[01:00:21.17] Sergiu Biriș: Deci tot nu îți îmbunătățea calitatea vieții.

Emi Gal: Nu, în niciun caz. Eram walking zombie. Dar mi-a dat acest interes în a încerca lucruri și a fost distractiv să fac asta în fiecare an.

[01:00:34.16] Sergiu Biriș: Uite, la ce voiam să ajung. Le găsiți pe site-ul lui Emi - pe emigal.com - mi s-au părut foarte multe din ele foarte mișto. Asta a fost foarte specială cumva. După, faptul că ai încercat să înveți mandarin.

Emi Gal: Didn't work out.

[01:01:01.29] Sergiu Biriș: Care mi-a plăcut foarte mult, și am ascultat câteva interviuri, a fost că în 2015 ai făcut "The Elderly Project" unde ai luat interviuri unor oameni în vârstă. Ai început cu tatăl tău, și ai luat interviuri la mai mulți oameni în vârstă în care i-ai întrebat 10 întrebări, parcă, despre viață: "Cât de mult au contat banii pentru tine?", "Câți prieteni ai avut de-a lungul vieții?" etc. Și mi s-au părut foarte faine insight-urile pe care ți le-au dat atunci oamenii respectivi. Eram curios cumva, acum, ok, tu nu ești la 60 de ani sau mai bătrân, dar sunt un pic curios, că totuși ai pornit mega entuziasmat, și aveai o super energie când te-am cunoscut eu și și acum o ai, și asta mi-a plăcut întotdeauna la tine, că ești un tip foarte carismatic și super energetic. Sunt curios un pic ce ai învățat tu din experiența ta din ultimii 15 ani, să zicem, în care probabil că antreprenoriatul tech și lumea asta ți se părea într-un fel, poate acum ți se pare altfel, poate nu. Spune-mi un pic cum erai tu atunci și cum ești tu acum.

[01:02:44.29] Emi Gal: Încep cu cum eram atunci, cum sunt acum, și apoi să încerc să menționez câteva lucruri care cred că sunt importante pentru cei care sunt la vârsta la care eram eu când am început.

[01:03:04.00] Emi Gal: Când am început Brainient și chiar înainte de Brainient, și cred că mulți dintre cei cu care interacționam în perioada aia au văzut asta, este că eu aveam întotdeauna părerea despre mine că sunt cel mai deștept din lume. Oriunde mă duceam. Aveam această atitudine, "Sunt cel mai deștept, sunt cel mai bun, pot să fac orice. Nu am ce învăța de la tine." Eram puțin arogant din punctul ăsta de vedere. Și ce am învățat de-a lungul anilor și ce-am realizat cu cât am învățat mai mult este cât de puțin știu și cât de falsă era acea părere despre mine. Cred că unul din lucrurile importante pe care le-am învățat este să am mai multă umilință în orice, mai ales în interacțiunile cu oamenii. My biggest shift from my 20s to my 30s este că fac totul cu un pic mai mult awareness that a lot of success in life is purely just luck. Asta mă duce la cea mai mare lecție a mea from my 20s - it's all about luck. You have to get lucky in life.

[01:04:32.28] Sergiu Biriș: Cum ajungi să ai acel noroc?

Emi Gal: Luck is, opportunity meets preparation. Am auzit asta undeva, nu mai știu unde.

Sergiu Biriș: Mi-a mai plăcut aia cu, "Cu cât muncesc mai mult, cu atât devin mai norocos."

Emi Gal: Da. Și e adevărat. Mă pot gândi la multe momente din viața mea când am fost norocos, și am fost norocos pentru că am fost pregătit să profit de acel noroc. So the biggest learning I have and the thing that I somehow instinctively did in my 20s, that I'd recommend that people do is that you increase your chances for luck. The way you increase your chances for luck is through something that Nassim Taleb - an author I love - he calls it, randomless and optionality. So, luck is random. You can't predict randomness. So, to get lucky, you just need to expose yourself to randomness, and to have this optionality - și îmi pare rău că am trecut pe engleză, e mai ușor - have this optionality to capitalize on the randomness. So, de exemplu, un lucru pe care eu l-am făcut, that in a way was lucky but it was not deliberate - it just happened - a fost că am luat banii pe care îi făceam cu Brainient și am lansat toate aceste proiecte. Pe parcursul a trei ani am lansat șase sau șapte proiecte, de la Brain TV la Vertimo, la Skimlinks, etc. Și most of them didn't work out. Dar unul din ele a funcționat, și a fost pur noroc. I had the right product - video management platform and ad server - at the right time, when video was taking off on the internet. Știi și tu asta foarte bine. So, I got lucky, but through randomness and optionality. Și ce e mișto e că deliberately poți să lucrezi în a-ți crește the randomness and optionality. Primești o invitație la un eveniment, du-te! Nu știi pe cine întâlnești acolo. Primești o invitație la o cină? Du-te! Îți dă cineva email să aveți o discuție - poartă acea discuție. Nu știi niciodată de unde o să îți vină norocul.

[01:07:07.10] Emi Gal: Și o să îți dau un exemplu foarte pertinent. În 2006-2007 când aveam Brain TV, Cristi Manafu organiza acest eveniment care se numea, "11-Minutes", cu investitori care veneau să primească pitch-uri de la startup-uri. Și eu am pitch-uit cu Brain TV, și la acel eveniment l-am cunoscut pe Ondrej Bartos de la Credo Ventures, care a devenit investitor in Brainient trei ani mai târziu când ne focusasem pe video management platform. A fost pur noroc. Am fost norocos. So, learning from my 20s is like, be a bit more humble and increase randomless and optionality so that you get luckier.

[01:08:08.07] Sergiu Biriș: Probabil că ai avut și o relație cu frica asta de eșec. Multora le e frică să înceapă atâtea proiecte, să se bage în atâtea chestii. Unora le e frică să înceapă unul pentru că, ce-o să se întâmple? It's going to fail. Dar mie mi se pare că tu te-ai dus în direcția complet opusă. Ai zis, "Trag câte gloanțe pot, și văd eu ce iese."

Emi Gal: Da, și am avut întotdeauna această atitudine foarte americană, într-un fel, cu privire la eșec. Pentru americani, failure is great, it's encouraged. Și pentru mine, toate proiectele alea pe care le-am lansat în România în 2007-2009 nu le-am privit niciodată ca eșecuri - le-am privit ca lucruri pe care le-am învățat și actually, dacă nu aș fi făcut Brain TV, nu aș fi construit platforma video care a devenit the main product of the company. Așadar, mai ales când ești tânăr, e important să încerci lucruri, pentru că nu ai nimic de pierdut. Literally! Când nu ai familie, copii, rată, whatever, the only thing you can lose is time și poți câștiga mult mai mult din experiență. Așa că încurajez pe oricine să încerce un milion de lucruri cu o viteză cât mai mare, ca să poți să fii norocos.

[01:10:00.07] Sergiu Biriș: Da, foarte fain! Sunt curios ce altceva îți mai dorești să faci - dacă e ceva ce ți-ai propus tot așa ca challenge sau ceva ce ți-ai dorit să faci pe lângă Ezra?

Emi Gal: Sunt foarte încântat de Ezra și vreau să lucrez la Ezra pentru totdeauna, dar chiar recent mă gândeam că un lucru pe care nu l-am făcut - am făcut o singură dată sau de două ori, dar mi-ar plăcea să fac mai mult - ar fi să investesc în startup-uri. Să ajung angel investor și să investesc în startup-uri probabil în zona de healthcare pentru că sunt foarte concentrat pe domeniul acesta. Așa că poate la un moment dat o să îmi fac un experiment anual, să investesc în 12 startup-uri într-un an, sau ceva de genul.

Sergiu Biriș: Ai grijă!

[01:11:07.06] Emi Gal: Ar fi distractiv. Totodată, ar fi un mod de a crește norocul, pentru că nu ai de unde să știi care va fi the next LiveRail sau the next Facebook, sau the next SpaceX, etc. Chiar nu poți să știi. Poți paria pe oameni and then hope for the best. Dar cred că dacă te expui către un număr destul de mare de oportunități pentru a fi norocos, luck might happen. It might not, but at least you increase your chances.

[01:11:49.16] Sergiu Biriș: Așa e! Până acum nu ai investit în nimic?

Emi Gal: Am investit în două startup-uri. Unul dintre ele era un startup pornit de Sabina acum câțiva ani, that failed, și celălalt e un startup în zona de healthcare, de fitness, care se numește East9 - e situat în Londra. Și acum câțiva ani, dar nu au fost banii mei, am avut acest fond care se numea Digital Capitalist Fund care era un antreprenor din România, Cristi, care investise niște bani în startup-uri și voia pe cineva care să îl ajute să atragă mai mult deal flow. Dar cu banii mei am investit doar în două startup-uri + Ezra, unde am investit inițial mulți bani. Dar mi-ar plăcea să găsesc mai multe startup-uri.

[01:12:44.22] Sergiu Biriș: După podcastul acesta o să primești, random, invitații pe LinkedIn. Emi, ne apropiem de final. Eram curios dacă vrei tu să mai zici ceva, dacă vrei să lași publicul din România, în mod special, cu ceva? Anything you want.

[01:13:12.25] Emi Gal: Presupun că audiența ta e compusă în mare parte de oameni care sunt antreprenori sau vor să devină antreprenori - neascultători.

Sergiu Biriș: Ca tine! Și tu ai fost un neascultător, tot timpul.

[01:13:27.03] Emi Gal: Foarte! Și încurajez pe toată lumea să fie 'neascultători'. Asta cu randomness și optionality it's like a big thing for me, și încurajez pe oricine să încerce lucruri și să profite de oportunități, indiferent de cât de mari sau mici sunt ele, și să nu se dea bătuți. Eu, practic, am început să fac site-uri când aveam 15 ani și am vândut Brainient fix când aveam 30 de ani. Așa că, mi-a luat 15 ani să construiesc ceva de succes și primii 10 ani au fost foarte, foarte grei. Toată perioada din Londra, la început, când nu aveam bani, nu aveam contacte, nu aveam skilluri de sales, nu aveam multe lucruri - a fost greu. Să lansez și să închid toate proiectele în România, mă uit acum și pare ușor, dar să o fac atunci a fost foarte greu. Să lansez Brain TV, să angajez oameni, să dau afară oamenii după un an, a fost foarte neplăcut, dar am continuat și în final, am fost norocos. Cred că oamenii trebuie doar să recunoască asta și să continue. Cred că așa ajungi să ai succes.

Sergiu Biriș: Awesome! Emi, mersi mult!

Emi Gal: Cu plăcere! Anytime!

Sergiu Biriș: Mi-a fost chiar dor să vorbim!

Emi Gal: La fel!

Sergiu Biriș: Îți mulțumesc că ai fost în podcast - în primul tău podcast.

Emi Gal: Exact! Cu multă plăcere. Abia îl aștept pe următorul!

Sergiu Biriș: Mai facem un V2 când ești unicorn.

Emi Gal: În câțiva ani? Ok. We'll do it!

Sergiu Biriș: Awesome! Mersi tare mult!

Emi Gal: Bine! Numai bine!

Sergiu Biriș: Dragi Neascultători, vă mulțumesc că ați rămas alături de noi până la final! Sper că a fost un episod pe placul vostru, că ați avut foarte multe de învățat, sau cel puțin că povestea lui Emi v-a inspirat pe fiecare din voi. Toate episoadele din podcastul "Neascultătorii" le găsiți pe platformele voastre preferate de podcasting sau pe Youtube, unde vă recomand să mergeți și să dați un 'subscribe' la canal. Acest podcast este susținut, ca întotdeauna, de Banca Transilvania. Până data viitoare, rămâneți Neascultători! Pa pa!

[podcast_subscribe id="1469"]

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Lucian Todea este un antreprenor și angel investor cu peste 15 ani experiență în industria tech și internet. Primii săi pași în antreprenoriat au fost in 2001 când, la vârsta de 21 de ani a lansat primul său site web, care mai apoi a devenit Soft32 – una dintre cele mai populare paltforme de download din lume.

De-a lungul timpului, Lucian s-a implicat în diferite startup-uri din zona de tech – mobile payments, gaming, travel, sau mobile advertising. Ca și angel investor, a sprijinit companii ca Smartbill, TypingDNA, sau Homefresh.

În 2017 s-a îmbarcat într-o nouă aventură, unde, alături de Beniamin Mincu, a fondat Elrond -  o arhitectură blockchain creată de la zero, care și-a propus să rezolve câteva din actualele probleme cu care se confruntă acest domeniu.

Te invit să asculți întregul episod, pentru că Lucian ne oferă multe lecții de antreprenoriat învățate prin trial & error și descrie challenge-urile pe care le-a înfruntat în toți acești ani – iar dacă nu ai ascultat încă și episodul cu Beniamin, o poți face aici.

Am fost curios să aflu:

Cu ce poți rămâne din acest episod:

Contactează-l pe Lucian:

Sergiu Biriș și Andrei Dunca lansează un nou proiect de tehnologie: Eventmix.live

București, 1 septembrie 2020 – În contextul generat de pandemia cu noul coronavirus, antreprenorii în serie Sergiu Biriș și Andrei Dunca lansează proiectul Eventmix.live, platformă prin care organizatorii de evenimente pot organiza online, pe site-ul propriu, conferințe, workshopuri, webinarii, concerte sau cursuri.

Eventmix.live se adresează tuturor celor care doresc să organizeze și să transmită online evenimente virtuale interactive, pe site-ul propriu, chiar dacă nu au experiență anterioară sau cunoștințe tehnice.

Platforma funcționează în prezent în versiune Private Beta, permițând astfel accesul treptat pentru un număr limitat de organizatori, și este disponibilă la nivel mondial, evenimentele putând fi transmise live de oriunde din lume, direct de pe site-ul organizatorului. Participanții pot urmări conținutul video și interacționa cu ceilalți participanți atât în varianta desktop, cât și pe dispozitivele mobile, de oriunde s-ar afla la momentul respectiv.

Eventmix.live permite organizatorilor să creeze foarte ușor un landing page pentru eveniment, să configureze într-un mod intuitiv toate elementele necesare pentru organizarea evenimentului pe site-ul propriu și să pună în vânzare biletele în doar câteva minute. Plata biletelor se face online, întregul flux fiind gestionat de platformă, fără alte cerințe suplimentare. De asemenea, Eventmix.live se ocupă de întregul proces de înregistrare a participanților la eveniment și oferă posibilități de interacțiune și networking în funcție de interesele acestora. Totodată, Eventmix.live dispune de o integrare facilă cu platforme precum Zoom, Meet, Skype, OBS sau alte soluții de live video streaming.

„Schimbările produse odată cu debutul pandemiei au accelerat consumul online și au împins totodată organizatorii de evenimente fie înspre a-și anula evenimentele, fie înspre a se adapta rapid la mediul online. Cunoștințele tehnice sau bugetele necesare pentru a lansa un eveniment interactiv în mediul virtual nu sunt însă la îndemâna oricui și astfel ne propunem ca tehnologia noastră să vină atât în ajutorul organizatorilor de evenimente cu experiență, cât și al celor fără, care se gândesc să organizeze primul lor eveniment virtual. Din acest motiv, am construit Eventmix.live astfel încât organizatorii să uite de grija soluțiilor și implementărilor tehnice și să se concentreze mai mult pe conținutul pe care vor să îl promoveze”, a declarat Sergiu Biriș, CEO și Co-fondator Eventmix.

Platforma Eventmix vine ca o evoluție a proiectului Soundmix, pe care îl va înlocui. Aplicația Soundmix, co-fondată anul trecut de Sergiu Biriș, permitea pasionaților de muzică electronică să urmărească online cele mai mari festivaluri din industrie sau concerte ale DJ-ilor preferați, și care a transmis live festivalul Neversea din 2019.

„Tehnologia dezvoltată în trecut pentru Soundmix permitea live streaming de la mai multe scene simultan, cu zeci de mii de utilizatori care interacționau în timp ce urmăreau festivalurile online. Prin Eventmix.live ne-am propus să extindem această tehnologie și să o facem disponibilă tuturor organizatorilor de evenimente, indiferent de domeniul de activitate: Tech, Business sau Entertainment, făcându-le astfel mai ușoară adaptarea la noua realitate impusă de pandemie”, a declarat Sergiu Biriș, CEO și Co-fondator Eventmix.

Eventmix.live este un concept realizat de Sergiu Biriș și Andrei Dunca, antreprenori cu background solid în zona de video streaming și business online. Este al treilea proiect pe care cei doi îl lansează împreună. Cei doi mai colaborat și în trecut, fiind co-fondatorii platformei românești de video sharing Trilulilu, achiziționată de compania Digitap, precum și LiveRail, companie de publicitate video online și unul dintre cele mai de succes startup-uri pornite de fondatori români, fondat în 2007 și achiziționat de compania Facebook în 2014.

https://youtu.be/aNB_YzUhPlc

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


In episodul de azi am avut un invitat pe care mi-l doream de mult in podcast si anume Andrei Pitis, unul din cei mai cunoscuti antreprenori, investotiri si mentori din zona de tehnologie de la noi. Andrei a fondat de-a lungul carierei sale multe start-upuri, unele in Romania, altele in Sillicon Valley. Cateva din proiectele sale au ajuns sa aiba un succes rasunator, ca Vector Watch proiect care s-a vandut spre Fitbit in 2017 sau Clever Taxi, proiect in care a fost primul angel investor si care.

Recent, Andrei a parasit compania Fitbit si a anuntat ca se dedica unor noi proiecte. Am fost foarte curios sa discut cu el despre povestea Vector Watch, ce a invatat din experienta de a crea din Romania un startup de hardware wearable. Cum a fost exitul catre Fitbit si care e noul proiect in care se va implica de acum inainte. Episodul e presarat cu foarte multe lectii importante pentru antreprenori si veti putea regasi de exemplu criteriile care ii separa pe antreprenorii care reusesc de cei care nu ... sau cum sa iti creezi si sa iti atragi un board of advisors in startup-ul tau. Va recomand asadar sa ramaneti cu noi pana la final, pentru ca merita. 

https://www.youtube.com/watch?v=ZaYyWcOX2QE

Podcastul Neascultătorii este susținut de Banca Transilvania


Mihai este CEO & Co-fondator Machinations.io, un proiect care își presupune să ajute companiile din gaming să creeze jocuri mai bune.

Machinations a câsștigat premiul cel mare de 125.000 Euro la competiția Startup Spotlight de la How To Web 2019 și a ridicat în total 1 milion de Euro de la Seedcamp și Gapminder VC.

Am vrut să aflu mai multe despre povestea antreprenorială a lui Mihai, care a început ca junior în echipa unui joc care a ajuns la 3 miliarde de downloads: Subway Surfer. A lucrat mai apoi pentru clienți ca Disney sau Lego, înainte de a își începe drumul antreprenorial cu Machinations.

Eu și Mihai ne-am interesecatat pentru un scurt moment prin 2015, într-un proiect pe care aproape l-am făcut împreună, dar o să te las să descoperi singur despre ce a fost vorba.

Conectează-te cu Mihai:
Machinations.io
Linkedin

Anul trecut am fost MC-ul competiției Startup Avalanche și a fost o experiență foarte interesantă. fiind prima dată când eram într-o astfel de calitate într-un concurs de pitching. Anul acesta a fost la fel de fain, desi de data asta am fost o "gazda virtuala". A fost ca un fel de live podcast cu mai multi invitati in acelasi timp (mi-au venit si niste idei :)

Prezentarile startup-urilor au fost de super calitate, iar investitorii din juriu la fel, cu multe sfaturi excelente pentru cei care au urechi sa auda.

Ce am retinut eu: COVID19 e o criza pentru cei care asteapta sa se intoarca la munca, la viata normala. Pentru antreprenori insa, mai ales cei din tech, e o super oportunitate sa ”level the field”, adica sa egalizeze sansele. Era greu pana acum sa prinzi un meeting cu un investitor? Nu mai e, ca totul e la un call distanta. Nu mai suntem est europeni, suntem antreprenori globali. Cine stie cum sa profite de astfel de sanse, profita. Restul... mai asteapta.

Sper ca v-a placut la fel de mult si voua @ Startup Avalanche si Techsylvania! Ne vedem la anul!